09 septembrie 2014

Trezirea la Viata

Si totusi, nu inteleg de ce ni s au dat atatia ani de viata cand oricum nu stim sa ii folosim, ci doar ii irosim.

Amanam, sacrificam si nu actionam. Avem impresia ca o sa traim pentru totdeauna din moment ce ne tot refuzam fericirea si libertatea.

Ne chinuim unii pe ceilalti. De ce sa il lasam pe celalalt sa fie fericit cand pe noi ne apasa atatea umbre? Ne schingiuim sufleteste si apoi ne miram ca traim intr-o societate haina, flamanda de a umili, de a manipula. Nu meritam atata viata si potential omenesc. Suntem urangutani carora li s-a oferit gingasia unui trandafir. Ne intepam in spini si spulberam floarea, desi este numai vina noastra ca, in loc sa-i admiram frumusetea, vrem sa o strangem in pumni... in disperarea de posesie.      
  
Lacomi in urlete noastre de durere, ne simtit incompleti. Ne-am pustiit de traire, de implinire. Mainile ne sunt legate in lanturile nimicniciei. Sufletele ne sunt sugrumate in egoismul materialist. Hiene am facut din omenia noastra. Fiare salbatice care sfasie tot ce indrazneste sa traiasca liber.

Vreau sa va eliberati! Sa va savurati existenta. Sa nu va mai luati aerul unul altuia - este suficient pentru toata lumea. Te rog, priveste-te in oglinda si fa-ti curajul sa accepti cine esti. Bucura-te de tine, de potentialul tau. Meriti sa iti fie bine! - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...