31 iulie 2014

Fragmentari de Sine

Reprimarile sexualitatii ne transforma in judecatori si condamnam nevinovati. Inca suntem inhibati, iar asta se vede din controlul pe care vrem sa il detinem prin mastile sociale pe care le purtam.

Senzualitatea este blamata. De femei nesigure pe ele, de barbati frustrati pentru ca nu pot obtine. Si refuzam sa intelegem ca este in natura noastra umana, in substraturile animalice pe care le imbraca subconstientul sa vibram cu trupul nostru. Credem ca daca ne tinem mintea in frau asta inseamna sa ne anulam pornirile.

Nu am invatat nimic din armonie. Ne limitam la extreme si uitam de triada din noi: corp, minte si spirit. A le stapani pe toate, prin intelegerea necesitatilor fiecareia inseamna echlibru.

De fiecare data cand judecam un om pentru ca indrazneste sa-si descopere Eul, de fapt ne criticam dorinte ascunse. Feluri in care stim ca simtim ca am vrea si noi sa fim, dar nu avem curajul sa o facem.

Ne amortim trairi prin orientarea catre scopuri vide: bani, putere, dezumanizare. Anulam sensibilitatea pentru ca avem impresia ca ne face slabi si nu ne dam seama cat de fragili devenim, de fapt. Incearca sa lovesti un om care-si accepta, intelege si traieste Sinele. Nu vei reusi sa-l distrugi.

Piramida lui Maslow are mai multe trepte pe care trebuie sa le urci, iar cand vrei sa sari peste una, ori sa o calci pana la ruperea ei vei ramane suspendat pe o scara incompleta. Si apare teama. Iti dai seama ca te-ai blocat intre etaje si ii vei condamna pe altii ca nu inteleg ce evoluat esti tu in salbaticia singuratatii alegerilor tale.

Trebuie sa urci, dar cand ajungi sus, nu da cu piciorul scarii, pentru ca iti va mai ramane spre echilibrare doar prabusirea. Plasa de siguranta inseamna sa stii ca poti sa alternezi intre nevoi, fara sa-ti fie teama ca nu te mai poti intoarce in varf. - MSZ

30 iulie 2014

Chiar si atunci cand nu-ti soptesc

Nu imi este frica decat de faptul ca, vreodata, as putea sa nu ma mai regasesc in bratele tale… sa nu-ti mai vad chipul zambindu-mi cu blandete, sa nu-ti mai simt mainile conturandu-ma.

Inchid ochii sa te simt aievea, ating partile de piele pe care mi le-ai dezmierdat, pe buzele mele simt gura ta, in venele mele curge seva ta. Si ce ciudat imi pare ca, desi nu te-am aflat, eu te cunosc dintotdeauna. Cum sa nu cred in reincarnare cand fasii din memorie imi recompun fiinta ta, imi vorbesc despre tine, imi amintesc despre noi de pe vremea cand eram Androgin.

Si sufletul meu se deschide in causul palmelor tale, iar trupul meu se dezvaluie ochilor tai. Tu ma cunosti cel mai bine, pentru ca ma auzi chiar si atunci cand nu-ti soptesc. – MSZ

28 iulie 2014

Dimineti cu savoare

Imi saruta soarele pielea si deschid incet ochii. Rasaritul aceasta m-a gasit in patul tau... din nou.

Te privesc dormind si simt ca tot la mine visezi. Lenesa ma strecor din pat, caut tricoul pe care aseara l-ai aruncat pe podea si iti imbrac parfumul.

Merg pe varfuri, nu vreau sa te trezesc, si ma duc sa imi fac o cafea. Inca zambesc cand imi amintesc noaptea ce-a apus. Cum m-ai dezmierdat cu dor. Cum m-ai alintat cu degetele tale ce curgeau pe trupul meu. Cum ti-am simtit inima in pieptul meu si buzele ti-au gustat pielea.

Imi place sa ma trezesc asa, in stransoarea bratelor noastre ce s-au cuprins o noapte intreaga patimas.

Laptele fierbe... sangele mi se pune in miscare. Presar scortisoara si sorb usor. Mainile tale imi cuprind talia. Ne incepem realitatea din visare.

Diminetile au alt gust pe buzele tale. - MSZ

27 iulie 2014

Neatinsa

L-am lasat sa imi dea jos rochia. Sa imi atinga umerii si sa isi infiga degetele in ei. Ma cotropea cu mainile si imi strangea carnea. Buzele lui imi ardeau pielea si il simteam cum tremura in exatzul de a ma avea. Mi-am dat capul pe spate si am inchis ochii. De fapt, nu ma interesa deloc ce se intampla cu trupul meu.

Crezusem ca il vreau carnal, ca pot sa gestionez doar un Eros vulgar si ca voi fi impacata cu starea mea. Pe masura ce ramaneam fara haine in fata lui, imi imbracam mai gros sufletul. De fapt, nu l-am lasat niciodata sa ma dezbrace cu adevarat. Sa imi dezgoleasca visele. Sa imi patrunda mintile. Sa imi atinga puritatea simtirii. A crezut ca m-a cucerit, cand, de fapt, cu fiecare expresie fizica reusea sa puna lacate metafizicului.

Nu mi-a cunoscut, niciodata, adevarata intimitate. Nu i-am dat voie sa ma priveasca dincolo de aparente. In sangele meu nu a curs niciodata esenta sa. Eu nu i-am locuit cu adevarat inima. Eram doar stimulentul pentru machete de placeri. Realul nu l-am trait nicicand.

Si ma privesc in oglinda. Trupul de femeie, pacatul pe mine imprimat... dar sufletul, ah, sufletul nimanui nu l-am dat.

Sufletul nimeni nu mi l-a dezbracat. - MSZ

25 iulie 2014

Nu ne ramane decat sa fim

Daca el te-a ranit nu inseamna ca toti o vor face. Daca ea te-a inselat nu inseamna ca toate-s la fel.

Ce putere ai tu sa invoci absolutul, cand nici macar nu poti sa fii sigur pe ce se va intampla peste o ora. Neprevazutul intotdeauna poate sa apara si sa iti dea peste cap certitudinile, oricat de bine calculate ar parea ele.

Stam ca fraierii si ne facem planuri si griji, crezand ca asa ne ferim de ceva. Da, ne sustragem foarte bine de la viata, in modul acesta. Este formula perfecta de a nu trai nimic, pentru ca ne preocupam prea mult de ceea ce nu vrem sa ni se intample.

Si vine batranetea si tot ce ne ramane de povestit este "mi-ar fi placut sa fi facut". Si realizam ca singurul obstacol in calea dorintelor noastre au fost prea multe ganduri, frici si framantari. Si pentru ce? Nu suntem eterni. Nu putem sa intoarcem timpul. Nu ne ramane decat sa fim, nu doar sa existam.- MSZ

24 iulie 2014

Deslusirea desavarsirii

Am crezut, multi ani, ca secretul fericirii consta intr-un job stabil, succes, bani si siguranta zilei de maine. Si ce mare pacaleala traiam! De fapt, tot ceea ce conteaza, la sfarsitul zilei si al vietii, este sa ai alaturi de tine persoana care sa imparta bunele si relele ce-ti vin.

Omul pe care te poti baza ca te va tine in brate, cand simti ca te prabusesti. Cel care va lua pe umerii sai greutatea, atunci cand esti la pamant. Acela langa care vrei, zi de zi, sa o iei de la capat si sa reusesti. Orice altceva, nu conteaza!

Ai vreo secunda impresia ca banii iti vor oferi starea de bine prin altceva decat cumparaturi, droguri, alcool, petreceri? Si cand se termina toate acestea ce faci cu tine? La final, tot intre peretii sufletului tau ramai prins.

Ah, dar cand stii ca iti mai e cineva aproape, ce repede apar ferestrele si soarele, ce usor iti pare sa respiri. Nu este vorba aici doar despre pasiune si indragostire, ci despre echilibru, echipa, parteneriat. Despre acela pe care il poti numi al tau fara sa ai nevoie de lanturile posesiei. Despre acela care stii ca tot acasa va veni, indiferent pe unde va poarta pasii. Despre acela care stii ca este langa tine chiar si atunci cand nu il atingi. Despre acela care stii ca are calea pe drumul pe care si tu vrei sa il urmezi.

Cred ca aceasta e adevarata fericire: sa te gasesti alaturi de cel langa care nu te temi sa stai cu fricile, cu defectele, cu nebuniile tale, pentru ca la sfarsitul zilei acestea nu il vor indeparta, ci il vor aduce si mai aproape de sufletul tau. Sa il afli pe cel pe care il poti iubi si intelege cu toate greselile sale, pentru ca pe voi doi va uneste ceva mai presus de palpabil. Si sa fiti amandoi constienti ca impreuna si numai impreuna puteti sa claditi Imperii! - MSZ

23 iulie 2014

Sa nu mai pocim limba romana (5)

Daca tot vrem, macar sa vrem corect

Eu vream
Tu vreai
El/Ea vrea
Noi vream
Voi vreati
Ei/Ele vreau

Eu voiam
Tu voiai
El/Ea voia
Noi voiam
Voi voiati
Ei/Ele voiau

Primul este verbul "a vrea", la timpul indicativ imperfect. Al doilea este verbul "a voi", la acelasi timp. Puteti sa folositi oricare forma, exprima acelasi lucru, dar sa nu va mai prind cu "vroiam", sau alte contopiri!

MSZ

22 iulie 2014

De ce sunt rana si cutitul?!


Sa-ti asumi reaponsabilitatea alegerilor tale cred ca este cea mai mare problema a oamenilor. Sa nu mai delegam vinovati pentru ceea ce ni se intampla, sa nu ii mai punem pe altii sa ne dea variante si sa nu ne mai plangem ca lucrurile nu ies asa cum am crezut noi ca este singura solutie pentru a ne salva sufletele.

Nu acceptam greseala, nu suportam sa stim ca nu am ales corect. Este frumos sa tinzi catre perfectiune, catre moralitate, catre bine, dar este si mai important sa nu ne pedepsim pe noi sau pe ceilalti atunci cand planul da alte rezultate.

Imi place sa cred ca nu sunt nici pesimista, nici optimista, ci realista. Caut dreptatea si armonia, imi doresc sa fie finalul de basm, dar incerc sa nu ma pierd in iluzii si nici in deziluzii.

Am realizat ca nu pot sa stiu ce e rau, daca nu cunosteam ce e bine. Nu pot sa simt fericirea, daca nu am mers pe drumul durerii. Nu disting lumina de intuneric daca nu le traiesc pe amandoua. Socrate, in Phaidon, a facut distinctia dintre cuplurile de senzatii. Medicina moderna ne-a demonstrat ca in creier centrul durerii si cel al placerii sunt foarte apropiate si se pot influenta reciproc.

Alpha are nevoie de Omega. Femeia se completeaza cu Barbatul. Viata se justifica prin Moarte. Nimic nu se pierde, Totul se transforma.

Este atat de simplu si totusi ni se pare prea complicat. Uitam ca suntem efemeri, uitam ca am trait tot felul de emotii, uitam ca nicio zi nu seamana cu alta, iar asta ne impinge in depresie. Uitam sa ne bucuram de existenta pur si simplu, tot incercand sa inotam impotriva curentului. Si ne trezim nefericiti, neimpliniti, desi in noi se afla toate resursele.

Freud avea teoria actiunilor eronate - atunci cand din subconstient se naste miscarea ce ne duce spre esec, deoarece mintea incearca sa ne protejeze de socuri mai grele. Jung spunea si el ca daca devii constient de actiunile determinate de Sinele ascuns iti poti schimba destinul. Oricum ar fi, in noi se afla cheile si lacatele.

Cand am ales ca blogul meu sa se numeasca "Eu sunt rana si cutitul" (citat ce ii apartine lui Cioran), a fost pentru ca am avut revelatia ca nimeni nu imi poate face rau fara voia mea, fara ca mintea mea sa ii permita sa aiba un efect sau altul asupra emotiilor si starilor mele. Nu pentru ca as fi eu masochista si sadica, ci pentru ca sunt constienta de inconstienta mea.

Nu ma mai intereseaza sa castig sau sa pierd, ci sa joc... pana la capat! - MSZ

16 iulie 2014

Viitorul la gunoi - pentru ca ne dorim sa formam prosti

Nu am inteles niciodata de ce in sistemul nostru de invatamant exista acea "rotunjire"a notelor. De ce se mai acorda sutimi, daca, la final, se cauta rotundul? Apare o discrepanta logica in stabilirea notelor finale: eu iau 9,40, tu iei 9,50 - la final, eu voi avea 9, tu vei avea 10 si, in loc, sa exista o departajare de 10 sutimi intre noi, se creeaza un spatiu de 1 punct. Cum poate fi obiectiv un astfel de sistem de notare?

Eu daca ma duc la magazin si un produs costa 3,25 lei, ar trebui sa platesc doar 3 lei, nu? Lumea lui Pokemon e mic copil pe langa ceea ce se intampla la nivelul nostru de organizare si functionare a institutiilor de invatamant.

Nu mai zic de burse acordate aiurea-n tramvai, locuri la buget distribuite pe re-re-re-redistribuire (si ne mai miram ca Ponta vrea sa ne lase sa dam bacul pana cand il luam macar pe ala din Tulcea), taxe nejustificate, programa de invatamant la pamant. In clasa a VIII-a nu mai au la evaluarea finala Geografie sau Istorie, la Limba Romana nu mai au comentariul literar si totusi abia reusesc sa ajunga la liceu, unde intra cu medii sub 5.

Chiar nu sesizeaza nimeni ce se intampla? Chiar nu ii pasa nimanui ca, tehnic vorbind, dobitocii pe care ii scoatem acum de pe bancile scolilor sunt urmatorii conducatori ai tarii, cand noi ne vom afla la pensie? Meritam sa tragem atunci si sa fim calcati in picioare, pentru ca numai noi am permis prin lipsa noastra de reactie si prin indiferenta sa se conturezae viitoare generatii de cretini. - MSZ

15 iulie 2014

False fericiri

Oamenii nu stiu sa se mai distreze, sa mai simta, sa mai inteleaga existenta. E cool sa bei pana cand iti sedezi toata fiinta si sa crezi ca asta inseamna sa te simti bine. E in trend sa iti terfelesti trupul prin asternuturi cu straini sau straine care nici macar nu iti stiu numele. Se poarta dezmatul pentru ca asta inseamna sa fii in pas cu lumea. Deh, societatea a evoluat, nu mai suntem "pe vremea lu' bunica"!

Luati-le banii, bautura si prafurile si veti vedea suflete goale, triste, lipsite de contur!

Nu sunt habotnica, imi place si mie sa ies, sa cunosc, sa traiesc, dar cred ca a avea acelasi scenariu de distractie week-end dupa week-end, dupa week-end ascunde, de fapt, o mare depresie in care se scalda societatea.

... sau poate ca ma insel. As vrea sa cred ca eu gresesc si, de fapt, oamenii sunt fericiti si asa. - MSZ

13 iulie 2014

Ce ne-a fost dat si ce ne-am luat?

Purtam amprentele trecutului pe toata suprafata pielii noastre. Unele s-au estompat, altele au ramas apasat imprimate si nu le vom putea ascunde vreodata. Ne amestecam energiile cu fiecare om care ne intra in viata si, astfel, ne omogenizam personalitatea.

Suntem o suma dintre toate inmultirile, impartirile si scaderile faptelor noastre. Ne temem de multe ori sa deschidem sau sa inchidem parantezele din ecuatia vietii noastre si ne intarziem rezolvarea. Egalul il vom face la sfarsit: cu ce ne ramane, cu ce am dat, cu ce ne-a fost luat, totul ne apartine... chiar si in absenta.

Si totusi, niciodata nu putem sa fim aceiasi. Clipa, momentul pot schimba si darama imperiile de pe suprafata planetei interioare. Sarutul, despartirea, durerea, regasirea cioplesc in noi, de multe ori neindemanatic. Pe unii presiunea ne transforma in diamant, pe altii ne sfarama necrutator pana cand pulberea e tot ceea ce se mai vede din urma noastra. Avem vreo cale sa alegem?

Si da. Si nu. Pe cat faurim din destinul nostru, pe atat de mult ni se arata ce ne sta scris in stele. Cu fiecare actiune, cu fiecare constientizare invatam sa ne citim soarta. Avem o viata, o carte in fata careia ne prezentam nepregatiti, ca un scolar ce nu cunoaste literele. Apoi, cu voia si vointa noastra ne invata viata limbajul ei. Unii ramanem doar cu abilitatea de a intelege literele, altii capatam indemanarea de a deslusi intelesuri, putini stiu sa explice cuvintele si sa le gaseasca sensul, cativa reusesc sa traga si concluzii. Aceeasi carte, parcursa de doi oameni diferiti, va capata in constiinta lor o alta dimensiune a povestii.

Si-mi vin in minte cuvintele bunicii mele "Destinul ti-e dat. Soarta si-o mai face si omul.". Alegerile sunt in noi, dar capata forme din impactul cu ceilalti. Cand tii o piatra in mana, adu-ti aminte ca poti cu ea fie sa lovesti, fie sa construiesti. Poate ca piatra ti-e destinul, dar cum decizi sa folosesti piatra ti-e soarta.- MSZ

10 iulie 2014

Snobbish Breakfast by Adina Grapa

Stiti ca eu nu fac reclama nimanui. Mie doar daca imi place un lucru il impartasesc celorlalti.
Adina Grapa mi-e pe cat de draga pe atat de talentata, iar hainutele ei Snobbish Breakfast o reprezinta in totalitate! Si sunt superbe si daca ajungeti la aceeasi parere cu mine, please like it and share it!

http://www.baneasashoppingcity.ro/mooza/portfolio/snobbish-breakfast/

07 iulie 2014

Cum a ajuns un contract sa defineasca iubirea?!

Daca spun ca nu sunt tocmai o fana a ideii de casatorie, iar o sa creada toata lumea ca reneg iubirea?

Sau se vor gandi ca toata inventia aia cu hartogaraie semnata in fata ofiterului starii civile (cu martori, ca nu cumva sa nu recunosti, ulterior, ca ai semnat tu) este o inventie pentru a controla acea asa zisa celula a societatii numita "familie"?!

Nu, acum serios, chiar isi imagineaza cineva ca aceasta casatorie a aparut ca urmare a discutiei dintre doi indragostiti ce se sorbeau din priviri si, la un moment dat, si-au zis "Stii, hai sa dam o iscalitura pentru a ne asigura unul pe celalalt ca ne iubim.".?

Nu v-as dori sa ajungeti vreodata intr-o sala de tribunal, cand se discuta divorturi (am trait experienta asta). Sa privesti cum doi oamenii care, candva, se presupune ca s-au adorat, care au si copii, ajung sa isi rupa carnea unul de pe celalalt. Va zic eu, asta cu contractul de "vanzare-cumparare" (Atentie! Nu vorbesc de juramantul uniunii a doi oameni, facut intr-un cadru cu incarcatura spirituala pentru amandoi), clar e doar afacere si nu a fost gandita ca un monument inchinat iubirii. Aveau nevoie de garantii politice si economice, iar cum cuvantul nu mai era suficient (verba volant scripta manent) au facut certificatul (zici ca te iei pe garantie) de casatorie.

MSZ

06 iulie 2014

Next level. Better level

M-a invatat viata sa ma ridic de la masa negocierilor atunci cand nu primesc ceea ce pretind. Daca accepti o oferta din disperarea de a nu te alege cu nimic, vei capata foarte putin. Si credeti-ma e mai rau decat deloc!

Odata ce te-ai multumit cu nasturi vei ajunge, pe parcurs, sa nu mai primesti nici macar ata. Finalul va fi, in cele din urma, inceputul de care ai fugit... cand nu ai vrut sa nu ramai cu mana goala.

Nu am eternitatea la dispozitie, nu pot sa astept la nesfarsit ceea ce merit. Iau cand mi se da sau schimb masa de joc. Ati vazut unde ajung jucatorii din cazino cand raman impotmoliti la acelasi crupier... pierd si  ceea ce nu au.

Next level. Better level  - MSZ

04 iulie 2014

A citi sau a gandi?!

Stiti cum toata lumea va indeamna sa cititi, sa cititi si sa cititi?

Ei bine, eu nu o sa va spun asta. Eu o sa va rog sa ganditi, sa ganditi, sa ganditi. Cunosc oameni care au lecturat tone (ok! exagerez, dar e pentru accentuarea ideii) de carti, dar care au captele la fel de seci ca inainte sa le parcurga. Nu au inteles din ele decat numele personajelor, trei replici si poate ce spunea cate un critic ca a vrut sa zica autorul. Daca ii pui sa dezvolte ei o idee pe baza celor citite incepi sa te crucesti cu maini, cu picioare, cu orice apuci.

Nu am crezut niciodata ca numarul cartilor face diferenta dintre un om destept si altul mai putin stralucit. In cel mai bun caz, faptul ca ai parcurs cateva romane in plus fata de medie te va face sa fii un om cult. Un Google ambulant - il intrebi si incepe sa enumere. Doar ca, asa cum motorul de cautare nu iti spune ce sa faci cu informatia, trebuie tu sa intelegi de ce o cauti si sa o interpretezi, nici memory stick-ul uman nu iti va fi de prea mare folos.

Am intalnit oameni care aveau atat de multe cunostinte incat parea coplesitor, dar care, atunci cand ii puneai in fata unei situatii de viata, se balbaiau si tremurau. Mi-am dat seama ca ceea ce au citit nu a fost decat imprimat pe banda, nu si "digerat".

Ganditi! Ganditi! Ganditi! Un om care gandeste, dar, mai ales, unul care VREA sa gandeasca stie ca cititul ii este principalul aliat, doar ca o va face constient si capabil. Cititul este ca vinul - daca nu stii sa il degusti, ori daca nici macar nu incerci sa afli cum trebuie sa il degusti, nu ai sa ii intelegi nicicand esenta.

MSZ

Imortalitatea efemerului

Rasa umana, la un moment dat, se va sfarsi - fie va scapa Mama Natura de noi, cum a facut-o cu dinozaurii si alte specii, fie odata cu Pamantul. Suntem constienti de acest lucru pana in "maduva" genelor noastre, dar instinctul de supravietuire si dorinta de nemurire ne domina.

Tot ceea ce facem - copii, razboaie, schimbari globale etc.- este pentru a ne agata de ideea de vesnicie.

Perpetuarea speciei este pentru ca ne dorim ca genele noastre sa aiba continuitate, prin mostenitorii nostri. Operele noastre sunt pentru a ramane in istorie, pentru a ne purta cat mai mult in viitorul pe care nu il vom trai decat prin amintirea numelui nostru. Credinta noastra in vesnicia sufletului este tot o dorinta a Sinelui de a simti ca ceea ce face este pentru ceva mult mai inalt decat lumea palpabila.

Nu am putea sa traim cu gandul ca o facem in van. Avem nevoie sa ne sustinem actiunile pe stalpii fragili ai impresiei de nemurire. Cei ce schimba lumea o fac pentru ca vor ca actiunile lor sa insemne ceva, sa transforme ceva, sa transceada moartea lor fizica. Cei care au copii vor ca genele lor, numele lor, existenta lor sa fie perpetuate. Cei care actioneaza pe baza moralitatii sufletesti, pentru a obtine dainuirea in viata de apoi, au ca scop tot extinderea existentei lor, dar pe un alt plan.

Am putea, oare, sa traim daca nu am fi animati de ideea de nemurire? Cum ne-am justifica deciziile, operele, planurile daca nu le-am extinde la un scop universal?

Pentru ce muncesti/traiesti daca stii ca oricum vei muri? Pentru a le lasa copiilor ceva, astfel incat ei sa aiba cum si cu ce sa iti duca mai departe amintirea, pentru a face o diferenta in lumea aceasta, astfel incat umanitatea sa isi aminteasca mereu de tine, pentru a-ti inalta sufletul pe trepte spirituale, astfel incat sa primesti viata vesnica.

Constient, sau inconstient avem acelasi scop si, poate, aceeasi iluzie - ca, intr-un fel sau altul, noi nu vom muri niciodata.

MSZ

02 iulie 2014

Despre casatorie - pe scurt


Casatoria este un parteneriat, o echipa, o constructie. Nu este o luna de miere continua. Ai nevoie sa te completezi cu acel om, nu doar sa te populeze fluturasii din stomac - biologic vorbind, ei oricum au o viata scurta.

Nu te casatoresti doar pentru ca esti indragostit, ci pentru ca ai gasit persoana alaturi de care simti ca te indrepti in aceeasi directie - fara sa vrei sa il schimbi, fara sa doreasca sa te abata de la drum. - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...