Treceți la conținutul principal

Crâmpeie din Ileana Vulpescu - Candidații la fericire (recomand citirea până la capăt)

Crâmpeie din Ileana Vulpescu - Candidații la fericire (recomand citirea până la capăt)

„[...]Am fost pedepsita, ca sa-mi continui explicatia, fiindca am trait o fictiune. Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea, chiar daca-l nemultumeste, si n-are dreptul sa traiasca decat ceea ce poate arata la lumina zilei, oricat de imperfect ar fi. [...]

Iar noi doi ne-am inchipuit ca ne putem sustrage controlului, judecatii. Nu ne-am gandit niciodata ca un singur om ajunge pentru alcatuirea unui tribunal.

Mie mi s-a-ntamplat ca tuturor oamenilor care traiesc o fictiune: te iubeam pentru ceea ce-mi inchipuiam ca esti, iar tu, nerespectand legile conspiratiei, mi te-ai aratat si-asa cum esti. [...]

Si s-a ivit si-acea lipsa de proportii de care de asemenea fugeam: toata viata am dat, am fost de-o generozitate nepermisa uneori. Eu sunt omul care da ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu ii pastrezi pentru tine. De fapt, aste e deosebirea esentiala intre noi doi. Tu iti pastrezi totdeauna cei doi lei ai tai. [...] pentru mine dragostea noastra era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrata cu celelalte parti ale vietii tale. Erai ca omul care accepta sa mearga la carciuma sa bea doua paharede vin si e-n stare sa stea pana dimineata fara sa guste dintr-al treilea. Eu m-am azvarlit in dragostea noastra ca un betiv fara judecata. E vina mea, bineinteles. Tu cunosti acea dreapta masura a lucrurilor pe care eu n-o cunosc.

Ai intrat in viata mea dornic probabil nu de ceva mai bun, ci de ceva nou. Ai dat suficient de repede semne de oboseala, e vina mea ca m-am agatat de tine ca inecatul de firul de pai. Dar toate cele la care nu stim sa renuntam la timp se razbuna cu varf si-ndesat. Am ispasit toata dragostea si toate iluziile pe care mi le-am facut despre tine si despre dragostea noastra.
[...]
Imi spui ca m-am schimbat. Nu m-am schimbat, am vrut si-am luptat sa ma schimb. N-am plecat de langa tine; m-am rupt, m-am smuls, cand te iubeam mai mult, cand mi-era cel mai greu. Era un efort de demnitate omeneasca, nu feminina. Tu ti-ai pastrat tot timpul capul pe umeri

Traim viata ca si cand am fi o specie eterna. Nu ne gandim niciodata ca maine poate fi prea tarziu, ca putem muri pana maine si ca tot ceea ce e al nostru azi, maine poate fi cenusa. Iarta-mi aceste „consideratii” generale.

Odata, cand te-am chemat la telefon, aproape plangand, sa te-ntreb de ce ma lasi sa ma macin de una singura, mi-ai spus cu vocea pe care stii atat de bine sa ti-o faci taioasa si excedata: “Stii ca n-am timp”. Si eu am tacut. Ai continuat : „De ce nu te uiti intr-o oglinda ca sa-ti dai seama ca orice barbat ar fi fericit si magulit langa tine, cu tine, si-ai sa-ntelegi ca-ntr-adevar n-am timp”. Chiar daca te-as putea ierta pentru vorbele astea, n-am sa le uit niciodata. Daca mi-ai fi spus: „Esti cea mai frumoasa din bordel, asa ca n-avea grija, cand trec pe-acolo tot pe tine te iau” ar fi-nsemnat acelasi lucru. Mie nu mi-ar fi venit niciodata in minte sa te raportez la alti barbati ca sa-mi dau seama cat te-ar putea dori alte femei. Nu ne dam seama ca dezamagirea este echivalenta cu un omor. M-ai omorat din imprudenta. N-ai nici o vina. Fiindca nu stiai ce faci. Fata de Dumnezeu oamenii au insa o mare infirmitate: nu iarta celor care nu stiu ce fac.
[...]
N-am fost niciodata lacoma, nici de bani, nici de lux, nici de mancare, de nimic. Numai de tine am fost lacoma, de sufletul si de trupul tau. Nu ma multumeam cu ce-mi ofereai, iti ceream. Ca o cersetoare. Nu m-am gandit nici o clipa ca e nedemn sa cersesti. Am fost lacoma, si Dumnezeu, in care nu cred, m-a pedepsit, si mai ales m-ai pedepsit tu, singurul meu Dumnezeu.

Iti fac un singur repros. Cand mi-ai legat viata de-a ta – nu, nu e bine spus – de tine, fiindca vietile noastre au mers paralel, si-atat, ma cunosteai de ani de zile, si dac-ai avut cat de cat banuiala fondului meu adevarat n-ai fi trebuit s-o faci. Ar fi fost destule femei fericite cu iubirea ta direct proportionala cu valoarea obiectelor. De ce trebuia sa m-alegi tocmai pe mine, pe care m-ai facut atat de nenorocita cu-aceasta proportionalitate? De ce m-ai ales tocmai pe mine, cand stiai ca-ti pastrezi totdeauna ultimii doi lei?

Sa ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plans, te mai plang si-acum, dar intr-o zi am sa te-ngrop ca pe toti mortii. Plange-ma si tu, o zi, doua, cat crezi ca merit, in inima ta atat de echilibrata, si-ngroapa-ma, incinereaza-ma, sfarseste cu mine. Si vom fi amandoi asemeni celor care mor tineri si frumosi, pe care timpul nu-i poate altera in amintirea celorlalti."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ