16 august 2014

In haosul unei armonii

Trupul vorbeste o limba pe care doar sufletul o cunoaste. Are literele sale impregnate pe pielea atinsa de iubiri, de tradari, de extaz, de agonia framatarilor neimplinirilor. Un alfabet necunoscut, neinteles se desfasoara pe mine. Caligrafii stangace asteapta sa fie sterse de mana celui ce poate descifra misterul unei inimi nespuse, nedescoperita cu adevarat.

Pe gatul meu se scurg suvoaie de dorinti. Arde carnea pe mine si nu o poate stinge nicio apa tulbure. Cu degetele apuc nesfarsitul. Ma agat hamesita de placere, de durere, de simtiri salbatice. Fiare vargate domnesc in jungla gandurilor mele. Racnesc pasiunea, sfasie obisnuitul.

Nu m-am simtit niciodata predestinata mediocrului.

Am cautat mereu acele senzatii care ma zvarcolesc, care imi pulseaza in sange focul iubirii, betia daruirii. Usor imi musc buza de jos si imi atat fiinta... am in minte doar chipul lui - al celui promis, dar negasit, al celui atins, dar nestiut.

Si am nevoie de haos sa pot sa ma descopar in armonie. - MSZ

Niciun comentariu:

Oroare de onoare

Am ajuns intr-un punct al natiunii si al naratiunii in care ideea de a avea cuvant de onoare nu doar ca nu mai are aproape nicio valoarea, ...