Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2014

Avem ceea ce am creat

Nu cred ca exista vreo femeie pe care sa nu o aud ca se plange de lipsa de cavalerism a barbatului modern. Unde sunt romanticii de altadata? Unde sunt barbatii care nu conteneau sa daruiasca flori, cadouri si imperii femeilor? Unde sunt cei atenti, seducatori si manierati?

Intrebati-le tot pe femei, pentru ca ele poarta vina necioplitului contemporan. Incepem cu mamele lor, care sunt responsabile cu educatia din primii ani. Cele mai multe, va zic sincer, si-au facut treaba foarte bine, dar in viata baiatului lor s-au succedat diverse incompetente care au alterat "produsul" final. Disperate, frustrate si handicapate care fie s-au oferit pe tava si au creat astfel impresia ca nu trebuie sa depui niciun fel de munca pentru a AVEA femeia, fie si-au batut joc in ultimul hal de cel ce le-a tratat mult prea frumos, pana cand acesta, satul de suturi in fund, a ajuns el sa mature pe jos cu urmatoarele.

Si atunci de ce ne plangem?! Avem ceea ce am creat. Din punctul meu de vedere, or…

Iubirea nu doare

Dintr-un dialog real, cu o buna si inteleapta prietena


Eu: Sunt daramata.

Ea: Adica tu plangi pentru o minciuna in care ai stat? Ai trait o minciuna, daca era ceva adevarat continua. Dar a fost o miciuna, un vis. Multumeste-i lui Dumnezeu ca te-ai trezit! O fiinta evoluata spiritual trebuie sa inteleaga, sa faca diferenta dintre iubire si nevoie. Tu te-ai atasat de el, iar asta nu e iubire si e rau.

Eu: Off... nu mai vreau durerea asta! Sa nu ma mai treziesc plangand. Asta ma doare... ca doar eu am trait o iubire, ca pe el nu il intereseaza, ca el nu simte lipsa si nevoia.

Ea: Nu. Tu nu ai trait nimic, decat un vis. Tu nu ai iubit. Ti-ai umplut o lipsa, invata din asta! Iubirea nu doare! Lasa-l sa plece, nu a fost al tau niciodata.

Eu: Si de ce l-am intalnit? De ce trebuie sa sufar? Invat numai din suferinta.

Ea: Pai e o lectie a ta. Uite si acum: eu zic ca nu, tu zici ca da. Alege odata sa nu te mai atasezi de oameni. Nimeni nu iti garanteaza nimic. Asta e o lectie. Vei mai avea sute. Gan…

ACUM si AICI

Noi, oamenii, traim intr-un maine continuu: maine o sa il sun, maine o sa ma apuc de slabit, maine o sa fac aia, maine ma vad cu X, lasa ca am timp maine. Unii, mai curajosi, chiar se duc de tot in viitor si zic ca o sa faca, o sa dreaga, o sa sune cand va fi timpul potrivit (un an, doi, trei si alte baliverne).

Nu va suparati, dar astazi? Pe astazi cand il traim?
Maine nu exista... niciodata nu a existat. Nimanui nu ii este garantat. Este frumos sa ai planuri, viziuni pe termen lung, dar lucrurile pe care POTI sa le faci ACUM si AICI nu le mai amana. Mai tarziu s-ar putea sa insemne niciodata.
MSZ

Ma cauti in fiecare Femeie

Ma vei cauta in fiecare femeie.

Vei incerca sa o mangai pe alta, dar vei vrea sa simti pielea mea. Cand mainile tale ii vor cuprinde mijlocul vor avea forma mea si nu se va potrivi… spatiile goale niciuna nu va sti cum sa le umple.

Apoi, nervos de neputinta, vei dori sa o saruti. Si buzele tale inca poarta gustul meu. Da, o sa insisti si o sa crezi ca daca o saruti mai apasat vei sterge savoarea mea, dar nu vei reusi decat sa impregnezi mai mult din ea in gura ta.

La cum te stiu, ii vei dezmierda gatul si nu ai sa-mi simti mirosul. Oricat ai vrea, ea nu va fi suficienta.

Si o sa te doara, pentru ca tu o sa ma vezi pe mine cand vei avea ochii inchisi. Privirea mea, zambetul meu, chipul meu nu or sa-ti dispara prea usor de pe retina. Poate chiar niciodata. Si ce dor o sa iti fie. Si ce tare va durea sa stii ca m-ai pierdut DOAR din vina ta.

O sa innebunesti cand vei afla ca acum ma are altul. Ca noaptea sunt a lui si nu a ta. Ca lui ii daruiesc acum inima mea. Ca degetele mele se impreuneaz…

Doi fosti... am fost doi prosti

Ne-am sfasiat. Ca lupii am tras unul de celalalt pana cand ne-am facut bucati. Prea orgoliosi, prea incapatanati am transformat iubirea noastra in jihad. Si ne durea ca ne scoteam ochii, dar ne-am preferat orbirea. Atat de inconstienti. Atat de raniti. Atat de razbunatori.

Si nici macar nu stiam de ce. Toate ranile pe care am incercat sa ni le imputam nici macar nu ni le facusem noi. Tu erai crestat de cele ce ti-au fost. Eu eram zgariata de cei ce nu mi-au ramas. Si ne-am macelarite vechile esecuri sentimentale pe altarul celei ce putea sa fie iubirea noastra.

Fantomele fostelor tale amoruri mi-au bantuit prea multe nopti. Umbrele fostilor mei ti-au intunecat prea multe zile.

Ce am facut? De ce am savarsit o asemenea crima in noi?
Care a fost mai vinovat? Care ar fi putut sa il salveze pe celalalt?
Ne-am pierdut de noi, de tot ceea ce am fi putut sa construim in doi.

Stau lipita de perete si-mi tin genunchii stransi la piept. Lacrimi strabat obrajii mei ce ard de nervi, de nedreptate…

Desteptarea, neamule!

Exista o reclama, pentru niste pastile de slabit (nu luati asa ceva!!!), daca nu ma insala memoria, absolut IDIOATA!

Scenariul incepe cu o tipa aflata intr-o pereche de budigai minimalisti care danseaza (cred) prin casa, in timp ce intra tovarasul de companie in camera si o priveste pofticios. Bleah!

Mesajul este degradat atat pentru femei, cat si pentru purtatorii de cromozomi XY! (nah, ca va bag si in ceata geneticii :)) )!!!

Chiar nu trecem de etapa in care Femeia este redusa la ideea unei bucati de carnita apetisanta, din care masculul este invitat sa se desfete si, eventual, sa ragaie satisfacut la finalul mesei?!

Serios acum, daca vrei sa iti respecti corpul tinandu-l intr-o armonie a esteticului nu este necesar sa pui peste tot reclame in seminuditate. Imi doresc foarte mult ca Femeia sa inteleaga importanta unui consens al frumusetii din triada Suflet-Minte-Trup, dar mi se pare odios sa se reduca totul doar la aspectul fizic. O femeie FRUMOASA este mai mult decat un ambalaj atrag…

De la Adam si Eva, la Eu sunt rana si cutitul

Ma gandesc, aproape obsesiv, de vreo doua saptamani la Liviu Rebreanu. In mintea mea vin pasaje din "Ion" si "Adam si Eva" (cine nu a citit aceasta carte sa nu mai piarda timpul si sa o caute).

Cand i-am descoperit scriitura eram destul de mica. Aveam, cred, pana in 14 ani si pofteam la tot felul de lecturi atipice pentru anii ce-i purtam in buletin: Cioran (inca imi aduc aminte ochii mari si ingrijorati ai mamei cand a rasfoit "Cartea Amagirilor" si nu intelegea cum fiica sa poate sa fie fascinata de o astfel de scriitura), Dostoyevsky (trebuie sa il recitesc si cu mintea de acum), Tolstoi s.a.m.d.. Eram flamanda de cunoastere si de recunoastere. Incercam sa imi dau seama cine sunt, de ce gandesc anumit lucruri, daca sunt singura care le cerceteaza prin ganduri noaptea si mai ales mi-l luasem etalon de referinta pe Leonardo Da Vinci (mi-a placut atat de mult asemanarea lui cu o "Enciclopedie Umana", incat tot ce imi doream era sa incerc si eu …

Pe cand am (re)devenit Androgin

Ni s-au intrepatruns sufletele, iubitule!

Asculta, in tacere, simfonia inimilor noastre ingemanate. Ce minunata pictura ne este contopirea. Si gustul de scortisoara ce-l simtim in unirea buzelor noastre.              

Mana ta o cuprinde pe a mea si iti simt sangele pulsand in vene atunci cand ma atingi. Degetele tale mangaie bland umerii mei. Ma conturezi cu atata pricepere, sa-mi dai forma viselor tale. Si ochii mei te privesc flamanzi de iubire... te patrund cu privirea. Imi esti aievea si aici. Iti sunt completa si mereu.

Cand doua suflete pereche s-au intalnit... cand doua inimi s-au trezit... cand doua destine s-au implinit.

MSZ

Razboiul traumelor noastre

Si am spart si am crapat pamantul si cerul cu neputintele noastre.
Am dat cu piciorul fericirii si am alergat hamesiti dupa orgolii si himere.

Cine eu? Cine tu? Cine noi?
Nimeni. Pentru nimic.

Au fost ciobite parti importante din fiinta noastra. Au fost ascutite arme mult prea taioase. Ne-am sectionat venele. Ne-am scos ochii. Ne-am desfigurat unul pe celalalt in cuvinte imbibate cu venin. Doua orgolii prea mari. Doi oameni mai putin. Si infirmitatea de a fi.

Asa ne ducem razboaie imaginare cu oricine indrazneste sa se apropie de pragul sufletelor noastre. Suntem raniti si tulburati. Muscam din noi, muscam din altii si nu lasam sa treaca nimeni granita fiintei. Ne doare totul, slabiciunea. Ne seaca sufletul, neincrederea. Ne dam si nu ne oferim. Ne pierdem si nu vrem sa ne gasim.

Avem atatea rani, nespuse traume si ura fierbe in mintea noastra. Nici macar nu stim ce uram, sau de ce o facem, dar stim ca doar asa cunoastem sa ne aparam.

Ce fraieri! Ce nesabuiti! Cu mainile amandoua c…

Declaratii in neant

Imi este atat de dor de tine.

In sangele meu curgi, inca. Striga pielea mea dupa atingerea ta. Urla sufletul meu dupa al tau. Ma sfasie durerea aceasta ce se incapatneaza sa nu imi mai treaca.

Vreau sa imi amintesc momentele in care m-ai facut sa sufar, dar nu pot. Simtirile frumoase prin care m-ai trecut tin piept resentimentelor. Si as vrea atat de mult sa iti marturisesc jindul inimii mele.

Cum este posibil sa te doresc atat de mult si tu sa nu ma mai vrei? Imi esti atat de prezent in tot ceea ce ma alcatuieste si totusi realitatea mi te-a facut absent.

Oare tu ai iubit vreodata ca mine? Pe oricine. Si cum ai reusit dupa despartire sa mai fi intreg?

Te visez incontinuu. Crede-ma ca zi de zi incerc sa te uit si parca mai tare mi te pastrez in suflet. M-ai invatat sa fiu cu tine. Acum, te rog, arata-mi cum sa exist in lipsa ta. - MSZ

Scrisoarea lui Liviu Rebreanu pentru viitoarea lui sotie

1912 - Liviu Rebreanu îi scrie celei ce îi va deveni soție poate cea mai frumoasă declarație de dragoste:

„Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce înseamnă a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”

O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… A…

Marturisesc

Instinctul iubirii e reminescenţa originii divine. (Liviu Rebreanu în Adam şi Eva)

Traducerea MSZ:

Prin Iubire si numai prin Iubire efemerul Om se apropie de eternul Divinitatii. De aceea ma preocupa Iubirea mai mult decat orice. Sentimentul care a schimbat, a miscat, a invins lumea. Tumultul sufletesc care a cutremurat imperii si in care, cand ne pierdem, ne descoperim.

De la Banchetul lui Platon, la Studiile despre Iubire ale lui Ortega y Gasset, de la intalnirile zilnice cu oameni si situatii NIMENI nu a trait neatins de Iubire. 
Merita sa imi dedic sufletul in cautarea ei si a adevarurilor sale?! DA! Vreau sa fiu cea mai bogata din cimitir, vreau ca in Ziua Judecatii de Apoi sa stau inaintea oricui si sa spun am cunoscut IUBIREA, am trait-o, am venerat-o si am inteles-o... pentru mine aceasta-i BOGAȚIA.

Eu insami sunt o manifestare a Iubirii, sunt zamislita din contopirea a doua suflete care s-au regasit intru-sentiment.

Cinici? Zilnic ma lovesc de ei.
Suferinta? Oh, cum m-am parj…

Crâmpeie din Ileana Vulpescu - Candidații la fericire (recomand citirea până la capăt)

Crâmpeie din Ileana Vulpescu - Candidații la fericire (recomand citirea până la capăt)

„[...]Am fost pedepsita, ca sa-mi continui explicatia, fiindca am trait o fictiune. Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea, chiar daca-l nemultumeste, si n-are dreptul sa traiasca decat ceea ce poate arata la lumina zilei, oricat de imperfect ar fi. [...]

Iar noi doi ne-am inchipuit ca ne putem sustrage controlului, judecatii. Nu ne-am gandit niciodata ca un singur om ajunge pentru alcatuirea unui tribunal.

Mie mi s-a-ntamplat ca tuturor oamenilor care traiesc o fictiune: te iubeam pentru ceea ce-mi inchipuiam ca esti, iar tu, nerespectand legile conspiratiei, mi te-ai aratat si-asa cum esti. [...]

Si s-a ivit si-acea lipsa de proportii de care de asemenea fugeam: toata viata am dat, am fost de-o generozitate nepermisa uneori. Eu sunt omul care da ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu ii pastrezi pentru tine. De fapt, aste e deosebirea esentiala intre noi doi. Tu iti pastrezi totdea…

Cuvintele destinului TAU

Cuvintele noastre sapa adanc in destinul nostru. Ai grija cum dai cu "lopata"... incearca sa nu ranesti, sa nu distrugi, ci sa descoperi resursele "solului" tau.
MSZ