11 octombrie 2014

Recenzie de carte - "Dragostea e capcana diavolului", Hande Altayli

Curioasa din fire, cand am intrat in Anticariatul Ex Libris de pe Magheru, mi-a atras atentia o carticica mica, cu o coperta rosie - "Dragostea e capcana diavolului". Numele autorului - indescifrabil. Ma uit, cum este normal, pe spate sa vad daca mi se furnizeaza cateva informatii despre cele 190 de pagini, din mana mea. "Dragostea e capcana diavolului a fost bestsellerul anului in Turcia, in 2006". Hopa! Turcia. Invazia de neoprit a filmelor si serialelor turcesti (recunosc, nici macar la Suleyman nu m-am uitat) se pare ca isi gaseste ecou si in carti. Sa vedem despre ce e vorba, asadar.

Primele 70 de pagini au curs in mai putin de o ora. Scrisa simplu, cu pasaje descriptive destul de scurte incat sa nu te plictiseasca, imagini artistice nu foarte sofisticate, dialoguri simpatice - nu mi-a fost prea greu sa o termin in aceeasi zi in care am inceput-o.

Povestea? Un pic cam incalcita pentru gustul meu, dar nu chiar imposibila. Desfasurarea actiunii? Autoarea s-a priceput destul de bine sa inlantuie firul narativ in asa fel incat sa te prinda dorinta de a intoarce pagina si a termina capitolul si a te apuca de urmatorul. Mi s-a paurt, insa, ca ultimele 30-40 de pagini au cam fost trase de par, doar pentru a umple spatiu. Sfarsitul? Recunosc ca am rezistat eroic sa nu il citesc dupa primele 50 de pagini (am mania sa imi stric bucuria lecturii citind cand nu e cazul mijlocul sau sfarsitul ei) si ca am crezut ca va fi altul. Nu a fost foarte departe de maniera in care mi l-am imaginat, dar nu dau mai multe amanunte pentru ca nu vreau sa ii stric farmecul.

O recomand? Pentru o dupa-amiaza lenesa de toamna, in care cheful de orice este aproape stins si in care mai bine citesti cele 190 de pagini decat sa dai play unui film de la care nu ai alte asteptari decat sa iti umple 2 ore.

Nu sunt dezamagita, dar nici exaltata. Ba chiar mi-a placut, si, pana la urma, se spune ca ai atatea vieti, cate carti ai citit. La finalul zilei, macar pot sa afirm ca astazi am mai trait una. - MSZ

" Uite-asa isi complica oamenii existenta. Intra cineva in viata ta si toate lucrurile de care iti pasa pana atunci sau pe care le considerai importante devin lipsite de insemnatate intr-o clipita. Prietenii tai, sotia, sotul, copiii, ca de altfel si stilul tau de viata si planurile de viitor, toate isi pierd intelesul. Iti reconstruiesti viata, de data aceasta pornind de la persoana cea noua din viata ta, si doar el sau ea reprezinta lumea ta. Asa e fiinta umana: este in stare sa renunte la tot ca sa urmeze fericita noul si necunoscutul, fara macar sa clipeasca din ochi. Ba mai rau decat atat, ramane indiferenta atat in fata trecutului pe care il transforma in scrum, cat si in fata sufletelor pe care le devasteaza. Lucrul acela numit dragoste nu e decat un capriciu trecator. Dragostea cea noua vine ca o inundatie dezastruoasa care matura tot ce-i iese in cale." (Dragostea e capcana diavolului - Hande Altayli)


Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...