Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2014

De ce vorbesc mult femeile?!

Cum isi exprima femeile atasamentul emotional? Vorbind.

Aha, cititi bine!

Daca o femeie va vorbeste mult si des inseamna ca simte ceva fata de voi. Stiti toti mina morocanoasa a celei care "n-are nimic" si tace imbufnata intr-un colt, refuzand dialogul... atunci cand e suparata pe voi. Este metoda prin care femeia "pedepseste". Stiu, pentru majoritatea barbatilor tacerea este o binecuvantare, dar credeti-ma ca nu va face cinste pauza de vorbire. - MSZ

Cand altfel este la fel

Chiar suntem de pe planete diferite, barbatii si femeile, sau pur si simplu avem limbaje pe care nu reusim sa le intelegem?

Am citit si eu ca venim de pe Venus, iar ei de pe Marte, am inteles din tratate de psihologie si sociologie ca vizualizam prin alte filtre situatiile: femeile sunt expansive, iar barbatii se concentreza mai mult pe tinta (vechile obiceiuri preistorice: unul era vanator, celalalt trebuia sa aiba grija de casa), insa nicaieri nu am intalnit ca ne dorim fiecare altCEVA.

Tanjim, si unii si altii, dupa acelasi CEVA, dupa noptile pierdute in imbratisari, dupa suflete pereche, dupa comunicarea ce, uneori, se realizeaza fara cuvinte si dupa IUBIRE - sentimentul de complet impreuna, de omogenizare a sufletelor. Si totusi, nu ne potrivim chiar toti cu toate, iar asta este cea mai minunata caracteristica a noastra, pentru ca doar astfel putem sa ne regasim vechiul ANDROGIN si sa nu ne fixam in constructii subrede si hidoase. - MSZ

Resuscitari tardive

In cazurile de atac cerebral orice interventie ulterioara este inutila. Daca reusesti sa mai aduci omul la viata, niciodata nu va mai fi la fel. Sechelele de pe creier sunt ireversibile. Cand ti se opreste inima, insa, resuscitarea mai are sanse sa fie completa.

Asa este si cu relatiile. Daca totul s-a terminat in minte, orice ai face tu nu va mai putea sa puna mecansimul in functionare la parametri optimi. Este acel "prea tarziu", pe care orice gest ulterior nu il poate corecta.

Ce rost mai are acum sa ii aduci tot ceea ce candva el/ea ti-a cerut? Cand relatia este respinsa de ratiune pentru ca a suferit prea mult, oricat ar pulsa inima celuilalt nu va mai reusi sa anime nimic. Si toate cuvintele pe care i le spui sunt goale. E plansul in fata unui mormant. Regreti tot ceea ce nu ai apucat sa faci cand ai avut ocazia si crezi ca daca strangi in pumni pamantul sub care sta totul ingropat rezolvi ceva.

Fiti mai atenti la cuvintele nespuse, cititi in priviri si salvati-va rel…

Masochism masculin (?!)

Cand barbatii spun ca vor femei care sa ii iubeasca, sa ii trateze frumos & co., mint cu nerusinare.

Uitati-va in jur: cei care sunt disperati dupa partenera de viata sunt aceia care primesc din partea ei cel mai abject comportament.

Eram, acum cateva luni, la un eveniment destul de monden, unde doua domnisoare de oras discutau... si una dintre ele a afirmat urmatoarele: "Draga mea, barbatilor le place sa ii calci pe cap, sa ii tii sub pantof.". Am zis ca nu poate fi adevarat... dar se pare ca viata imi dovedeste, pe zi ce trece, ca asta-i "marele" secret. 
Nu va cer sa ma credeti pe cuvant. Uitati-va, doar, in jur si analizati un pic cum se comporta Ea cu El, in relatiile pe care le cunoasteti. Ah, si uitati-va si la fetele bune care fie stau cu manipulatori, fie sunt singure si ranite. - MSZ

Si, totusi, Dragostea exista

Dragostea

Dragostea nu da niciodata gres.

Oamenii gafeaza. Oamenii nu stiu cum sa se poarte cu ea, cum sa o ingrijeasca, cum sa o oblojeasca, cum sa o primeasca, ori sa o daruiasca.

Dragostea nu cunoaste posesia, egoismul, framantarea. Ea se manifesta independent de noi, dincolo de perceptiile noastre fizice, mai presus de starea noastra pamanteasca. Este forta care misca Universul, care inchide ranile, care deschide sufletele si le ajuta sa creasca. Stie sa atinga bland fiinta care se daruieste ei. Stie sa stearga trecutul, ranchiuna, neputinta.

Dragostea nu stie sa raneasca, sa loveasca, sa doara. Este opusul a tot ceea ce ne macina, pentru ca ea este liniste. Este absenta frigului, a intunericului si a raului. Este inocenta in cea mai pura stare. Este singura care nu abandoneaza atunci cand totul se darama sub picioarele tale.

Dragostea – cat de putin o intelegem, cat de rar o simtim, cat de necunoscuta ne este.

Se prea poate sa traiesc intr-o fantezie romantica, dar nu cred niciodata c…

Franturi spre intregire

Daca nu te-as avea, te-as inventa.

Ti-as contura atingerile. Ti-as trasa liniile. Ti-as fabrica textura pielii. Sa pot sa ma imbrac cu tine. Sa stiu sa ma acopar cu fiinta ta. Goala sa fiu sub mainile tale, doar tu sa stii cum sa deschizi nasturii hainelor mele. Sa te prelingi incet pe mine.

Sa ma invelesc cu tine in noptile prea reci de iarna. Sa imi fii briza zilelor de vara si frunzele aramii ce intind la picioarele mele covoare. Primavara sa renasc iar si iar sub ploaia sarutarilor tale.

Degetele sa imi sadeasca dorinta de tine. Culege cu grija roadele iubirii tale! Vinul soaptelor soarbe-l insetat de buzele mele ce cunosc doar numele tau sa-l strige. Sa-ti fiu spre degustare si desfatare. Sa te hranesc si mai flamand de mine sa devii.

Anotimpuri efemere in eterna noastra contopire sa miste planeta. Sinonimia antonimelor sa ne transforme in omonimi - pe noi, cei ce astazi am facut cunoscuti din doi anonimi. - MSZ

Trezirea la Viata

Si totusi, nu inteleg de ce ni s au dat atatia ani de viata cand oricum nu stim sa ii folosim, ci doar ii irosim.

Amanam, sacrificam si nu actionam. Avem impresia ca o sa traim pentru totdeauna din moment ce ne tot refuzam fericirea si libertatea.

Ne chinuim unii pe ceilalti. De ce sa il lasam pe celalalt sa fie fericit cand pe noi ne apasa atatea umbre? Ne schingiuim sufleteste si apoi ne miram ca traim intr-o societate haina, flamanda de a umili, de a manipula. Nu meritam atata viata si potential omenesc. Suntem urangutani carora li s-a oferit gingasia unui trandafir. Ne intepam in spini si spulberam floarea, desi este numai vina noastra ca, in loc sa-i admiram frumusetea, vrem sa o strangem in pumni... in disperarea de posesie.      

Lacomi in urlete noastre de durere, ne simtit incompleti. Ne-am pustiit de traire, de implinire. Mainile ne sunt legate in lanturile nimicniciei. Sufletele ne sunt sugrumate in egoismul materialist. Hiene am facut din omenia noastra. Fiare salbatice …

Tu cat mai accepti sa-ti plangi de mila?

Bun, am inteles: te-a inselat, nu te-a iubit, te-a ranit, te-a umilit, nu te-a vrut etc.. Si, daca stai acum si te miorlai si dai cu pumnii in pereti rezolvi ceva? Vrei sa se intoarca la tine din mila, din sila? Vrei sa traiesti in minciuna ca e totul perfect, in timp ce putrezesti pe interior zi, de zi?

Gata cu lamentarile! E timpul sa iti vezi de viata ta! Urmatorul capitol, urmatorul pas pe noul drum... timpul nu asteapta dupa nimeni! - MSZ

Toamna sufletelor noastre uscate

Ce facem, dragilor, cu sufletul acesta pe care il lasam in paragina?
Cu mintea pe care o tinem de bibelou si nu prea incercam deloc sa o punem la "treaba"?
Cu personalitatea care se presupune ca este cartea noastra de vizita in societate?
Cu visele, cu iubirile, cu trairile frumoase?

Cand am devenit atat de superficiali, de bolnavi dupa bani, de infatuati, de inumani?

Cine mai are, astazi, curajul sa fie bun, sa mangaie, sa daruiasca?
Cui ii mai sunt de folos imbratisarile pierdute-n noapte?
Pe cine mai intereseaza ce se ascunde in inima celuilalt?
Cand vom reinvata sa ne privim dincolo de ambalaj?
Sa ne iubim mai presus de interese? Sa ne fim, fara sa ne folosim? - MSZ

Infinitum Nihil

Omului ii e greu sa inteleaga ca el de fapt nu poseda niciodata nimic.

Nu se stapaneste nici macar pe sine.

Incearca sa iti dictezi ce sa simti, sa visezi, sa gandesti si spune-mi daca reusesti. Nu poti! Tot ce poti sa ai este senzatia prezenta care iti traverseaza trupul. O clipa de vointa intr-o geometrie imprevizibila a universului.

Invata sa traiesti in armonie cu triada din tine: minte, corp si spirit. Hraneste-le adecvat si accepta-ti inconsecventa umana.

Nu ai nimic, nu pleci cu nimic, nu poti sa controlezi cu adevarat nimic. Inoata impotriva curentului si vei obosi, ori te vei ineca. Aluneca in directia in care te poarta si pastreaza-ti echilibrul pentru a te mentine la suprafata. Bucura-te de calatorie si nu o transforma intr-o tragere la jug! - MSZ