24 iunie 2014

Cand scapam de "falimentul" relatiilor noastre

V-am mai facut comparatia dintre o relatie si o constructie AICI, iar astazi vin cu o completare.

Am in fata blocului o cladire de birouri: intalta, inceputa, abandonata. Probabil ca nu a mai avut investitorul bani sa finalizeze lucrare. Si, in timp ce ma gandeam cat de pacat este ca au ramas doar stalipii si etajele din ceva ce trebuia sa fie impozant, mi-am dat seama ca asa se intampla si cu iubirile noastre.

Ne apucam de multe ori sa construim, convinsi fiind ca este cea mai buna solutie pentru viitorul nostru. Avem arhitectura, inginerii, materialele si muncitorii. Avem terenul potrivit. Avem toate datele care ne infatiseaza ca facem o buna investitie. Ne apucam, asadar, sa inaltam relatia. Incepem cu fundatia, cu schelele, cu stalpii, de multe ori ajungem aproape de concretizare, cand realizam ca, de fapt, nu mai putem sa ducem lucrarea.

Ce am putea face? Daca vom continua devenim falimentari. Daca ne oprim lasam in urma ruine si durerea unor cheltuieli fara acoperire. Si totusi, nu e mai bine sa fim pragmatici si sa ne dam seama cand nu mai putem sa ne justificam "cheltuielile" asupra unui lucru?

Asa este in viata: nu intotdeauna poti termina ceea ce ai inceput. Ba chiar, este recomandat sa nu continui, pentru ca devine o risipa de nervi, timp si energie. Relatiile noastre nu ar trebui sa faca exceptie: oricat de multe planuri ne-am facut in legatura cu un partener, oricat de bine ne dadeau pe hartie "cifrele", daca realitatea nu mai permite dezvoltarea lor, abandoneaza si reorienteaza-te.

Crezi ca te-ar face fericit o relatie care te epuizeaza din toate punctele de vedere? Crezi ca daca termini de construit si peretii, pui si geamurile, mobilezi incaperile, dar la final ramai vlaguit si indatorat iti va face cineva statuie? Nicidecum. Sa stii cand sa te opresti este mult mai important decat sa fii incapatanat si sa mergi inainte spre dezastru.

Nu intotdeauna relatiile noastre capata aspectul imaginat. Ba chiar, uneori devin altceva decat ceea ce, initial, erau destinate sa fie. Tu ai incercat, ai vrut, ai riscat, dar nu-ti permiti luxul de a te irosi pentru un plan care, oricum, te va conduce catre esec.

Stiu, doare neputinta, doare sa nu mai ai cu ce, ori cu cine sa construiesti ceva ce trebuia sa fie grandios, dar poate ca altul este proiectul ce-ti este destinat. Poate ca aceasta cladire abandonata, in care ai crezut cu toata fiinta ta, este adevarata fundatie si lectie de care aveai nevoie pentru ca urmatoarea incercare de a inalta sa iti iasa mult mai bine. Vei avea, in spate, intr-adevar "constructii" nefinalizate, dar ele iti vor fi lectiile si dovezile cele mai bune de care vei avea nevoie  pentru a fi capabil sa gestionezi mult mai eficient noua proiectie.

Cine stie, daca esti norocos si intelept, s-ar putea ca, abia urmatorea relatie sa fie adevarata ta capodopera. Important este sa nu ramai agatat de schelele unei ruine. Pleaca, inainte sa te ingropi sub ele. - MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...