07 martie 2014

Si totusi, poporul acesta nu doarme

E sfasietor sa iti auzi mama, la telefon, aproape plangand: "Nu-i vezi, mama, ce nemernici sunt? Poporul asta moare de foame si ei se cearta pe functii. Isi bat joc de noi si tot ceea ce putem sa facem este sa asistam la asta neputiinciosi. Oamenii au datorii la banci, la intretinere si lor le arde de orgolii".
Cat mai credeti, domnilor, ca duceti oamenii cu o punga de faina? Durerea e prea mare si binele promis prea departe. Poate aveti impresia ca daca ii tineti ocupati cu sunetul matelor care tipa dupa mancare nu va vor face nimic. Lasati-ma sa va aduc aminte ca ultimul care a procedat asa nu a sfarsit bine.

Cand omul de rand nu mai are nimic de pierdut si se aduna de pe jos nu o sa stiti ce v-a lovit. Un om ajuns la disperare nu mai tine cont de nimic... Si poate ca adultii uita, dar un copil isi va aminti mereu cand isi vedea parintii si bunicii plangand ca nu au ce sa le dea de mancare.

Si dreptate se va face...mai devreme sau mai tarziu!

Ce v-a facut neamul asta incat sa merite sa va bateti joc de el?

Realitatea se aude pe strada, in metrou si RATB (ar trebui sa vedeti ce mesaje aveti pe toate usile mijloacelor de transport in comun)... nu in fotoliile din institutiile publice...si lumea nu o sa poata sa o mai duca asa, mult.

MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...