22 noiembrie 2014

NEsfarsire

Iubirea mea nu vreau sa fie hotelul cuiva. 
Nu imi doresc sa se intoarca la mine ca la un popas, ci sa ii fiu destinatie. Eu sa ma numesc acasa. La mine sa ravneasca atunci cand drumul ii e strain. Sa isi aminteasca ca cel mai bine este in bratele mele... locul in care se regaseste mereu, indiferent cat de lunga i-a fost plecarea. Spatiul pe care il iubeste si il simte aproape. 

Buzele mele sa ii fie ceasca de cafea pe care o bea in fiecare dimineata. Trupul meu sa ii hraneasca dorinta de emotie, sa ma devoreze uneori, dar sa stie si cand este momentul sa ma savureze... sa imi simta fiecare aroma.

La mine in suflet sa paseasca doar cu picioarele goale. Sa nu indrazneasca sa imi murdareasca dorul si alintul. La intrare sa lase tot ceea ce il apasa. 
Vreau abandon total. Sa ma ofer complet. Toate sa i le cunosc, nimic sa nu ii fie strrain la mine. Altfel nu concep sa fim noi. Altfel suntem doar doi.... separati, disparati si tinuti doar de un plus. 
Nu. In iubire te uneste infinitul. Devii intreg prin nesfarsirea cu celalalt. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...