27 martie 2014

Cursa înarmărilor

Cursa înarmărilor definește competiția dintre două, sau mai multe state pentru atingerea superiorității militare. În timpul Războiului Rece, mai ales în domeniile aerospațial și nuclear, marile puteri ale lumii au încercat asiduu să își creeze adevarate colecții de arme și de echipament militar, pentru a descuraja orice potențial adversar și pentru a încerca să domine scena politică actuală.

Eforturile economice se îndreaptă, mai degrabă, spre acest domeniu, decât spre altele, pentru că toate războaiele de până acum au dovedit că securitatea statului este mai importantă decât orice alte programe de guvernare.

Omul, în starea sa naturală, a ales să se asocieze și să își conserve bunurile și viața din momentul în care și-a dat seama că orice efort al lui pentru supraviețuire (procurarea mâncării, adapostul etc.) poate fi umbrit de atacurile unui altuia mai puternic și că, înainte de orice, trebuie să fie capabil să se protejeze.

Unul dintre cei mai mari și mai avansați producători de tehnologie militară sunt Statele Unite ale Americii. Potrivit Dayton Business Journal, până în 2011 multe dintre țările din Orientul Mijlociu au ajuns să fie cumpăratori fideli ai acestora. Arabia Saudită, Egipt, Iraq, Pakistan și Turcia pompează miliarde de dolari pentru achiziționarea sistemelor militare de la Boeing, Lockheed Martin, Northrop Grumman și Raytheon.

Raportul pentru Serviciul de Cercetare Congresional a oferit următoarele date despre topul țărilor care fac investiții în echipamentele de apărare, din perioada 2007-2010 :

1. Arabia Saudită – achiziții de 13,8 miliarde (mld.) de dolari
2. Emiratele Arabe Unite – achiziții de 10,4 mld. de dolari
3. Egipt – achiziții de 7,8 mld. de dolari
4. Taiwan – achiziții de 6,6 mld. de dolari
5. Australia – achiziții de 6,4 mld. de dolari
6. Iraq – achiziții de 5,6 mld. de dolari
7. Pakistan – achiziții de 4,1 mld. de dolari
8. Marea Britanie – achiziții de 4 mld. de dolari
9. Turcia - achiziții de 3,8 mld. de dolari
10. Coreea de Sud – achiziții de 3,8 mld. de dolari

În mod normal, nimeni nu se poate amesteca în treburile interne ale statelor, iar deciziile acestora de cheltuieli ale bugetelor pot fi contestate doar de către cetățeni, însă problema este că astfel de investiții pot reprezenta direct sau indirect amenințări la adresa celorlalte state, care nu au posibilitățile financiare necesare echipării lor cu ultimele tipuri de armamente. Se presupune, însă, că aceste achiziții sunt legale și în acord cu reglementările internaționale, astfel încât trebuie privite ca simple strategii de apărare care nu încalcă și nu intră în contradicție cu normele morale larg răspândite și recunoscute, putând fi încadrate ca extensii ale dreptului la autoapărare.
(pasaj extras din lucrarea mea de licență)
---

Acum, vă întreb eu, chiar credeți că oamenii aceștia aruncă banii pe geam și nu or să își testeze „jucăriile” achiziționate?!

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...