Treceți la conținutul principal

De la Adam si Eva, la Eu sunt rana si cutitul

Ma gandesc, aproape obsesiv, de vreo doua saptamani la Liviu Rebreanu. In mintea mea vin pasaje din "Ion" si "Adam si Eva" (cine nu a citit aceasta carte sa nu mai piarda timpul si sa o caute).

Cand i-am descoperit scriitura eram destul de mica. Aveam, cred, pana in 14 ani si pofteam la tot felul de lecturi atipice pentru anii ce-i purtam in buletin: Cioran (inca imi aduc aminte ochii mari si ingrijorati ai mamei cand a rasfoit "Cartea Amagirilor" si nu intelegea cum fiica sa poate sa fie fascinata de o astfel de scriitura), Dostoyevsky (trebuie sa il recitesc si cu mintea de acum), Tolstoi s.a.m.d.. Eram flamanda de cunoastere si de recunoastere. Incercam sa imi dau seama cine sunt, de ce gandesc anumit lucruri, daca sunt singura care le cerceteaza prin ganduri noaptea si mai ales mi-l luasem etalon de referinta pe Leonardo Da Vinci (mi-a placut atat de mult asemanarea lui cu o "Enciclopedie Umana", incat tot ce imi doream era sa incerc si eu sa ma apropii de o astfel de reusita).

In fine, ca de obicei, iar m-am ratacit in amanunte si am divagat de la scopul meu initial. Asadar, sa reveim la Liviu Rebreanu si de ce afirmam ca nu imi pot scoate din cap operele sale. Cred ca, dupa ce am citit Adam si Eva, am inceput cu adevarat sa ma gandesc mai bine la ideea de Iubire. Am plans la Ion, citind Glasul Iubirii, ca apoi sa imi transform tot impactul emotional in cercetari filosofice. Si asa am descoperit Banchetul lui Platon. Tot ceea ce incepusem sa citesc despre acest subiect se interconecta, intr-un fel sau altul. Realizam ca oameni aparte se reduceau si ei tot la Eros (Amor). Si atunci, am inceput sa ma intreb daca nu cumva ceea ce pentru zilele noastre pare desuet si perimat, este, de fapt, cea mai mare cauza a dereglarilor noastre umane. Nu cumva uitand iubirea intr-un colt si gandindu-ne ca vom avea timp pentru ea dupa ce ne vom umple de bani devenim alientati?

Glasul Iubirii... strigatul pe care oricat ai vrea sa il astupi, pana la urma va sparge timpanele si celui mai convins surd... iar durerea, acumularea unor dorinte pe care ti le reprimi prin ceea ce crezi tu ca este rational vor pune stapanire pe tine. Si atunci sa vezi ceata de nebuni si de dezorientati cum va alerga stanga-dreapta, cautand implinirea.

Mai avem astazi nevoie de Iubire? Cred ca mai mult ca oricand...

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ