30 decembrie 2014

Unde se ciopleste, sar si aschii

Nu mai vreau sa imi traiesc viata in segmentul dintre corect si gresit. In teama permanenta ca nu care cumva si de data aceasta sa o dau in bara, doar pentru ca societatea are bareme de corectare ale caror reguli de alcatuire se schimba dupa cum bate vantul.

Ne petrecem cea mai mare parte a timpului ezitand. Teama de a nu ne pierde drumul si destinul ne tine in starea de spectactori, nu de jucatori.

Am vrut, intotdeauna, sa cred ca singura regula pe care o am de respectat in aceasta existenta efemera este aceea de a nu face rau, intentionat, altora. Am crezut ca ti se iarta micile greseli, cat timp macar ai incercat. Insa, nu este deloc asa: ceilalti te vor MUT si IMOBIL. Nu care cumva, tu chiar sa reusesti si sa ajungi sa fii si fericit. Citisem, candva, ca oamenii iti pot ierta orice, mai putin indrazneala de a fi fericit. Daca am putea sa ne sapam unii altora gropi, pamantul pe care pasim ar avea numai gauri.

Invidii, ranchiune, bete in roata si ingenunchieri - sa nu care cumva sa ne sustinem si sa ne incurajam. Sa fim mereu cu ochii in patru si neincrezatori in toti. Sa ii ajutam DOAR daca avem ceva de castigat, dupa care sa ne dezicem de oricine. Sa le punem piedica daca ii vedem ca vor sa se ridice, asa cum o faceam cand eram mici si tampiti si ne amuzam de cazaturile pe care le provocam celorlalti, Scara nu am construi, credem ca doar calcand pe capetele altora inseamna ascensiune. Si ramanem singuri, iar noptile ne macina gandurile si golul sufletesc nu stim sa il umplem decat cu vicii si dependente, dar sa invatam ca numai in echipa putem reusi si construi ne vine prea greu. Ne-au format sa il privim pe celalalt cu pizma si sa tragem mereu cu ochiul in curtea vecinului, sa-i otravim capra, sa ii stricam recolta - daca noi nu avem, de ce l-am lasa pe altul sa aiba? - MSZ

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...