Treceți la conținutul principal

Business-ul = oameni sau doar profit?!

Într-o societate care își regăsește cu greu identitatea și este din ce in ce mai debusolată atunci când vine vorba să își definească limitele și parametrii de funcționare, termenul de business încearcă să își stabilească locul în multitudinea de conflicte conceptuale. Unul dintre aceste conflicte este și cel legat de responsabilitatea socială pe care ar trebui sau nu să o aibă o afacere.

Potrivit afirmației lui M. Friedman[1], doar oamenii pot avea responsabilități și chiar dacă o corporație este o „persoană artificială” și în acest sens e posibil să aibă responsabilități artificiale, termenului de business, luat ca întreg, nu i se pot cere responsabilități. Management-ul companiilor a trebuit de-a lungul timpului să răspundă întrebărilor legate de faptul că activitățile pe care le întreprind ar trebui să fie și altele decât cele pentru maximizarea profitului. Adam Smith[2] încearcă să vină în ajutorul unei astfel de întrebări, prin promovarea teoriei mâinii invizibile a pieței, conform căreia, patronii, urmărindu-și scopurile financiare, vor avea până la urmă un impact pozitiv asupra societății. Însă ce valoare etică ar mai avea o astfel de justificare? Poate că ar fi normal si benefic ca o companie să investeasca în oameni, pentru ceea ce reprezintă ei, ci nu pentru ceea ce pot scoate de la ei, chiar și cu acordul lor.

A privi termenul de business dincolo de caracteristicile sociale pe care le are, înseamna a nega importanța societății în crearea acestui concept. Business fără oameni nu se poate și nici nu am putea vorbi despre acest concept dacă nu am lua in considerare faptul că existența sa depinde exclusiv de relațiile interumane (o afacere nu există fără producător și cumpărător/ consumator). Astfel încât, dacă termenul de business reprezintă relații interumane la nivel macro, înseamnă ca ar trebui să se comporte din punct de vedere moral, la fel ca agenții implicați într-o relație interumana la nivel micro și să țină seama de nevoile sociale ale fiecăreia dintre părți.

O companie este, în primul rand, privită ca o forma de societate[3], însă nu este o societate independentă ce acționează în conformitate doar cu regulile proprii, ci aparține comunității în care activează -dincolo de persoanele ce o reprezintă- devenind astfel un cetățean al comunității, față de care va avea drepturi și obligații. Astfel încât, pe lângă satisfacerea nevoilor cetățenilor și maximizarea profitului, o companie (prin extensie, o afacere) ar trebui să ia în considerare și bunăstarea pe termen lung a consumatorului, chiar dacă aceasta este o acțiune de tip voluntar, nereglementată juridic.

Campaniile de responsabilitate sociala derulate de corporații, aduc pe lângă prestigiu, inclusiv creșteri economice. Onestitatea și etica unei companii câtăresc mult în fața oamenilor, care și așa sunt dezgustați de mediul politic înșelător și caută să își reorienteze preferințele și așteptările către alte domenii. Business-ul are de câștigat atunci când cetățenii îl percep ca o alternativă sinceră și morală, care măcar le creează impresia că și ei conteaza dincolo de profituri. Așadar, nu văd de ce Top Managementul, sau acționarii, nu ar înțelege dintr-o astfel de acțiune, făcută de catre un director executiv, că este în interesul lor și că ajută la creșterea profitabilității pe termen lung. Directorul executiv își rezolvă astfel și angajamentul luat față de angajatori, cărora trebuie să le asigure cel mai bun confort economic, dar și față de societatea din care, până la urmă, atât el cât și acționarii fac parte. Conform unui studiu ce s-a întins pe o perioada de 11 ani și care a fost realizat de către Universitatea Harvard, „acele companii ce activează ca parteneri sociali pe piață au avut o rată de creștere economică de patru ori mai mare și una de opt ori mai mare pentru creșterea numărului de angajați, atunci când au fost comparate cu companiile care sunt focusate doar pe business-ul propriu și profit[4]”.

Campaniile de responsabilitate socială ajută astfel și la îmbunătățirea calității personalului dintr-o companie, facilitănd treaba departamentului de Resurse Umane, conferindu-le angajaților, ori posibililor angajați, un mediu de încredere și mandrie în care vor dori să își păstreze locul ori din care să facă parte. Corporația câștiga astfel în sectoarele de specialiști și manageri de top ce îi pot asigura profituri mult mai mari și o calitate superioară a muncii și a produselor finale (aspect benefic pentru companie, angajați și consumatori).

Mulți afirmă că responsabilitatea socială ar trebui să vină ca o formă de compensare a pagubelor pe care companiile le produc vis-a-vis de mediu. Este un aspect demn de luat în considerare, dar nu ca fiind neapărat ecologiști convinși, ci ca privind în perspectivă și analizând urmările pe care acestea le vor avea asupra afacerii. Business-ul are nevoie de un mediu prielnic în care să existe și să se dezvolte, iar pentru aceasta este necesar să și-l asigure și să încerce pe cât posibil să îl protejeze. Mediul în care acesta se află este dincolo de clădirile unde se desfășoară activitățile corporației, este întrega masă a populației pe care afacerea o vizează, pentru că, până la urmă, se pare ca afacerea pentru și prin ei există.

Trebuie să recunosc faptul că, din 1970, când textul lui Friedman a fost publicat a trecut un număr considerabil de ani și companiile nu se mai află la același nivel. Acum au inceput să îți dea seama că pentru profit e nevoie de mai mult și că nu poți să câstigi fără să investești. Afacerea nu este doar un concept izolat, ci este o parte integrantă a oamenilor și a comunității. În orice societate se desfășoară activități economice, iar aceastea poarta cu ele și responsabilitatea. Business-ul se comportă, ori trebuie să se comporte ca o ființa morala tocmai pentru a-și duce la îndeplinire și planurile economice pentru care a fost gândit, însă trebuie să nu își folosească masa de consumatori ca mijloc și atât. Scopul lui, pe lângă profit, este să mulțumească comunitatea căreia îi aparține, deoarece întotdeauna oamenii se vor raporta la el nu ca la o entitate diferită, ci ca la o organizație condusă tot de cei asemeni lor. Top Management-ul unei companii este format din oameni, de la care ai și așteptări morale și care au nevoie să își creeze și lor un loc în care să poată viețui decent. Acționariatul, de asemenea, trebuie să ia în considerare aspectele sociale, deoarece și el este la randul lui parte integrantă a comunității din care face parte.

Mi-e greu să înțeleg de ce cineva ar separa termenul de afacere, de conceptul de responsabilitate, având în vedere că aceasta se comportă asemenea unei ființe umane și are îndatoriri morale (se definește printr-o structură formată din oameni, are nevoie de societate pentru a exista, are nevoie de oameni pentru a se dezvolta, are nevoie să fie protejată și la rândul său să protejeze și reprezintă nevoile unei mase ample și complexe de oameni). Așadar, cât timp afirmăm ca oamenii sunt cei care au responsabilități și suntem de acord că afacerea reprezintă oamenii și societatea, acest lucru ar inseamna că și business-ul are responsabilități (pe lângă cele legate de profit și maximizarea acestuia). Pentru că a vedea business-ul ca un termen independent, înseamna a ascunde în el intențiile mai puțin morale ale celor care îl conduc și creează, scuzându-i.



Bibliografie:

1.http://filosofie.unibuc.ro/esocaciu/etica%20aplicata/radu/3.%20Friedman_The_Social_Responsibility_of_Business.PDF

2. http://www.myjob.ro/audit-organizational/responsabilitatea-sociala-a-companiilor-definitie-si-acceptiuni.html

3. http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/2/6.pdf






[1] “Only people have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but "business" as a whole cannot be said to have responsibilities even in this vague sense” The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits - Milton Friedman, The New York Times Magazine, September 13, 1970




[2] “Când cineva îşi investeşte capitalul în sprijinirea industriei o face pentru propriul său beneficiu; de aceea, întotdeauna va încerca sa-l folosească în industria al cărei produs va avea o mai mare valoare sau în schimb pentru o mai mare cantitate de bani sau alte bunuri. În asta constă, ca în multe alte cazuri, ghidat de o mână invizibilă pentru a atinge un scop ce nu era în intenţia sa. Şi nici pentru societate este rău ca sa procedat în acest sens. În căutarea propriului său interes, omul favorizează adeseori pe cel al societăţii mai bine decât atunci când întradevăr vrea s-o facă”. (Adam Smith, "Bogăţia Naţiunilor", Libro IV, Cap. 2, citat preluat de pe http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/2/6.pdf)


[3] COMPANÍE1 s.f. [...] 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia]. (http://dexonline.ro)




[4] http://www.myjob.ro/audit-organizational/responsabilitatea-sociala-a-companiilor-definitie-si-acceptiuni.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ