18 septembrie 2014

Resuscitari tardive

In cazurile de atac cerebral orice interventie ulterioara este inutila. Daca reusesti sa mai aduci omul la viata, niciodata nu va mai fi la fel. Sechelele de pe creier sunt ireversibile. Cand ti se opreste inima, insa, resuscitarea mai are sanse sa fie completa.

Asa este si cu relatiile. Daca totul s-a terminat in minte, orice ai face tu nu va mai putea sa puna mecansimul in functionare la parametri optimi. Este acel "prea tarziu", pe care orice gest ulterior nu il poate corecta.

Ce rost mai are acum sa ii aduci tot ceea ce candva el/ea ti-a cerut? Cand relatia este respinsa de ratiune pentru ca a suferit prea mult, oricat ar pulsa inima celuilalt nu va mai reusi sa anime nimic. Si toate cuvintele pe care i le spui sunt goale. E plansul in fata unui mormant. Regreti tot ceea ce nu ai apucat sa faci cand ai avut ocazia si crezi ca daca strangi in pumni pamantul sub care sta totul ingropat rezolvi ceva.

Fiti mai atenti la cuvintele nespuse, cititi in priviri si salvati-va relatia cat inca ea mai exista. Daca celalalt a "murit" emotional si relational, credeti-ma ca intr-adevar s-a sfarsit. Florile, plimbarile, promisiunile si gesturile nu mai schimba nimic. Vor aduce doar frustrarea intrebarii "de ce nu a facut asta atunci?!", dar vasul spart nu va mai putea fi lipit - prea multe taieturi, prea multe cioburi sa ne mintim ca e la fel ca la inceput. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...