Treceți la conținutul principal

Recenzie de carte - "Dragostea e capcana diavolului", Hande Altayli

Curioasa din fire, cand am intrat in Anticariatul Ex Libris de pe Magheru, mi-a atras atentia o carticica mica, cu o coperta rosie - "Dragostea e capcana diavolului". Numele autorului - indescifrabil. Ma uit, cum este normal, pe spate sa vad daca mi se furnizeaza cateva informatii despre cele 190 de pagini, din mana mea. "Dragostea e capcana diavolului a fost bestsellerul anului in Turcia, in 2006". Hopa! Turcia. Invazia de neoprit a filmelor si serialelor turcesti (recunosc, nici macar la Suleyman nu m-am uitat) se pare ca isi gaseste ecou si in carti. Sa vedem despre ce e vorba, asadar.

Primele 70 de pagini au curs in mai putin de o ora. Scrisa simplu, cu pasaje descriptive destul de scurte incat sa nu te plictiseasca, imagini artistice nu foarte sofisticate, dialoguri simpatice - nu mi-a fost prea greu sa o termin in aceeasi zi in care am inceput-o.

Povestea? Un pic cam incalcita pentru gustul meu, dar nu chiar imposibila. Desfasurarea actiunii? Autoarea s-a priceput destul de bine sa inlantuie firul narativ in asa fel incat sa te prinda dorinta de a intoarce pagina si a termina capitolul si a te apuca de urmatorul. Mi s-a paurt, insa, ca ultimele 30-40 de pagini au cam fost trase de par, doar pentru a umple spatiu. Sfarsitul? Recunosc ca am rezistat eroic sa nu il citesc dupa primele 50 de pagini (am mania sa imi stric bucuria lecturii citind cand nu e cazul mijlocul sau sfarsitul ei) si ca am crezut ca va fi altul. Nu a fost foarte departe de maniera in care mi l-am imaginat, dar nu dau mai multe amanunte pentru ca nu vreau sa ii stric farmecul.

O recomand? Pentru o dupa-amiaza lenesa de toamna, in care cheful de orice este aproape stins si in care mai bine citesti cele 190 de pagini decat sa dai play unui film de la care nu ai alte asteptari decat sa iti umple 2 ore.

Nu sunt dezamagita, dar nici exaltata. Ba chiar mi-a placut, si, pana la urma, se spune ca ai atatea vieti, cate carti ai citit. La finalul zilei, macar pot sa afirm ca astazi am mai trait una. - MSZ

" Uite-asa isi complica oamenii existenta. Intra cineva in viata ta si toate lucrurile de care iti pasa pana atunci sau pe care le considerai importante devin lipsite de insemnatate intr-o clipita. Prietenii tai, sotia, sotul, copiii, ca de altfel si stilul tau de viata si planurile de viitor, toate isi pierd intelesul. Iti reconstruiesti viata, de data aceasta pornind de la persoana cea noua din viata ta, si doar el sau ea reprezinta lumea ta. Asa e fiinta umana: este in stare sa renunte la tot ca sa urmeze fericita noul si necunoscutul, fara macar sa clipeasca din ochi. Ba mai rau decat atat, ramane indiferenta atat in fata trecutului pe care il transforma in scrum, cat si in fata sufletelor pe care le devasteaza. Lucrul acela numit dragoste nu e decat un capriciu trecator. Dragostea cea noua vine ca o inundatie dezastruoasa care matura tot ce-i iese in cale." (Dragostea e capcana diavolului - Hande Altayli)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ