Treceți la conținutul principal

Ce caut eu in viata mea?

Mi-a trebuit emancipare si independenta, in loc sa ma fi maritat atunci cand am avut ocazia. Puteam acum sa am un copil, un loc de munca la care mai mult sa fac act de prezenta, sa locuiesc intr-un orasel fara niciun fel de suflu timp de 9 luni pe an, sa am grija felului doi pe care il gatesc astazi s.a.m.d..

Nu. Am vrut eu Bucuresti, facultate si master si job(uri), sa scriu, sa cunosc mereu oameni noi, sa fiu dezamagita de 3/4 dintre ei si sa imi ia 5 ani lumina pana ajung dintr-o parte in alta a orasului.

Ah, dar si ce prieteni si oameni minunati am gasit aici, cat de multe am invatat profesional, ce frumos este cand facultatea iti deschide ochii catre noi si noi orizonturi de gandire, cat de fericita imi pare oboseala dupa ce am alergat ore sa ajung sa fac un lucru care dureaza 5 minute. Plang si de nervi si de tristete, dar momentele frumoase le simt mai intens. Am si dese momente in care vreau sa renunt la tot, dar imi suna alarma dimineata si imi dau seama ca nici azi pe agenda mea nu am avut timp sa imi programez bagatul picioarelor in tot. Si implinirea sufleteasca pe care o am cand realizez ca nu fac toate aceste lucruri pentru a ma imbogati (as fi ipocrita sa zic ca nu am apasarile chiriei si ale cheltuielilor lunare, dar daca voiam sa imi fie simplu ma intorceam in Mangalia), ci pentru a-mi bucura sufletul cu noi si noi experiente.

Foamea de nou, de explorat pana si tenebrele vietii este cea care ma tine pe acest drum. Dorinta de a face ceea ce simt si imi place, de a nu fi doar o simpla umbra pe pamant ma tine activa.

Am tot fost intrebata ce vreau de la viata? Am raspuns ba cariera, ba familie... de fapt, nici eu nu stiu. Fir-ar sa fie nu am stiut niciodata sa imi fac sau sa ma tin de un plan, de o schema! Habar nu am ce vreau exact de la viata, dar sunt ferm convinsa ca nu vreau sa imi fie normala, dictata sau impusa de asa-zise norme sociale.

Vreau sa ma simt vie cu dozele mele de haos, agitatie si nebunie. Vreau sa am zile in care sa plang si sa ma intreb de ce am ajuns iar intr-o anumita situatie, iar apoi sa mi se intample minunea de a crede ca nu va fi mereu greu si in zadar... ca intr-o zi totul va avea un sens si voi intelege de ce mi-am ales destinul acesta si nu altul. - MSZ

(azi e una dintre zilele cu supradoza de speranta si optimism; nu va speriati o sa mai am si postarile pline de indignare - tot eu sunt )

Comentarii

Anonim a spus…
Ți-am scris pe facebook, dar cred că mesajul a mers în „other”.

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ