31 mai 2014

Facebooking

Este incredibil (pe naiba, ca e totul cu intentie, nu intamplator) felul in care facebook-ul a reusit sa mijloceasca traseul nostru spre aprobare. Simtim tot timpul ca ceea ce facem sa fie in acord cu opinia societatii (daca va aud cu "nu-mi pasa ce spune lumea" va calific drept ipocriti); nu neaparat la scara larga, ci macar raportat la oamenii care ne intereseaza in mod direct (prieteni, familie, colaboratori) si cei din proximitatea noastra.

Prin facebook si refularile noastre in status-uri cautam constient sau nu, aprobarea celorlalti pentru a ne garanta ca nu suntem singuri in gandirea cu privire la diferite aspecte ale vietii noastre. Postam un status si luam like-urile ca pe o unda verde, daca cineva ne contrazice atacam cu mai mult curaj stiind ca vreo 2-3 oameni din lista ne-ar putea lua apararea. Este o extensie a confirmarii pe care o cautam in orice facem. Si este normal asa, altfel am putea sa ne alaturam celor de la Spitalul 9 si sa ramanem doar in lumea noastra.

Suntem, fie ca ne place sau nu, dependenti de ceilalti. Pozele (garantia aspectului fizic), cugetarile (garantia gandirii), interactiunile (garantia comunitatii) toate sunt dovada clara a faptului ca Artistotel nu era nebun cand afirma ca omul poate trai in afara societatii doar daca este zeu, sau fiara.

Ne face bine sa ne dam seama ca mai sunti si altii care cred, gandesc si simt ceea ce simtim noi. Insa, trebuie sa avem grija, pentru ca aceasta inclinati umana a noastra este des speculata si manipulata de cei care isi dau seama ca se pot folosi de ea ca de o slabiciune. Nu va pierdeti vocea in ecourile multimii, dar nici nu va duceti in padure sa tipati doar pentru ca acolo nu va contrazice nimeni. Nu doar voi puteti sa aveti dreptate, folositi-va de acest tip de interactiune pentru a va dezvolta gandirea multilaterala... pentru a intelege ca TOTUL poate fi privit din mai multe unghiuri si ca fiecare dintre acestea poate fi considerat corect.- MSZ

Sa nu mai pocim limba romana (3)

Am ajuns sa scriu acest episod 3 din cauza faptului ca nu mai suport sa aud/citesc aceasta greseala de exprimare peste tot. Datorita pasiunii mele pentru limba romana am simtit nevoia sa reamintesc tuturor cum este corect.

Sesizati ca am folosit "din cauza" si "datorita" cu sensuri diferite?

din cauza = din pricina (si are sens negativ, o urmare nedorita)
datorita = multumita, gratie (sens pozitiv, ne bucuram ca s-a intamplat asa)

Doar cand exista enunturi care nu contureaza o subiectivitate a vorbitorului le putem folosi ca sinonime.
Atunci cand rezultatul este BUN, folosim "datorita"; daca este unul RAU, folosim "din cauza".

MSZ

27 mai 2014

Se recontureaza societatea?!

Poate ca sunt eu nebuna, dar cred ca actuala clasa politica ar trebui sa se trezeasca putin din vechiul sistem de strategii electorale si sa realizeze ca se schimba votantii. Au trecut 25 de ani de la Revolutie. Generatia mea are 6 ani (1990-1996) ce reprezinta oameni care sunt majori. Cu fiecare an, mai crestem, mai cerem, mai realizam pe ce lume ne aflam. Nu provenim din sistemul comunist. Tot ceea ce stim despre frica, ingradire si corvoada comunista doar am auzit de la parinti/bunici. Nu suntem nici macar cei care au prins cativa anisori, cei mai urati, ai acelei perioade.

Nu am prins foamea si cartelele. Nu ne conving galetile si pungile de faina. Suntem generatia careia viitorul ii arata somaj, credite la banca, imposibilitatea de a avea o casa, de a-si permite sa alimenteze cu benzina masina (daca o are) & co.. Incepe sa apuna era pe baza carora toti si-au facut calcule si sondaje. 6% mai multi votanti decat in 2009. Aproximativ 10% din numarul de votanti sunt cei nascuti din 1990 incoace... si crestem. Corelati cifrele, lasati alte baliverne! - MSZ

Cand iubesti nu gasesti pretexte


Dragi femei, nu mai regretati toti nevertebratii! Un barbat adevarat are coloana verticala. Scurt si la obiecte. Textele si pretextele sunt pentru cei neevoluati. Si-au lasat regi coroane si voi credeti tot felul de ineptii din partea unor neasumati?!

Mi-a spus un barbat, candva, cu toata convingerea - si nu am stiut sa il ascult pentru ca voiam sa neg situatia in care ma aflam- ca atunci cand un barbat iubeste nu exista imposibil. Barbatul indragostit face ORICE pentru femeia iubita. Si avea dreptate, o dovedesc istoria, cat si prezentul. Lasati scuzele si nu mai zaboviti la usi inchise. - MSZ

25 mai 2014

Eu cred in Romania

Citeam, undeva, ca in 1990 s-au nascut peste 1,8 milioane de copii. Unul dintre ei sunt si eu.

Primul an de dupa revolutie. Prima generatie nacuta in libertate. 10% din numarul total al cetatenilor care astazi, 25 mai 2014, au drept de vot.

Printre prietenii, cunoscutii si rudele mele sunt deja oameni care au copii, care sunt absolventi de facultate, master, angajati, antreprenori, mai pe scurt, contribuabili si cetateni cu drepturi depline. Suntem, fara niciun fel de dubiu, viitorul si avem datoria de a construi durabil destinul acestei tari.

Romania - tara care ne-a oferit familia, prietenii, iubitii, istoria si viata. Da, poate ca nu este cea mai "cool" tara, dar puteam sa ne nastem in Somalia si ne-am fi dat seama cat de norocosi suntem, totusi, ca avem ce sa mancam. O vrem mai buna, mai frumoasa? Depinde doar de actiunile noastre sa o facem asa!

Vreau, cred si pot sa fiu mai mult decat un ecou surd in urechile hahalelelor care ne pun constant pumnul in gura si ne zic ca stiu ei ce este mai bine pentru noi, care ne zic ca nu suntem bine pregatiti, ca nu suntem educati, ca nu suntem capabili. Fiecare pas pe care il fac, voi avea grija sa lase o urma, sa insemne ceva, sa ma pot uita, peste ani, in ochii copilului meu si sa nu las privirea in jos, rusinata ca nu am incercat macar sa ii construiesc viitorul pe care il merita.

... iar parintilor mei vreau ca batranetea sa le fie blanda. Unde nu au reusit ei, voi razbate eu!

MSZ

21 mai 2014

Sexul - de la a cata intalnire?!

Recomand ca urmatoarea postare sa NU fie citita de catre pudici

Astazi, am vazut un interviu, cu un barbat, care a inceput cu intrebarea: "Ar trebui sa faca femeile sex de la prima intalnire?". Raspunsul dat de catre acesta este evident, nu cred ca are cineva dubii... dar eu, femeia, oare nu am un cuvant de spus?

In niciun caz nu cred ca ar trebui sa astepti 3 luni pentru a te culca cu un barbat. De ce? Din simplul motiv ca, dupa atatea intalniri si conversatii, in urma carora ti-ai creat deja un set de asteptari si ti-ai imaginat urmatoarele vacante si sarbatori alaturi de el (toate suferim de scenarita asta, sa nu va aud ca ma contraziceti) s-ar putea sa descoperi ca printul tau nu prea e ceea ce iti doresti (si) in pat. Si e cam urat sa te frustreze aspectul acesta, dupa ce ti-ai creat atatea iluzii si ai spus ca este barbatul perfect. Ti se pare ca ai putea sa duci o relatie cu un tip alaturi de care nu te simti implinita ca femeie din toate punctele de vedere? Atunci asteapta si 5 ani, oricum iti meriti soarta.

Nu recomand, insa, nici sexul de la prima intalnire. Ai rabdare sa il mai cunosti putin, nu ca sa ajungi in punctul de entuziasm complet, ci ca sa nu descoperi, ulterior, ca omul e doar bun la pat si... cam atat. O sa iti para rau si o sa reusesti sa te scarbesti de tine insati.

Da, sexul este foarte important pentru o relatie. Nu este totul, dar absenta lui sau calitatea indoielnica vor degrada orice alta compatibilitate ar exista intre voi. Nu astepta o suta de zile ca apoi sa ai o dezamagire, dar nici nu te culca din prima cu orice tip ti se pare ca iti place... si placutul asta este gradual. Ai rabdare putin sa scada emotiile de inceput si abia apoi da-ti voie sa actionezi.

Si lasa frica aia stupida ca o sa te creada panarama. Daca atat il duce capul (inca nu stiu ce cap) si traieste cu astfel de prejudecati in secolul XXI, lasa-l cu virginele si frigidele pe care le cauta. Am evoluat, dragilor, si am aflat si noi ca, din punct de vedere fizic, ne dorim, la fel ca voi, sa ne simtim bine... dar avem nevoie si de calitate, nu doar de cantitate. - MSZ

19 mai 2014

Gura lumii o astupa doar succesul

Daca te culci cu barbati pentru a obtine diverse favoruri (fie ele de natura profesionala sau financiara) lumea te va cataloga drept o femeie cu moravuri usoare. Paradoxal, insa, aceiasi oameni care te-au hulit, in momentul in care vei ajunge pe pozitii inalte sau /si cu bunuri de valoare (casa, masini, genti, bijuterii etc.), vor spune ca ai fost o femeie desteapta. In schimb, daca te ratezi vei fi doar o panarama ordinara (scuzati-mi franceza).

Poti alege si varianta de tipa cuminte care munceste din greu pentru a realiza ceva in viata. Daca reusesti te vor admira mai mult decat daca ai fi urcat treptele in mod dezonorant, in schimb daca nu iti prea iese figura nu vor ezita sa te trateze cu mila si, eventual, sa te numeasca proasta.

Orice drum ai alege, vei fi judecata daca esuezi. Singura clementa pe care ti-o acorda societatea este definitita si conditionata de succes.

Asta este tot ceea ce va face diferenta, in final: REUSITA. Metodele prin care ajungi la ea, indiferent de alegere, iti vor fi iertate doar dobandind-o. Asadar, fa ce vrei, cum vrei (recomandabil fara a calca pe cadavre), dar asigura-te ca ai SUCCES. Asta este tot ceea ce, de fapt, conteaza.
Simte-te bine cu tine, nu face compromisuri care sa te aduca in starea in care nu te mai recunosti in oglinda si lasa orice voce care te huleste in spate. Lupta se da intre tine si potentialul tau! Din partea mea, cat timp nu faci rau intentionat si nu te dezumanizezi, esti libera sa iti alegi mijloacele. Rezultatul trebuie sa merite efortul, restul oricum nu raman in istorie. - MSZ

Politica si fotbalul

Dragi prieteni, precum v-am mai scris, toata aceasta mascarada televizata numita generic Campanie Electorala nu este decat un ritual, un scenariu simbolic pentru a tine spectatorul in priza si a-l manipula intr-oanumita directie. Lui ii ramane doar alegerea de a empatiza cu unul sau altul, atat.

O data la cativa ani (in functie de cat de des sunt alegerile) politicienii intra pe terenul de joc si se dau in stamba. Miza - cel care primeste mai multe voturi, castiga. Insa, ca la fotbal, la finalul meciului ei parasesc terenul si sunt prieteni, in timp ce fanii ajung batuti, tristi si nervosi acasa sau la sectia de politie. Se cearta prieteni pe viata si pe moarte, spectatorul traieste triumful prin intermediul echipei preferate, desi habar nu are sa suteze (dar faptul ca a tinut cu "aia care au castigat", ii da impresia ca el insusi a fost factor decisiv al victoriei - da, votul tau a schimbat Presedintele, doar al tau!), altul simte umilinta infrangerii si nu mai e in stare de nimic (a furat arbitrul - au furat alegerile, a fost blat etc. diverse motive si pretexte menite sa aline suferinta). Asadar, spectatorul cu sentimentul, jucatorul cu banii.

Nu e in interesul jucatorului sa se certe mai departe de declaratiile de dinainte sau de dupa meci, pentru ca el azi e la o echipa, maine poate fi transferat la cealalta. (cum e si traseismul politic sau aliantele intre asa-zisii adversari politici) Totul este pentru show! Totul este pentru ca spectatorul sa se identifice cu o emotie, cu o dorinta.

Da, se plange X ca e constant atacat de Y. Sindromul victimizarii - fanul alege fie sa apere victima si sa se situeze empatic langa ea, devenind astfel antiY, fie vede in Y un simbol al puterii si se da de partea lui. Vad cum unii politicieni fac pe suferinzii: ma ataca doar pe mine, de cand sunt in politica au ceva cu mine, vor sa imi inchida gura s.a.m.d.. Jucam la cacealma, adica!

Altul e interesul. Se scot la inaintare doar evenimente in care unul dintre adversari devine tinta, in general pe probleme personale (ca eu nu-i aud sa se certe pe proiecte de tara, ci pe tricouri, barcute, doctorate, parasute & co.) - punct foarte sensibil pentru spectator, care deja simte ca este el atacat. Astfel, un partid apare ca fiind singura forta de care se teme celalalt partid si li se inoculeaza votantilor ideea ca doar aia pot sa ii "bata" si sunt adversarii. Nebagatii in seama, ajung in mintea publicului sa nu mai conteze - mega manipulare. Cand vrei sa ingropi un partid il ignori cat mai mult, in niciun caz nu faci declaratii despre el, ca sa il faci cunoscut. Si nu te plangi daca esti bagat in seama, decat daca nu doresti sa te pozitionezi intr-un fel sau altul in mintea alegatorului.

Cantariti bine ceea ce vi se ofera la TV, nu intrati in jocul lor. Filmul se termina, voi inca ramaneti prinsi in poveste si discutati zile intregi despre scenariu, dar actorii sunt deja in alta regie, cu banii incasati si au si uitat ce au jucat inainte.

MSZ

16 mai 2014

Evolutia de la baiat, la barbat

Iubeste-o, fraiere, sau lasa-l pe altul sa(-i) fie Barbat!

Ah, pardon, pe tine nu te intereseaza dragostea. Te crezi prea mascul pentru sentimentalisme femeiesti, nu? Nasol moment daca atat de ingust ti-e orizontul de ambitii. Stii, papagali inapti se gasesc pe toate drumurile, nu te crede vultur doar pentru ca o ea sta cu tine si vreo trei gaini iti dau tarcoale. Femeia nu se lasa cucerita decat daca vrea si crede-ma ca trebuie sa iti dai interesul daca iti doresti calitate. Nu te amagi ca esti tu pradatorul: cantitatea mare de gascute nu este cel mai bun indicator.

Le invarti pe degete si te crezi macho, nu? S-ar putea sa joci in Liga nepotrivita. Seria C. Alea din Champions League nu se incurca niciodata cu amatori. Mai bine straduieste-te sa ajungi profesionist si lasa partidele de mana a doua.

Serios, maturizeaza-te si invata sa ai alaturi o Femeie! De mediocrii este plina lumea, nu le ingrosa randurile.

Evolutia de la baiat, la barbat se vede in functie de partenera de viata. - MSZ

Fragmente din lucrarea mea de licență - Perspective Etice Asupra Temei Războiului: Studii de Caz

Perspective etice ale analizei morale ale războiului

Războiul a apărut din nevoia individului pentru securitate și este utilizat ca un instrument politic extrem, fiind definit ca un conflict armat organizat, în general de scurtă durată, purtat între state, națiuni, grupuri sau grupări și caracterizat de o formă accentuată de agresiune.

Primele dovezi cu privire la practica războiului au fost găsite într-un cimitir vechi de 12 000 – 14 000 de ani, din Nubia, unde 24 dintre cele 59 de ramașite descoperite prezentau semne de moarte violentă. În izvoarele istorice este consemnat faptul că între anul 3 500 î.Hr. și sfârșitul secolului XX au avut loc aproximativ 14 500 de războaie, care au însumat 3,5 miliarde de morți și doar 300 de ani de pace.

Aspectele morale ale conflictului armat încep să devină o preocupare încă din Antichitate, în timpul Războiului Peloponesiac. Apariția armelor și a forțelor armate a schimbat cursul omenirii și a creat o lume în care fiecare încearcă să își asigure victoria și supraviețuirea și să își justifice, cum poate, mijloacele prin care realizează aceste lucruri

După Primul Război Mondial se dezvoltă latura legală a războiului, trecându-se de la termenii de război drept/nedrept, la cei de război de apărare/de agresiune pentru stabilirea leglității și legitimității acestuia. La baza Dreptului Internațional Umanitar stau o colecție de texte legale, convenții internaționale, tratate subsecvente, procese legale internaționale și cutume. Cele mai importante sunt Convenția de la Geneva (care conține drepturile non-combatanților, ale raniților și ale prizonierilor de război), Convenția de la Haga și Protocolul de la Geneva (care conțin dispoziții în privința utilizării și interzicerii anumitor tipuri de arme), Pactul Kellogg – Briand (care a interzis războiul) și Carta Națiunilor Unite (care interzice războaiele de agresiune și stabilește cine declanșează și cum se poate desfășura lupta armată).

Din punct de vedere filosofic există trei mari teorii care domină analiza morală a războiului. Prima este teoria pacifismului, care susține faptul că violența nu poate fi niciodată un mijloc de obținere a niciunui fel scop și care se împarte în: pacifism pragmatic (non-violența este mult mai eficientă în promovarea unei păci pe termen lung), pacifism umanist (viața este sacră și orice acțiune de a ucide este total imorală), pacifism vocațional (violența și războiul sunt inacceptabile din punct de vedere moral, deoarece vin în contradicție cu vocația crețtinismului) și pacifismul structural (promovează și creează un internaționalism utopic).

O a doua teorie este cea a realismului amoral care consideră că razboiul nu este decât un instrument legitim al politicii, în cadrul căruia nu există constrângeri morale, deoarece principalul interes al statelor este de a-și asigura binele și prosperitatea națională. Realismul amoral se divide în: perspectiva cinică (anularea oricărui tip de moralitate și de justificare pe temeiuri etice pe întreaga durată a stării de război) și perspectiva războaielor sfinte (jihadul și cruciadele care se bazează pe cauze religioase și care nu cunosc niciun fel de limitare a forței, deoarece sunt considerate a fi o manifestare a voinței Divine).

Cea de a treia teorie este cea a realismului principial, aflată între pacifismul extrem și realismul amoral și reprezentată de teoria războiul drept. Aceasta are la bază presupoziția conform căreia toate relațiile internaționale sunt subiectul unor standarde morale cunoscute și acceptate la nivel larg și oferă cadrul moral de definire și de evaluarea a utilizării forței.

TEORIA RĂZBOIULUI
La baza deciziilor politice în ceea ce privește declararea stării de război și modul în care se poate desfășura acesta se află Teoria Războiului Drept, care are două componente: teoria scopurilor și teoria mijloacelor.

1.Teoria scopurilor (jus ad bellum)

Teoria scopurilor încorporează șase condiții principale pentru ca declanșarea unui război să fie considerată legitimă : 1) un război poate fi pornit doar dintr-o cauză dreaptă; 2) războiul trebuie să fie declarat de către o autoritate politică legitimă și competentă; 3) intenția unui război este una dreaptă; 4) obiectivele conflictului sunt limitate; 5) războiul este utilizat ca ultimă soluție și 6) există șanse rezonabile ca acesta să fie câștigat.

Teoria scopurilor are un caracter prezumtiv conservator și urmărește să mențină fundamentul teoriei războiului drept.

2. Teoria mijloacelor (jus in bello)

Teoria mijloacelor stabilește limitele comportamentului acceptat pe timp de război prin cerința forței minime (utilizarea violenței la un nivel cât mai redus), prin cerința proporționalității (consecințele negative ale războiului nu trebuie să depășească numărul de consecințe pozitive) și prin cerința discriminării (protejarea persoanelor nevinovate). Cerința discriminării este un corolar al teoriei jus ad bellum, scopurile și mijloacele devenind astfel interconectate.

Teoria Războiului Drept și Dreptul Internațional

Dreptul internațional s-a constituit mai întâi ca un drept al războiului, iar mai apoi a devenit un drept al păcii și al cooperării dintre state. Tradițiile teoriei războiului drept se regăsesc în foarte multe dintre legile internaționale: principiul discriminării este respectat în Convențiile de la Haga și Convenția de la Geneva, limitele comportamentului acceptat în război (jus in bello) se regăsesc în Declarația de la Sankt Petersburg, Convenția din 1997 de la Ottawa și Convenția din 1899 de la Haga, iar principiul declanșării războiului doar de către o autoritate legitimă și competentă este reglementat în Carta Națiunilor Unite.

Teoria pacifistă kantiană


O societate liberă este alcătuita din cetățeni care pot gândi liber și care sunt capabili să înțeleagă forma de organizare republicană. Kant unește politica cu etica și se arată de acord doar cu o politică întemeiată pe maximele morale, deoarece, în viziunea sa, pacea și morala se condiționează reciproc.

În eseul filosofic „Spre Pacea Eternă”, redactat sub forma unui tratat, Kant oferă un model constituțional detaliat în articole preliminare, definitive și secrete. Obiectivul este conturarea unui ideal spre care umanitatea trebuie să tindă, prin stabilirea unei ordini juridice extinsă la nivel internațional.

Articolele preliminarii pentru împlinirea păcii eterne stipulează că: (1) tratatele de pace nu trebuie să poată genera cu timpul alt război; (2) statele sunt independente și nu pot fi lăsate moștenire, schimbate, donate sau vândute; (3) armatele, cu timpul, trebuie să fie desființate complet; (4) afacerile externe ale statului nu trebuie condiționate de datorii externe; (5) niciun stat nu are dreptul să se amestece cu forța în constituția și conducerea altui stat și (6) pe timp de război statele trebuie să se comporte principial.

În capitolul al II-lea, care cuprinde articolele definitive, se precizează, în primul dintre acestea, faptul că legislația unică și cea mai potrivită pentru orice stat o reprezintă Constituția republicană, care trebuie să fie baza oricărei legislații juridice a unui popor. Al treilea articol al capitolului subliniază ideea stabilirii unui drept internațional care să reglementeze raporturile dintre state (dreptul cosmopolit).

A doua anexă a eseului, intitulată sugestiv „Articol Secret în Vederea Păcii Eterne”, menționează faptul că singurul articol secret posibil al tratatului este cel care reglementează necesitatea susținerii în consiliile statelor înarmate de război a maximelor filosofilor asupra condițiilor posibilității păcii publice.

Immanuel Kant precizează în cel de al doilea articol definitiv pentru realizarea păcii eterne, din capitolul al doilea al eseului, faptul că un tratat de pace universală este posibil doar dacă există o uniune de state libere – o comunitate a popoarelor, o federație universală alcătuită din state reprezentativ republicane, o uniune a păcii. Ideea de model federativ de organizare al lumii nu este, însă, una nouă, de-a lungul istoriei gândirii politice existând mai multe propuneri în acest sens.

Marina Simona Zanfir
MSZ

296 de ani de la nasterea Mariei Gaetana Agnesi

Din seria „Femei de succes- adevaratele modele”, astazi, 16 mai, Google aduce un omagiu celei ce a fost Maria Gaetana Agnesi.

MARIA GAETANA AGNESI a fost o femeie-matematician, lingvist și filosof italiană. I se atribuie scrierea primei cărți în care sunt tratate atât calculul diferențial cât și cel integral. A luptat pentru emanciparea femeii și accesul ei la educație.

În tinerețe își manifestă aptitudinile pentru limbi străine. Dezbate cu numeroși oameni de știință probleme ca: propagarea luminii, transparența corpurilor, studiul geometric al curbelor.

Se călugărește (intră în ordinul Ordre des Soeurs Bleues) și își dedică întreaga viață studiului matematicii. Scrie o lucrare despre calculul diferențial și integral pe care o publică în 1748 și care ulterior este tradusă în engleză și franceză.

Studiază curba de ecuație carteziană

care ulterior va fi numită bucla lui Agnesi.



Fiind femeie, Maria Gaetana Agnesi nu a fost admisă în cadrul Academiei Franceze, dar în schimb intră la cea italiană, care se dovedește mai liberală.

Spre sfârșitul vieții se dedică operelor de caritate.

14 mai 2014

Despre arta si recunostinta

Pentru ca am fost cuminte, am primit un cadou!

Imi aduc aminte, cand lucram la Galeriile Artmark, de o doamna, care vizita fiecare expozitie si isi dorea foarte mult sa aiba catalogul licitatiei, doar ca ea picta si imi spunea ca prefera sa dea bani pe panza si culori, chiar daca i-ar placea din suflet sa aiba si cataloagele pentru a studia detaliile si operele altora. (catalogul este destul de scumput, dar este atat de bine facut si atat de calitativ incat merita fiecare leu)

Ceea ce ma leaga foarte mult de doamna aceasta este momentul in care amdecis sa ii ofer gratuit (se vor supara anumite persoane cand vor citi acest lucru) catalogul ce mi se cuvenea mie, ca angajat in departamentul de vanzari. Atat de fericita a fost si de recunoscatoare, incat mi-a dat doua panze pictate de manutele ei: un paun si un vas cu albastrele. Superbe! Oricat am insistat ca nu este nevoie, nici nu a vrut sa auda ca as putea sa ii refuz gestul.

Oamenii frumosi sunt in preajma noastra! Si cred ca arta ne va apropia din ce in ce mai mult... sub orice forma ar fi ea!

Albumul de arta primit astazi este ”rezultatul” discutiei despre care va povesteam aici: http://mar1na.blogspot.ro/2014/02/despre-arta-si-alte-naluciri.html




Adevarata Vointa a Poporului


Daca am vreun mare regret este acela ca m-am intors in tara in 2012. Promit ca nu voi mai repeta greseala cu urmatoarea ocazia.

Am ajuns sa cred ca mi-e mai bine intr-o tara in care sunt privita ca o straina, decat in cea in care m-am nascut si vad zi de zi cum conationalii mei sunt ingenunchiati si folositi ca o carpa de sters pe jos, de catre diversi indivizi.

Oameni buni, noi nu avem un Parlament legitim, un Parlament care sa fi fost ales de cetateni- pentru ca adevarata vointa a poporului a fost absenteismul. Cand aproape 60% din populatia cu drept de vot nu se prezinta la urne, aceea este adevarata optiune a sa. Lipsa. Scarba. Nepasarea. Disperarea.

Traim intr-o tara in care Presedintele trebuie ales cu 50%+1 voturi din totalul celor care se prezinta la vot, dar poate fi demis NUMAI cu 50%+1 voturi din numarul TOTAL de alegatori. Cat de incoerent si totusi cat de convenabil si-au facut unii textul legii!

Nu ai optiuni si de aceea nu mergi la vot? Stai linistit, exact asta este si intentia lor. Cu cat mai putini oameni vin, cu atat mai putini oameni de cumparat. E business, o lipsire intentionata de oferta, desi exista cerere, tocmai pentru a inchide si controla piata - ori te multumesti cu ceea ce are piata de oferit, ori stai acasa. Nu le mai ies cifrele, altfel.

Nu ii intereseaza ca poporul sa iasa la vot, de asta isi bat joc, in mod sistematic, de ceea ce simbolizeaza campaniile electorale. Vor sa stati acasa, ei oricum au electoratul format si doar acela trebuie sa se prezinte la urne. Adevarata voce a poporului trebuie sa ramana acasa si sa taca, in timp ce isi pierde orice urma de speranta si se umple de scarba.

Iesiti la vot! Si pentru a vi-l anula, dar nu-i mai lasati sa va mai manipuleze! Absenta voastra inseamna pentru ei inca un buletin de vot furat, iar voi, in mod indirect, le deveniti complici.

Sunteti aproape 60% de romani nemultumiti. De voi le este frica si fac tot ceea ce le sta in putere sa va tina gura inchisa.

MSZ

12 mai 2014

Business-ul = oameni sau doar profit?!

Într-o societate care își regăsește cu greu identitatea și este din ce in ce mai debusolată atunci când vine vorba să își definească limitele și parametrii de funcționare, termenul de business încearcă să își stabilească locul în multitudinea de conflicte conceptuale. Unul dintre aceste conflicte este și cel legat de responsabilitatea socială pe care ar trebui sau nu să o aibă o afacere.

Potrivit afirmației lui M. Friedman[1], doar oamenii pot avea responsabilități și chiar dacă o corporație este o „persoană artificială” și în acest sens e posibil să aibă responsabilități artificiale, termenului de business, luat ca întreg, nu i se pot cere responsabilități. Management-ul companiilor a trebuit de-a lungul timpului să răspundă întrebărilor legate de faptul că activitățile pe care le întreprind ar trebui să fie și altele decât cele pentru maximizarea profitului. Adam Smith[2] încearcă să vină în ajutorul unei astfel de întrebări, prin promovarea teoriei mâinii invizibile a pieței, conform căreia, patronii, urmărindu-și scopurile financiare, vor avea până la urmă un impact pozitiv asupra societății. Însă ce valoare etică ar mai avea o astfel de justificare? Poate că ar fi normal si benefic ca o companie să investeasca în oameni, pentru ceea ce reprezintă ei, ci nu pentru ceea ce pot scoate de la ei, chiar și cu acordul lor.

A privi termenul de business dincolo de caracteristicile sociale pe care le are, înseamna a nega importanța societății în crearea acestui concept. Business fără oameni nu se poate și nici nu am putea vorbi despre acest concept dacă nu am lua in considerare faptul că existența sa depinde exclusiv de relațiile interumane (o afacere nu există fără producător și cumpărător/ consumator). Astfel încât, dacă termenul de business reprezintă relații interumane la nivel macro, înseamnă ca ar trebui să se comporte din punct de vedere moral, la fel ca agenții implicați într-o relație interumana la nivel micro și să țină seama de nevoile sociale ale fiecăreia dintre părți.

O companie este, în primul rand, privită ca o forma de societate[3], însă nu este o societate independentă ce acționează în conformitate doar cu regulile proprii, ci aparține comunității în care activează -dincolo de persoanele ce o reprezintă- devenind astfel un cetățean al comunității, față de care va avea drepturi și obligații. Astfel încât, pe lângă satisfacerea nevoilor cetățenilor și maximizarea profitului, o companie (prin extensie, o afacere) ar trebui să ia în considerare și bunăstarea pe termen lung a consumatorului, chiar dacă aceasta este o acțiune de tip voluntar, nereglementată juridic.

Campaniile de responsabilitate sociala derulate de corporații, aduc pe lângă prestigiu, inclusiv creșteri economice. Onestitatea și etica unei companii câtăresc mult în fața oamenilor, care și așa sunt dezgustați de mediul politic înșelător și caută să își reorienteze preferințele și așteptările către alte domenii. Business-ul are de câștigat atunci când cetățenii îl percep ca o alternativă sinceră și morală, care măcar le creează impresia că și ei conteaza dincolo de profituri. Așadar, nu văd de ce Top Managementul, sau acționarii, nu ar înțelege dintr-o astfel de acțiune, făcută de catre un director executiv, că este în interesul lor și că ajută la creșterea profitabilității pe termen lung. Directorul executiv își rezolvă astfel și angajamentul luat față de angajatori, cărora trebuie să le asigure cel mai bun confort economic, dar și față de societatea din care, până la urmă, atât el cât și acționarii fac parte. Conform unui studiu ce s-a întins pe o perioada de 11 ani și care a fost realizat de către Universitatea Harvard, „acele companii ce activează ca parteneri sociali pe piață au avut o rată de creștere economică de patru ori mai mare și una de opt ori mai mare pentru creșterea numărului de angajați, atunci când au fost comparate cu companiile care sunt focusate doar pe business-ul propriu și profit[4]”.

Campaniile de responsabilitate socială ajută astfel și la îmbunătățirea calității personalului dintr-o companie, facilitănd treaba departamentului de Resurse Umane, conferindu-le angajaților, ori posibililor angajați, un mediu de încredere și mandrie în care vor dori să își păstreze locul ori din care să facă parte. Corporația câștiga astfel în sectoarele de specialiști și manageri de top ce îi pot asigura profituri mult mai mari și o calitate superioară a muncii și a produselor finale (aspect benefic pentru companie, angajați și consumatori).

Mulți afirmă că responsabilitatea socială ar trebui să vină ca o formă de compensare a pagubelor pe care companiile le produc vis-a-vis de mediu. Este un aspect demn de luat în considerare, dar nu ca fiind neapărat ecologiști convinși, ci ca privind în perspectivă și analizând urmările pe care acestea le vor avea asupra afacerii. Business-ul are nevoie de un mediu prielnic în care să existe și să se dezvolte, iar pentru aceasta este necesar să și-l asigure și să încerce pe cât posibil să îl protejeze. Mediul în care acesta se află este dincolo de clădirile unde se desfășoară activitățile corporației, este întrega masă a populației pe care afacerea o vizează, pentru că, până la urmă, se pare ca afacerea pentru și prin ei există.

Trebuie să recunosc faptul că, din 1970, când textul lui Friedman a fost publicat a trecut un număr considerabil de ani și companiile nu se mai află la același nivel. Acum au inceput să îți dea seama că pentru profit e nevoie de mai mult și că nu poți să câstigi fără să investești. Afacerea nu este doar un concept izolat, ci este o parte integrantă a oamenilor și a comunității. În orice societate se desfășoară activități economice, iar aceastea poarta cu ele și responsabilitatea. Business-ul se comportă, ori trebuie să se comporte ca o ființa morala tocmai pentru a-și duce la îndeplinire și planurile economice pentru care a fost gândit, însă trebuie să nu își folosească masa de consumatori ca mijloc și atât. Scopul lui, pe lângă profit, este să mulțumească comunitatea căreia îi aparține, deoarece întotdeauna oamenii se vor raporta la el nu ca la o entitate diferită, ci ca la o organizație condusă tot de cei asemeni lor. Top Management-ul unei companii este format din oameni, de la care ai și așteptări morale și care au nevoie să își creeze și lor un loc în care să poată viețui decent. Acționariatul, de asemenea, trebuie să ia în considerare aspectele sociale, deoarece și el este la randul lui parte integrantă a comunității din care face parte.

Mi-e greu să înțeleg de ce cineva ar separa termenul de afacere, de conceptul de responsabilitate, având în vedere că aceasta se comportă asemenea unei ființe umane și are îndatoriri morale (se definește printr-o structură formată din oameni, are nevoie de societate pentru a exista, are nevoie de oameni pentru a se dezvolta, are nevoie să fie protejată și la rândul său să protejeze și reprezintă nevoile unei mase ample și complexe de oameni). Așadar, cât timp afirmăm ca oamenii sunt cei care au responsabilități și suntem de acord că afacerea reprezintă oamenii și societatea, acest lucru ar inseamna că și business-ul are responsabilități (pe lângă cele legate de profit și maximizarea acestuia). Pentru că a vedea business-ul ca un termen independent, înseamna a ascunde în el intențiile mai puțin morale ale celor care îl conduc și creează, scuzându-i.



Bibliografie:

1.http://filosofie.unibuc.ro/esocaciu/etica%20aplicata/radu/3.%20Friedman_The_Social_Responsibility_of_Business.PDF

2. http://www.myjob.ro/audit-organizational/responsabilitatea-sociala-a-companiilor-definitie-si-acceptiuni.html

3. http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/2/6.pdf






[1] “Only people have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but "business" as a whole cannot be said to have responsibilities even in this vague sense” The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits - Milton Friedman, The New York Times Magazine, September 13, 1970




[2] “Când cineva îşi investeşte capitalul în sprijinirea industriei o face pentru propriul său beneficiu; de aceea, întotdeauna va încerca sa-l folosească în industria al cărei produs va avea o mai mare valoare sau în schimb pentru o mai mare cantitate de bani sau alte bunuri. În asta constă, ca în multe alte cazuri, ghidat de o mână invizibilă pentru a atinge un scop ce nu era în intenţia sa. Şi nici pentru societate este rău ca sa procedat în acest sens. În căutarea propriului său interes, omul favorizează adeseori pe cel al societăţii mai bine decât atunci când întradevăr vrea s-o facă”. (Adam Smith, "Bogăţia Naţiunilor", Libro IV, Cap. 2, citat preluat de pe http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/2/6.pdf)


[3] COMPANÍE1 s.f. [...] 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia]. (http://dexonline.ro)




[4] http://www.myjob.ro/audit-organizational/responsabilitatea-sociala-a-companiilor-definitie-si-acceptiuni.html

07 mai 2014

Pildă despre fericire

Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viaţă luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuşi.
Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra. Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ţinutului, era nefericit şi posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viaţa lui?
Regele l-a întrebat pe slujitor: „De ce eşti atât de fericit?”
Omul a răspuns: „Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea şi cu mine nu avem nevoie de prea mult - doar un acoperiş deasupra capului şi mâncare caldă pentru a ne umple stomacul".
Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere. După ce a ascultat problema regelui şi povestea servitorului său, sfetnicul a replicat: „Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Clubul 99”.
„Clubul 99? Ce anume este acesta?”, a întrebat regele.
Consilierul a răspuns: „Majestate, pentru a înţelege cu adevărat ce înseamnă Clubul 99, puneţi 99 de monede de aur într-o pungă şi lăsaţi-o la uşa acestui slujitor”.
Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui... Atât de multe monede de aur! El a început să le numere şi, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede. Dar o întrebare nu îi dădea pace servitorului: „Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? Cu siguranţă, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!”
A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea.
În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câştiga acea monedă de aur şi a întregi suma. Din acea zi, viaţa slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos şi îşi critica familia pentru că nu îl ajuta să câştige acea monedă de aur. Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra. Martor al aceastei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit.
Neînţelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns. Acesta i-a spus: „Majestate, el a intrat acum în Clubul 99. Clubul 99 este un nume generic pentru acei oameni care au suficient pentru a fi fericiţi, dar nu sunt niciodată mulţumiţi, pentru că tânjesc mereu după mai mult şi se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-şi în sinea lor: "Trebuie să obţin acest ultim lucru şi apoi voi fi fericit pentru toată viaţa". Putem fi fericiţi chiar şi cu foarte puţin în viaţa noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare şi mai bun, începem să ne dorim chiar mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru. Toate acestea ca preţ pentru dorinţele şi nevoile noastre aflate mereu în creştere".

06 mai 2014

Lila Tretikov - noul Director Executiv Wikimedia Foundation

Din categoria "Femei de succes - adevaratele modele de urmat", astazi va scriu despre Lila Tretikov, noul Director Executiv al Wikipediei.

O tanara de 38 de ani, emigranta din Rusia, a lucrat la 16 ani ca ospatarita, a invatat engleza si a studiat la UC Berkeley arta si informatica. A ajuns CIO al SugarCRM, iar din iunie 2014 va conduce Wikimedia Foundation, o organizatie non-profit americana cunoscuta, mai ales, pentru http://wikipedia.org - al V-lea cel mai mare web-site din lume.


04 mai 2014

Caviar si diamante

Intelege ca nu orice taran apreciaza caviarul - va dori tot ceapa cu slanina sa isi potoleasca foamea. Accepta ca oricat ai impodobi un om urat, cu cele mai pretioase bijuterii, nu-i vei infrumuseta hidosenia.
Lasa-te gustata si purtata doar de acela care stie sa te aprecieze la justa ta valoare.

Nu te irosi! Nu te risipi! - MSZ

03 mai 2014

Iubirea - o alegere zilnica

Am avut o discutie foarte interesanta, acum 2 saptamani, cu un barbat: 57 de ani, avocat, pasionat de cultura, prieten de familie. L-am intrebat ce e iubirea si mi-a oferit unul dintre cele mai frumoase raspunsuri. Voi incerca sa redau cuvintele lui (bineinteles, ce am retinut si cum am inteles eu ce a vrut el sa spuna):

Iubirea nu este angajament, nu este obligatie. Iubirea este libertate. Iubirea este atunci cand stii ca zi, de zi, de zi vei fi langa un om, ca maine va fi ca azi si tot asa. Si, desi, ai putea sa te gandesti ca te plictiesti, ca nu o sa suporti, ALEGI sa traiesti in fiecare zi aceeasi zi. In iubire, alegi sa ramai si sa ai zilnic acelasi om si sa nu iti fie teama de acest lucru. Vezi, tu, nu intotdeauna va fi bine, nu intotdeauna va fi rau, dar intotdeauna va fi aceeasi persoana si asta e, de fapt, tot ceea ce conteaza. Nu il obligi nici tu pe el, nici el pe tine, ci alegeti singuri ca va vreti mereu si oricum unul pe celalalt. - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...