14 martie 2014

Simbolistica si ritualul politic al campaniilor electorale

(din eseul meu din anul III de facultate, cursul de Antropologie politica)

Politica , fiind o activitate ce organizeaza si manipuleaza un intreg sistem de semnificatii nu se poate defini decat in termenii simbolului, ritualului si mitului.

Condensarea, plurivocitatea si ambiguitatea confera „reactia afectiva puternica la simbolurile potente vehiculate de politicieni” (Jacques Atlan) si ajuta la mentinerea staus qou-ului si la delimitarea puterii. Ele reprezinta un mijloc esential de legitimizare care permite asocierea unei anumite imagini, despre un anume univers, creand un atasament emotional puternic fata de aceasta imagine si „transforma obligatoriul in dezirabil“ (V. Turner). Impulsuri inconstiente, spaime si dorinte sunt aduse la suprafata prin intermediul ritualului, prin apelul la mit si imagine simbolica.

O definitie moderna a politicii spune despre aceasta ca este o ştiinţă care „se aplică numai acelor fiinţe umane care comunică simbolic, şi pot, astfel, să afirme, să invoce principii, să argumenteze, să nu fie de acord” si care are la baza, deci, rivalitatea actorilor politici- fie ei partide sau indivizi. Violenta acesteia se stapaneste transformand conflictul real intr-un fenomen social si intr-o ritualizare si codificare ce tin de dimensiunea simbolica pe care o are violenta. Cand te afli pe scena politica te supui acestei evidente: actor politic- mereu in conflict. Conflictele sociale sunt inventariate, temerile electoratului sunt manipulate, iar cel ce gaseste metoda cea mai buna de a manevra aceste aspecte isi concretizeaza efortul prin propria-i victorie, devenind castigatorul jocului.

Dezbaterile din campania electorala ascund un adevarat spectacol de violenta, ritualizat. Politicianul exprima frustrarile electoratului, etaleaza solutii proprii ca si cum ar apartine, de fapt, alegatorilor si ii face pe acestia sa se regaseasca in discursul lui, astfel incat ei sa prinda suficienta incredere, sa ii confere votul si prin acesta suspenda dreptul de cuvant al altora, asa cum incredintarea violentei unei asociatii de protectie (viitorul stat) suspenda dreptul de a o folosi in nume propriu.

In timpul campaniei electorale oamenii politici intensifica relatiile, contactele, legaturile cu indivizii, in cadrul unui sistem de ritualuri ce au menirea de a dezarma agresivitatea. Ei trebuie sa asigure alegatorii ca se afla in siguranta, ca puterea este cea care ordoneaza si controleaza societatea, iar pentru asta spectacole pline de fast se perinda in fata spectatorilo votanti care incearca sa isi identifice viitoarea „voce” de la carma guvernarii: demascari reciproce ale concurentilor, scandaluri de coruptie, conflicte speculate de mijloacele de informare in masa; intreaga politica se prezinta ca un spectacol al conflictului ritualizat.

Se poate face diferenta dintre politica, violenta simbolica si conflict, dar a separa aceste trei coordonate ale socialului nu se poate, deoarece conflictul si violenta simbolica sunt esenta politicului. Lupta cea mare se da in cadrul campaniilor electorale: acuzatiile devin mult mai dure decat de obicei, promisiunile sunt mult mai frumos si chiar mai credibil prezentate. Putem spune despre aceste campanii ca sunt “spectacolele cele mai ample de violenta simbolica prin care aspirantii la Putere isi masoara abilitatea de a seduce electoratul, intr-o interactiune specifica agent politic - electorat, in care primul isi etaleaza logistica si intentiile politice pentru a seduce, iar celalalt se ofera de buna voie ca subiect al seductiei” .

Scena politica si scena teatrala cunosc analogii prin transformarea actorului politic in personaj dramatic si a omului obisnuit in public. Acesta din urma beneficiaza de compensatii de tip simbolic pentru neparticiparea la joc, actorul politic transferand motivele particulare asupra scopurilor publice si rationalizandu-le in termenii interesului public (prin legi, programe de guvernare etc.). Legea este simbolul puterii care o creeaza, iar realitatea conducatorilor trebuie sa se conformeze valorilor simbolice si societatea trebuie sa sanctioneze incalcarea simbolurilor pentru a-si proteja membrii.

Murray Edelman considera ca politica rationala pote fi un succes doar in masura in care devina obsesiva, mitica, generatoare de emotii pentru publicul larg, iar structura politica preia si simbolizeaza complexitatea individului. Politica are nevoie de oameni capabili sa poarte si sa reprezinte aceste simboluri, care sa reuseasca sa ofere maselor sentimentul de securitate, astfel incat orice partid politic care va dori sa obtina rezultate pozitive in urma alegerilor trebuie sa plaseze in lupta politica candidati capabili sa se supuna jocului violentei simbolice asupra electoratului, sa aduca un plus de legitimare partidului prin carisma, prin eficienta etc., iar votantii au nevoie sa se identifice cu acesta pentru a-i putea conferi titlul de reprezentant. „Luptele regizate ale liderilor cu problemele publice fac posibila intelegerea lumii si transmit maselor confuze, nesigure si insingurate sentimentul de realizare colectiva” (Murray Edelmar).

Georges Balandier considera ca puterea politica a cunoscut in permanenta o latura sacra: „sacrul este una din dimensiunile politicului, o garantie a legitimitatii sale, unul din mijloacele utilizate in cadrul competitiei politice”, astfel ea isi legitimizeaza puterea facand apel la respectarea traditie, a valorilor considerate a fi sfinte si invocarea destinului ce justifica dreptul guvernantilor de a conduce si de a induce supunerea celor pe care ii conduc. Omul traieste nu doar intr-o realitate mai cuprinzatoare, ci intr-un univers simbolic si are nevoie de repere pentru orientare, de credinte politice pentru a se intemeia si de eroi care sa ii confere directii de aspiratie atat la nivel individual, cat si de grup.

Prin apelul la mituri si rituri din cadrul luptei din campania electorala universul simbolic al fiecarui grup va fi continuu ideologizat. Simbolurile vor cunoaste antonime, valorile pozitive vor avea corespondente negative, bineinteles in cadrul opozantilor. Candidatul este prezentat ca un om obisnuit, reflectia din plan politic a cetateanului de rand, avand intelepciunea si bunul simt caracteristice poporului, fiind individul cinstit si simplu asemenea celor multi (s-ar putea face o analogie cu protagonistii basmelor romanesti, a caror caracterizare cuprindea toate valorile si calitatile autohtone, fiind construit ca un simbol al taranului roman).

In candidatul la putere alegatorul trebuie sa poata sa infatiseze linistea, echilibrul, imaginea in care se regaseste si in care isi poate proiecta dorintele neimplinite, ca si cum el l-ar fi creat dupa propria sa infatisare, asa-numitul „presedinte-oglinda”. Precum pana si basmele romanesti o infatiseaza, imaginea pe care candidatul trebuie sa o contureze in mintea posibililor alegatori este ca nu el a ales puterea, ci acesta l-a ales pe el (ne putem reintoarce la ideea de sacralitate a politicii, deasemenea). Actorul politic care alege sa fie „oglinda” alegatorilor stie ca trebuie sa fie asemeni omului simplu si deci, trebuie sa joace acest rol – în realitate însa, numai simplu nu este.

Pe scena politica romaneasca ne este usor sa identificam tot mai des exemple de candidati ce isi construiesc campania electorala pe ideea de om simplu, creand situatii ce sunt doar secvente din timpul acesteia si care au rolul de a micsora distanta dintre candidat si alegator: ministrii, prim-ministiri, primari ce apar pe stadioane la meciurile de fotbal (exemplu: finala Europa League desfasurata la Bucuresti), candidati ce calatoresc cu mijloacele de transport in comun (exemplu: filmarea cu fostul Prim-Ministru Boc la statia de metrou) , care stau de vorba cu alegatorii pe care ii intalnesc in locuri publice comune (exemplu: Presedintele Traian Basescu surprins la cumparaturi, impartind ulterior fructe reporterilor si celor ce asistau la interventia presei), articole de presa care doresc sa transmita un mesaj conform caruia si candidatul este un om obisnuit (exemplu: articole in care sunt surprinsi in parc cu familiile).

Pe langa omul politic ce se doreste a fi „oglinda” omului de rand, candidatul se poate prezenta publicului si ca fiind tipul sarmant, expertul dintr-un anumit domeniu, tehnocratul, care insa aduce un plus imaginii elitiste prin acceptarea de noi elemente ce il plaseaza in interiorul multimii (ex.: Emil Constantinescu în 1996, la Costinesti, petrece câteva ore în discoteca Vox Maris).

Discursurile politice in care candidatul emana adevar, continuitate si mai ales fermitate dezvaluie publicului liderul cu o personalitate de tip autoritar, ce se va propune ca un parinte, un tata ce prin intelepciunea lui poate sa insufle maselor incredere. Oricare dintre potentialii lideri isi va constru campania avand la baza o strategie de lansare si de mentinere a imaginii pe care doreste sa o impuna alegatorilor.

Candidatul cunoaste ca voturile se pot obtine doar in masura in care oferta pe care o face poate sa raspunda si sa corespunda trebuintelor celor care se adreseaza. Se va feri sa adopte mesaje cu grad mare de generalitate, promisiuni utopice, ci se va concentra pe imagini si simboluri, astfel incat sa trezeasca emotii puternice in interiorul alegatorului ce empatizeaza cu el. Orice tip de actiune ce poate sa aduca votul oamenilor va fi utilizata: scrisori de felicitare sau de multumire, vizite in orfelinate sau camine de batrani, baile de multime, tot ce poate umaniza si apropia candidatul de omul obisnuit. In perioada alegerilor candidatii prefera intalniri directe cu electoratul tocmai pentru ca mesajul lor sa ajunga la ei cat mai putin distorsionat.

Simbolurile care inlesnesc identificarea partidului,candidatului - purtatori de valori recunoscute (dreptate, responsabilitate, onoare etc.) vor fi mobilizate la maxim. O buna imagine personala si o eticheta partizanta realizeaza profilul simbolic al candidatului pe care Ph. Brad il defineste ca un „sistem de reprezentari ce-si impun existenta in campaniile electorale si tine loc de identitatea reala a candidatului”. Asadar, ceea ce voteaza in cele din urma alegatorul este doar rezultatul propriilor perceptii si proiectii asupra candidatului favorit, acesta devenind un simbol al tuturor acestora. Toate aceste duc intr-o erijare a partidelor politice ca purtatori de cuvant ai maselor, chiar daca cetateanul ar dori poate sa exprime cu totul si cu totul altceva, ramanandu-le alegatorilor doar momentul votului ca unic moment de libera exprimare totala.

Dincolo de interactiunea legala pe care se bazează orice campanie electorală, ea nu este altceva decât cadrul unui joc în care toţi pionii acestui câmp se vor deplasa în funcţie de mişcările celorlalţi, intenţia unuia atrăgând automat schimbarea sau menţinerea tacticii celuilalt. Fiecare tip de strategie politică se manifestă printr-o acţiune, tradusă prin cuvânt sau/şi imagine .

In cadrul unei campanii electorale constructorul de mesaje isi propune sa mentina longetivitatea ordinii sociale, prin instaurarea simbolica a unei duble apartenente: in primul rand, politicianul se coboara in randul oamenilor obisnuit si iese din anonimat prin tehnicile vizibilitatii si in al doilea rand, oamenii obisnuiti o data la patru sau cinci ani se ridica la rangul de spectator ce detine puterea legitimarii. In acest caz se poate afirma ca actorii politicii trebuie sa isi plateasca tributul cotidian teatralitatii, prin ceea ce Georges Ballandier denumea ca fiind teatrocartie, o punere in scena a corpurilor politizate ce vor inlocui existenta cu aparenta.

Piatra de încercare a imaginii unui politician o reprezinta campania electorala. Daca în general, în spatiul politic lupta pentru mentinerea pe o anumita pozitie este dificila, în perioada alegerilor ea se acutizeaza. Indiferent pe ce pozitie se afla pe lista favoritilor, pentru fiecare candidat electoratele reprezinta o cursa nebuneasca, în care toate resursele sunt puse în slujba unui singur scop: acumularea de voturi.

MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...