19 august 2014

Nu ma opresc pana nu primesc ceea ce merit

Mi-ai spus ca sunt nesabuita si lacoma, ca nu stiu sa primesc fericirea cu portia si sa ma desfat cu fiecare imbucatura. Cand vreodata am cunoscut eu masura, tempo-ul vietii altfel decat prin exces in extaz? Ce sa fac eu cu portiuni, cand sunt un tot din cap, pana la ultima suflare inainte sa ma arunc in vis?
Nu am limite, stiu. Sufar complet, ard pana la distrugere si renasc mereu mai puternica si mai plina de viata. Nu stiu alte cai decat desfatarea si durerea nemarginita. Imi dau ultima picatura de sange in cautarea sensului de a ma sti, de a-mi fi completa.

In genunchi mi-a stat sufletul si trupul mergea inainte. In lacrimi imi scaldam venele si nu ma prezentam lumii decat zambind. Ce-a fost in inima mea doar eu stiu si doar eu am putut sa simt. Nopti intregi in care m-am sfarsit, m-am sfasiat cu ganduri, m-am taiat in amintiri, m-am zdrentuit in minciunile pe care mi le-au spus, pe care m-am incapatanat sa le cred.

Sa fiu simpla, sa ma complac, sa accept ce mi se da?! Niciodata. Sa lupt, sa cred, sa rup din mine pentru viata, pentru sansa de-a simti o clipa, macar o clipa, cum totul ma patrunde, cum curge seva omenirii printre toate celulele ce ma alcatuiesc.

Sunt o nesabuita, o indolenta si o obraznica pentru ca cer totul de la mine si de la lume. Accept si nu ma dezic. Infrunt si nu ma predau. Nu ma opresc pana nu primesc ceea ce merit, ceea ce vreau, ceea ce stiu ca imi este predestinat.
Asa si altfel nicicum... atunci ca si acum… mereu si intotdeauna. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...