15 decembrie 2014

De ce ajungem sa fim amante?

De ce ajungem sa fim amante?
Din comoditate? Din teama de angajament? Din curiozitate? Din masochism? Din cauza mostenirii poftei pentru fructul interzis?
Si, uneori, pentru ca preferam sa fim cealalta femeie, decat cea inselata?

In trecut, intelegeam ca sotia nu prea era femeia iubita, ci cea promisa, astfel incat mai exista un dram de logica in amantlac. Dar astazi? Ce le justifica lor ramanerea in casnicii si relatii de compromis? Copiii? Vor creste si isi vor vedea de viata, plus ca un divort nu inseamna abandon. Banii? Cam trist motiv.

Cunosc multe femei care nu isi doresc sa fie oficiale, pentru ca amanta a ajuns in ziua de azi sa se bucure de o poveste mai reala decat teatrul pe care trebuie sa il joci pentru a parea o familie.

Ni s-a acordat din ce in ce mai multa libertate in actiune (divortul nu mai e privit ca un stigmat, casatoriile din iubire au inceput, teoretic, sa ia locul celor din obligatie) si suntem tot mai debusolati. Scapati din mainile papusarilor ne-am incolacit in propriile sfori si strigam disperati sa vina cineva si sa ne puna in miscare. Niste neasumati - asta cred ca suntem. Nu stim ce vrem si preferam sa ratacim la voia intamplarii. Sa traim mai mult, sa judecam mai putin si sa invatam sa traim fericiti cu alegerile pe care le facem - indiferent care ar fi rezultatul lor, daca nu ne bucura, macar sa ne serveasca drept lectie- pana la urma, din haos se naste armonia. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...