30 decembrie 2014

Unde se ciopleste, sar si aschii

Nu mai vreau sa imi traiesc viata in segmentul dintre corect si gresit. In teama permanenta ca nu care cumva si de data aceasta sa o dau in bara, doar pentru ca societatea are bareme de corectare ale caror reguli de alcatuire se schimba dupa cum bate vantul.

Ne petrecem cea mai mare parte a timpului ezitand. Teama de a nu ne pierde drumul si destinul ne tine in starea de spectactori, nu de jucatori.

Am vrut, intotdeauna, sa cred ca singura regula pe care o am de respectat in aceasta existenta efemera este aceea de a nu face rau, intentionat, altora. Am crezut ca ti se iarta micile greseli, cat timp macar ai incercat. Insa, nu este deloc asa: ceilalti te vor MUT si IMOBIL. Nu care cumva, tu chiar sa reusesti si sa ajungi sa fii si fericit. Citisem, candva, ca oamenii iti pot ierta orice, mai putin indrazneala de a fi fericit. Daca am putea sa ne sapam unii altora gropi, pamantul pe care pasim ar avea numai gauri.

Invidii, ranchiune, bete in roata si ingenunchieri - sa nu care cumva sa ne sustinem si sa ne incurajam. Sa fim mereu cu ochii in patru si neincrezatori in toti. Sa ii ajutam DOAR daca avem ceva de castigat, dupa care sa ne dezicem de oricine. Sa le punem piedica daca ii vedem ca vor sa se ridice, asa cum o faceam cand eram mici si tampiti si ne amuzam de cazaturile pe care le provocam celorlalti, Scara nu am construi, credem ca doar calcand pe capetele altora inseamna ascensiune. Si ramanem singuri, iar noptile ne macina gandurile si golul sufletesc nu stim sa il umplem decat cu vicii si dependente, dar sa invatam ca numai in echipa putem reusi si construi ne vine prea greu. Ne-au format sa il privim pe celalalt cu pizma si sa tragem mereu cu ochiul in curtea vecinului, sa-i otravim capra, sa ii stricam recolta - daca noi nu avem, de ce l-am lasa pe altul sa aiba? - MSZ

29 decembrie 2014

Introspectie

Cine esti TU? Nu, nu imi spune cum te cheama si cu ce te ocupi. Nu asta te-am intrebat. Vreau sa stiu cine esti. Nu, nu ma intereseaza ce ai studiat, ce hobby-uri ai, prieteni sau titulaturi. Altceva, astept sa imi raspunzi.

Crezi ca esti barbatul/femeia care te-a inselat? Examenul pe care nu l-ai luat? Situatia in care ai esuat?

Cine esti tu dupa ce ai dat la o parte numele, functia, banii, familia, relatiile etc.? Si ce vrei TU - cel/cea care se afla independent de acestea? - MSZ

28 decembrie 2014

Dragostea e oarba

Intotdeauna m-am indragostit de barbati al caror chip nu mi-l puteam aminiti. Desi ii vedeam zilnic si aveam poze cu ei, atunci cand incercam sa mi-i imaginez nu ii puteam reprezenta mental. Ba mai mult aveam un soi de jena sa le privesc poza, sa le definesc fiinta in niste linii clare: ochi, buze, sprancene, pometi s.a.m.d.. De asta ma si intriga faptul ca ei imi cereau zilnic sa le dau poze cu mine. Cum adica vor sa le trimit o poza? De ce au nevoie de chipul meu pentru a-si "hrani" emotia, pe pielea lor nu ramanea senzatia?

Voiam noaptea, inainte sa adorm, sa retraiesc episoade si cu ochii inchisi sa revad persoana lor. Doar ca trasaturile lor imi veneau in minte sub forma de emotie, gandindu-ma la ei simteam ceva, nu vedeam ceva. Oi fi eu mai chinestezica decat altii, nu stiu, dar stiu ca, de fiecare data, cand mi-a trecut "indragosteala" primul semn a fost exact faptul ca puteam sa dau o fata gandurilor mele cu ei. Apoi, ma intrebam daca nu cumva eu ma indragosteam de proiectii si nu de oameni. Daca nu cumva refuzul meu constient sau inconstient de a-i fixa in caracteristici fizice nu dadea de gol ca eu indrageam iluzii.

Oare asta or fi vrut sa spuna inteleptii atunci cand ne-au invatat ca "dragostea e oarba"? Este posibil ca doar aceia pe care fiinta noastra ii reproduce sub forma de senzatii, ci nu de imagini, sa fie cei pe care chiar i-am vazut, nu doar i-am privit? - MSZ

23 decembrie 2014

Sa nu mai pocim limba romana (6)

Draga Mos Craciun,

Mi-as dori din suflet ca, macar anul acesta, oamenii sa invete cand se foloseste "care" si cand "pe care". Sa vad si sa aud cum vorbitorii de limba romana stiu ca pronumele relativ "care" cu functia sintactica de complement direct TREBUIE sa fie insotit de prepozitia "pe".

Aceasta este una dintre dorintele PE care le-am scris, in cele trei romane PE care ti le-am trimis cu tot ceea ce imi doresc de Craciun.


Mai sunt, curioasa si CARE or sa fie celelalte cadouri PE care mi le vei aduce!

*fara CARE alegorice, te rog

18 decembrie 2014

Toate sunteti la fel!

El: Toate sunteti la fel! Vreti un singur lucru!
Eu: Adica, ce? (pregatita sa primesc vesnicul raspuns cu "bani", aveam unghiutele ascutite si eram gata de atac)
El: Atentie! Suferiti de lipsa de atentie si ati face orice pentru asta, chiar si sa dati cu unii de pamant, nevinovati fiind, ca sa fiti bagate in seama.

Zbang! La replica asta nu numai ca nu ma asteptam, dar nici nu aveam cum sa il contrazic. Goluri emotionale pe care incercam sa le umplem prin orice mijloace (si noi si ei): alcool, droguri, mancare, drame. Facem tot ce putem pentru a ajunge sa traim senzatii, doar ca ajungand la ele prin terti irosim cea mai mare parte din intensitatea lor si intram in sevraj. Astfel, recurgem la gesturi necugetate, luam decizii de care, mai tarziu, ne rusinam si ne risipim in scurte reprize de ceva-uri pe care nu stim sa le definim - Sisifi moderni. - MSZ

15 decembrie 2014

De ce ajungem sa fim amante?

De ce ajungem sa fim amante?
Din comoditate? Din teama de angajament? Din curiozitate? Din masochism? Din cauza mostenirii poftei pentru fructul interzis?
Si, uneori, pentru ca preferam sa fim cealalta femeie, decat cea inselata?

In trecut, intelegeam ca sotia nu prea era femeia iubita, ci cea promisa, astfel incat mai exista un dram de logica in amantlac. Dar astazi? Ce le justifica lor ramanerea in casnicii si relatii de compromis? Copiii? Vor creste si isi vor vedea de viata, plus ca un divort nu inseamna abandon. Banii? Cam trist motiv.

Cunosc multe femei care nu isi doresc sa fie oficiale, pentru ca amanta a ajuns in ziua de azi sa se bucure de o poveste mai reala decat teatrul pe care trebuie sa il joci pentru a parea o familie.

Ni s-a acordat din ce in ce mai multa libertate in actiune (divortul nu mai e privit ca un stigmat, casatoriile din iubire au inceput, teoretic, sa ia locul celor din obligatie) si suntem tot mai debusolati. Scapati din mainile papusarilor ne-am incolacit in propriile sfori si strigam disperati sa vina cineva si sa ne puna in miscare. Niste neasumati - asta cred ca suntem. Nu stim ce vrem si preferam sa ratacim la voia intamplarii. Sa traim mai mult, sa judecam mai putin si sa invatam sa traim fericiti cu alegerile pe care le facem - indiferent care ar fi rezultatul lor, daca nu ne bucura, macar sa ne serveasca drept lectie- pana la urma, din haos se naste armonia. - MSZ

14 decembrie 2014

Inainte, birjar!

Daca te fixezi in principii, preconceptii si tipare de gandire si comportament, risti sa iti limitezi potentialul de dezvoltare si de cunoastere. Daca devii prea flexibil si nestatornic in felul de a actiona si a te manifesta, sunt sanse mari sa iti irosesti potentialul de dezvoltare si cunoastere.

As fi vrut sa cred ca exista o reteta perfecta pentru a trai. Un manual de instructiuni, care sa iti spuna clar si sigur cum trebuie sa procedezi astfel incat sa iti asiguri fericirea. Nu este doar utopic, ci si indezirabil sa dispunem de asa ceva. Complexitatea noastra umana nu ne permite sa ne segmentam existenta. Ne desfasuram intre plus si minus infinit si trebuie sa invatam sa acceptam acest lucru.

In loc sa cautam metode de a evita necunoscutul, mai bine ne concentram atentia pe cum sa reactionam cand ajungem in fata unor situatii pe care nu prea le-am dorit sau urmarit. Nu conteaza ca alergi, ca mergi, ca te tarasti, important este sa nu te opresti. - MSZ

"Inainte, birjar, si mana mai iute! (Caragiale)" 

11 decembrie 2014

Te-am inselat! Te-am inselat?

Pana nu iti spune "te iubesc" esti liber/a sa te vezi si cu altcineva. Inselatul asta ne da mari batai de cap. Ba nu putem compara dragostea pentru sotie cu ceea ce nutreste pentru tine - cea care a rascolit barbatul din el si i-a adus aminte cum o femeie il poate face sa se simta. Ba nu e inselat daca se culca cu altul/alta si nu are o relatie paralela cu el/ea. Daca e doar fizic nu inseamna nimic. Daca nu sunteti de mult timp impreuna, nu conteaza si tot asa. Oare nu suntem facuti pentru monogamie sau nu putem sa ne abtinem si gasim mereu motive?

El: Eu nu am inselat-o niciodata.
Eu: Adica nu te-ai culcat nici macar o data cu alta, cat timp ai fost cu ea?
El: Ah, ba da, dar eram beat. Nu a insemnat inselat.

Asa a inceput discutia, din cauza careia pana si eu am inceput sa ma intreb care-i limita pentru fiecare. Cunosc persoane care spun ca inselat e si simplul fapt ca vorbesti si impartasesti intimitati cu altcineva, fara sa existe contact fizic. Partea proasta este ca acestora le dau cea mai mare dreptate. Cand celalalt nu mai e demn de increderea si marturisirea profunda a ta... orice numiti voi relatie, e altceva: convietuire, comoditate, rutina, pustiu.

Viata nu ti-o poti trai langa un om alaturi de care nu poti fi tu, caruia nu ii poti spune ce simti, pe care ti-e frica sa nu il pierzi daca indraznesti sa comentezi, in care nu mai vezi un partener de drum lung, un confident. Restul sunt detalii. - MSZ

04 decembrie 2014

Cat accepti si ce primesti

Fiecare isi merita partenerul de viata langa care alege sa stea. Degeaba va plangeti, nimeni si nimic nu va obliga sa acceptati in viata voastra un om care nu se comporta asa cum va doriti. Daca voi considerati ca nu puteti mai mult, nici ca o sa primiti. - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...