Treceți la conținutul principal

Avem ceea ce am creat

Nu cred ca exista vreo femeie pe care sa nu o aud ca se plange de lipsa de cavalerism a barbatului modern. Unde sunt romanticii de altadata? Unde sunt barbatii care nu conteneau sa daruiasca flori, cadouri si imperii femeilor? Unde sunt cei atenti, seducatori si manierati?

Intrebati-le tot pe femei, pentru ca ele poarta vina necioplitului contemporan. Incepem cu mamele lor, care sunt responsabile cu educatia din primii ani. Cele mai multe, va zic sincer, si-au facut treaba foarte bine, dar in viata baiatului lor s-au succedat diverse incompetente care au alterat "produsul" final. Disperate, frustrate si handicapate care fie s-au oferit pe tava si au creat astfel impresia ca nu trebuie sa depui niciun fel de munca pentru a AVEA femeia, fie si-au batut joc in ultimul hal de cel ce le-a tratat mult prea frumos, pana cand acesta, satul de suturi in fund, a ajuns el sa mature pe jos cu urmatoarele.

Si atunci de ce ne plangem?! Avem ceea ce am creat. Din punctul meu de vedere, orice femeie este datoare intr-o relatie sa nu isi ologeasca emotional partenerul. Chit ca o fac pentru binele lor, chit ca il contureaza pentru urmatoarea. Nu lasati gunoaie in urma voastra, daca nu vreti sa strangeti nici voi dupa cea de dinainte.

Barbati, cand intalniti o noua partenera... nu o tratati, din start, ca si cum ar fi ca celelalte. Dati-va o sansa si cunoastesti si ALTCEVA decat ceea ce ati avut. Va plangeti ca nu mai gasiti calitate, ci doar cantitate, dar nici nu va ajustati actiunile pentru a construi adecvat. Cum sa va asteptati sa obtineti rezultate diferite, daca repetati la nesfarsit aceiasi pasi?!

Ne revenim si noi din feminismul prost inteles si misoginismul degradant? Dupa cum ne asternem, asa vom dormi... iar la felul in care am inteles ca trebuie sa ne facem patul, vom sfarsi in asternuturi goale sau murdare.
De ce sa ne multumim cu mult, mult mai putin decat ceea ce meritam?! - MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ