Treceți la conținutul principal

Cata umilinta mai poate duce acest popor?!

Popor roman, cat mai accepti sa fii bataia de joc a unor politicieni ramoliti si cu mentalitati profund comuniste. A unor oameni promovati pe nepotisme si amantlacuri, care provin din vechea generatie a cizmarilor cu functii de conducere?

Cat mai lasi Ministerul Educatiei sa isi bata joc in mod sistematic de copiii tai? Un ministru incapabil sa se exprime corect face "ordine" in invatamant si critica lipsa de valoare a noii generatii?

Eu nu inteleg ce politica economica aplicam in Romania? Avem guvern de stanga de ceva timp si nu am vazut un loc de munca infiintat de stat (ca doar socialismul parca asta facea, coordona economic prin proiecte de stat). 

Unde este liberalismul economic din 10 ani de centru dreapta. Niciun investitor nu isi permite sa joace ruleta ruseasca in Romania. Instabilitate politica, fluctuatii la schimbul valutar, incapacitatea unor predictii funanciare pe termen lung pentru ca zilnic se schimba taxe si legi cu aplicare imediata (juridic ar trebui de la momentul legii, pana la implementarea sa existe un timp suficient de lung incat trecerea sa fie cursiva). Un Guvern care a marit acciza pe benzina sa isi acopere gaurile din cap doar. Transportatorii au preferat sa nu mai alimenteze la noi, ci in tarile vecine (la bulgari alimenteaza si romani pentru ca e mai ieftin). Nu a existat niciun competent cu Harvard sa prevada si posibilitatea asta? Prea multi bugetari, pensionari si asistati social in carca unui numar insuficient de angajati in mediul privat. Si cand mergi sa platesti o taxa acrita aia de la ghiseu nu stie sa tasteze, sa se comporte sau ce sa iti spuna. Te duci in Parlament si te impiedici de rubedenii pe functii de ajutor de bagator de seama care nici macar nu stiu 3 cuvinte in engleza sau sa scrie corect.

Nu avem proiect de tara. Nu avem misiune, valori, obiective sau viziune. Cum sa imi ceara mie cineva sa raman si sa construiesc o tara care habar nu are in CE directie vrea sa mearga. Asumati-va un plan "granarul Europei", "circul lumii", "paradis fiscal", nu lumea lui Piticot. Vreau sa inteleg de ce trebuie sa raman romanca, de ce sa fac copii si sa sporesc natalitatea (ca s-a ratoit cineva la noi, femeile romance, ca nu turnam plozi pe banda rulanta) intr-o tara care seamana cu pluta unui naufragiat... si parca ala mai are o speranta ca da de mal.

Alo, aprinde careva lumina in Romania? Au trecut deja 25 de ani (un sfert de secol!!!) de cand mergea lozinca "ultimul care pleaca sa stinga lumina" si noi nici macar cu lumanarea nu umblam, ci orbecaiem ca idiotii legati la ochi de noi insine.

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ