Treceți la conținutul principal

Celui ce m-a crescut

"De fiecare data cand vei dori sa gasesti ceva, prima oara cauta in biblioteca".
 Aveam 11 ani. Ma uitam mirata si nu intelegeam ce vrea sa spuna, eu doar imi cautam ochelarii de soare... de vreo doua zile nu reuseam sa ii gasesc. El ii pusese pe o carte, din biblioteca imensa de pe hol. Stia ca la varsta aceea ar fi fost ultimul loc in care mi-ar fi trecut prin cap sa ma uit dupa obiecte ratacite.

Astazi, la 24 de ani, ii inteleg metafora din spatele acestor vorbe. Mi-au trebuit multe experiente si am incasat ceva lovituri din partea vietii pentru a deslusi cuvintele sale.

Il vedeam cum statea bolnav, in pat, si citea. Mai avea de trait doar cateva luni si stia foarte bine acest lucru, era doctor. Cu toate acestea, pana in ultimele momente in care a mai putut sa tina in mainile sale cartea nu s-s oprit din citit. La ce i-ar mai fi folosit?, ma gandeam la 13 ani. De ce si-ar "pierde" aceste clipe acumuland informatii?

A murit acum 11 ani, pe 22 iunie 2003. 
Ma trimisese la bunica, in vacanta. Nu voia ca eu sa imi aduc aminte de el in cosciug. Cand a sunat mama si mi-a spus, am alergat desculta pe ulita cu lacrimile innodandu-mi-se in barbie si voiam efectiv sa fug de realitate. Refuzam sa cred ca este adevarat. 

Am fost ultima persoana cu care a fost in stare sa mai articuleze cateva cuvinte. Vineri, inainte sa plec la Sascut, am mers la el, la spital, si mi-am luat la revedere. Mi-am cerut iertare pentru toate nazbatiile pe care i le-am facut, pentru tot ce i-am gresit. Cu mainile tremurande, oasele ce il dureau din cauza cancerului si ii dadeau grimasele de pe chipul ce, candva, nu afisa decat blandeste, mi-a mangaiat obrajii si mi-a sters lacrimile. "Nu mi-ai gresit niciodata cu nimic. Eu trebuie sa iiti cer iertare". Stateam pe patul din rezerva sa si nu concepeam ca este sfarsitul. Nu putea fi adevarat. Rolul sau in viata mea nu trebuia sa se termine. Cata nedreptate! Mi-a spus, cu ultimele puteri, sa am o vacanta frumoasa. Eram in pragul usii, m-am uitat la el si am schitat un zambet: "Ne vedem cand ma intorc. Promite-mi!". Mi-a promis, desi amandoi stiam ca sunt cele mai mari minciuni pe care ni le-am zis vreodata.

Am plecat cu inima sfasiata, cu gandurile umblandu-mi brambura si negand realitatea, cu speranta imbecila ca totul este un cosmar si acest episod nu a existat.

Doua zile mai tarziu, duminica, mi-au spus ca ai murit. Ce prosti! Tu nu vei muri niciodata, esti in fiecare gest al meu, in fiecare rasuflare, in tot ceea ce am devenit. Mentorul meu, tatal meu care m-a crescut de cand aveam 5 ani. Omul care mi-a oferit drumul spre intelepciune si desavarsire sufleteasca.

Noi ii spuneam Iut (de la puiut). Cine ma cunoaste, stie foarte bine ca nimic din ceea ce fac sau am facut in viata mea nu este independent de radacinile pe care mi le-a oferit. Poate ca ramurile copacului meu se dezvolta la suprafata si capata forme proprii, dar seva... seva si-o vor extrage mereu din acelasi pamant.

A mai trecut un an, in lipsa ta. Tot ireal mi se pare. Mi-e dor de tine, Iut! Ai grija de mine, oriunde te-ai afla!

MSZ

Comentarii

Anonim a spus…
Tu aveai 13, eu aveam 16 cand am ramas fara mama, si am incasat suficiente lovituri dupa...care poate m-au intarit sau...nu stiu, habar n-am...ma intreb insa, cum ar fi fost oare, daca ea ar fi ramas, si n-ar fi plecat, fara macar sa pot sa-mi iau "la revedere"...e dura viata asta. De multe ori simt o durere in suflet, pe care nu poate sa mi-o aline nimeni, din pacate...
Este o durere crunta, o rana pe care indiferent cand apesi tot doare... dar asa e viata si trebuie sa mergem mai departe.

“You will lose someone you can’t live without,and your heart will be badly broken, and the bad news is that you never completely get over the loss of your beloved. But this is also the good news. They live forever in your broken heart that doesn’t seal back up. And you come through. It’s like having a broken leg that never heals perfectly—that still hurts when the weather gets cold, but you learn to dance with the limp.” — Anne Lamott

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ