Treceți la conținutul principal

Razboiul traumelor noastre

Si am spart si am crapat pamantul si cerul cu neputintele noastre.
Am dat cu piciorul fericirii si am alergat hamesiti dupa orgolii si himere.

Cine eu? Cine tu? Cine noi?
Nimeni. Pentru nimic.

Au fost ciobite parti importante din fiinta noastra. Au fost ascutite arme mult prea taioase. Ne-am sectionat venele. Ne-am scos ochii. Ne-am desfigurat unul pe celalalt in cuvinte imbibate cu venin. Doua orgolii prea mari. Doi oameni mai putin. Si infirmitatea de a fi.

Asa ne ducem razboaie imaginare cu oricine indrazneste sa se apropie de pragul sufletelor noastre. Suntem raniti si tulburati. Muscam din noi, muscam din altii si nu lasam sa treaca nimeni granita fiintei. Ne doare totul, slabiciunea. Ne seaca sufletul, neincrederea. Ne dam si nu ne oferim. Ne pierdem si nu vrem sa ne gasim.

Avem atatea rani, nespuse traume si ura fierbe in mintea noastra. Nici macar nu stim ce uram, sau de ce o facem, dar stim ca doar asa cunoastem sa ne aparam.

Ce fraieri! Ce nesabuiti! Cu mainile amandoua cuprindem sabia de lama... si nu ne intereseaza ca in miscarea noastra ne crestam palmele. Nici sangele nu spala pacatul savarsit. Ce crima mai odioasa decat cea pe care o ispravim? Ne terfelim visele in noroaie grele, colcaie viermii in putreziciunea rautatii noastre... dar ne-am invatat sa fim autodistructivi.

Luam pietrele si ne lovim unii pe altii, in loc sa le asezam in randuri si sa construim. Sa ne cladim cetatea de iubire, sa facem ziduri groase si sa ne protejam de inamici. Nu trebuie sa vina nimeni sa ne cotropeasca, noi stim atat de bine cum sa nu ne mai cucerim.

Si doare. Si plangi. Si urli ghemuit in noapte. Ce destin! Ce tragedie! Ce proasta alegere te-ai priceput sa faci.
Te doare intunericul ce-ti umple ranile, dar esti prea mandru sa te lasi oblojit, ingrijit, indragit.
Si doar traim in frica, traume, regrete singura viata ce ne-a fost dat sa o cunoastem.
Si, pana cand? Si, pentru ce? Nu-i prea mare pretul ce ne aratam dispusi sa il platim?! - MSZ

Comentarii

Unknown a spus…
Mi-ar face plăcere să te cunosc! Să cunosc omul din spatele acestor posturi extraordinare.
Până atunci, zile frumoase și pline de inspirație îți doresc.

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ