Treceți la conținutul principal

Ce ne-a fost dat si ce ne-am luat?

Purtam amprentele trecutului pe toata suprafata pielii noastre. Unele s-au estompat, altele au ramas apasat imprimate si nu le vom putea ascunde vreodata. Ne amestecam energiile cu fiecare om care ne intra in viata si, astfel, ne omogenizam personalitatea.

Suntem o suma dintre toate inmultirile, impartirile si scaderile faptelor noastre. Ne temem de multe ori sa deschidem sau sa inchidem parantezele din ecuatia vietii noastre si ne intarziem rezolvarea. Egalul il vom face la sfarsit: cu ce ne ramane, cu ce am dat, cu ce ne-a fost luat, totul ne apartine... chiar si in absenta.

Si totusi, niciodata nu putem sa fim aceiasi. Clipa, momentul pot schimba si darama imperiile de pe suprafata planetei interioare. Sarutul, despartirea, durerea, regasirea cioplesc in noi, de multe ori neindemanatic. Pe unii presiunea ne transforma in diamant, pe altii ne sfarama necrutator pana cand pulberea e tot ceea ce se mai vede din urma noastra. Avem vreo cale sa alegem?

Si da. Si nu. Pe cat faurim din destinul nostru, pe atat de mult ni se arata ce ne sta scris in stele. Cu fiecare actiune, cu fiecare constientizare invatam sa ne citim soarta. Avem o viata, o carte in fata careia ne prezentam nepregatiti, ca un scolar ce nu cunoaste literele. Apoi, cu voia si vointa noastra ne invata viata limbajul ei. Unii ramanem doar cu abilitatea de a intelege literele, altii capatam indemanarea de a deslusi intelesuri, putini stiu sa explice cuvintele si sa le gaseasca sensul, cativa reusesc sa traga si concluzii. Aceeasi carte, parcursa de doi oameni diferiti, va capata in constiinta lor o alta dimensiune a povestii.

Si-mi vin in minte cuvintele bunicii mele "Destinul ti-e dat. Soarta si-o mai face si omul.". Alegerile sunt in noi, dar capata forme din impactul cu ceilalti. Cand tii o piatra in mana, adu-ti aminte ca poti cu ea fie sa lovesti, fie sa construiesti. Poate ca piatra ti-e destinul, dar cum decizi sa folosesti piatra ti-e soarta.- MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ