31 decembrie 2015

Cea care, uneori, scrie si pe hartie

Cea care simte.
       Care nu minte.
       Care asteapta. Cuminte.

Cea care mai viseaza - inca.
               Mai crede - si acum.
               Mai spera - ca atunci.

Macar pentru ea sa mai pot visa in privinta lui.
Poate ca ea merita sa nu ii sting cuvinte.
                              Sa nu ii sfaram dorinte.

O privesc cum ma roaga din oglinda sa nu-i frang sufletul, sa nu-i iau suflul - sa o las sa vrea, sa cunoasca si sa traiasca o unica mare iubire.
Dragostea pe care cu atata patima o apara si o cere.
Cea care asteapta un sarut, ce in noapte cauta o mangaiere si ca cele doua maini dintotdeauna stiute sa o cuprinda, sa o aprinda.

Ce sa ma fac cu inima asta incapatanata care nu vrea sa vada ca nu mai traim timpuri de simtire, ca nu mai cunoaste nimeni cum se atinge, ca nu mai are loc omenirea pentru cei cee nu-si vand ieftin sufletele?

Ma doare carnea pe mine de atata dor. Ma strang gandurile in amintirile cu tine. Mi-au crestat pielea urmele tale si-ti santurile ce le-ai sapat in mine in regasiri cand ma faceai sa uit ca mai respir, ca mai am nevoie sa exist si in lipsa ta.

Cu ce oi fi gresit eu, oare, sa te am asa: incomplet, incorect, incoerent?
Cata karma sa-mi fi ramas de platit, pana sa pot sa fiu pe de-a intregul fericita, suficient si inca mai mult iubita?

Neconditionat. Neincetat.
Noi doi - nemarginiti. - MSZ 
          

28 decembrie 2015

Invata sa ai grija si de tine

Oricand, la orice ora din zi, sau din noapte voi sustine ideea si intentia unei alimentatii corecte si a unui stil de viata care sa implice si activitate fizica. Nu sunt adepta extremelor si nici nu ma bucur de cel mai rapid metabolism din lume, asadar stiu ce inseamna doar sa te gandesti la o portie de clatite si sa te ingrasi 1kg.

In frageda-mi pruncie (nu de alta, dar unii zic ca si la cele 25 de primaveri ale mele tot in categoria tineretii intru) nu am fost tocmai vreo mladita. Am ajuns, la un moment dat, sa cantaresc chiar si 72 de kg (pe la 19 ani). Ce-i drept, am avut norocul sa fiu "ditai capra" si sa nu par cat Palatul Parlamentului (am 1,77m de la 16 ani). In general, insa, se cam incapatana cantarul sa ma tina pe la 65-66 de kg. Il ajutam si eu bobinand de zor dulciuri - patima mancarii si a fa(s)t food-ului nu m-a atins, din fericire, in schimb pasiunea pentru napolitane, biscuiti si patiserie mi-a asigurat pufosenia.

Acum 3 ani am renuntat la carne (pe fondul unei alergii) si am avut ambitia sa incerc (mi-a si iesit vreo 11 luni) o alimentatie sanatoasa (sa evit combinatiile de proteina cu carbohidrati, sa nu mai mananc prajeli, sa renunt la Cola s.a.m.d.). Am tinut - strict din motive nutritionale - posturile mari de peste ani si am scos zaharul cat de mult am putut din alegerile mele alimentare zilnice. Natural si fara prea mari eforturi (+ minim 30 de minute de mers pe jos zilnic, dar eu sunt omul care merge 20 de km pe jos si ii place, deci nu il trec la categoria de efort), cu informari pe subiect am slabit. Tin minte si acum complimentele pe care le primeam in legatura cu transformarea mea. A fost una lenta, dar buna. Am ajuns pe la 60-62 de kg. Apoi, am trecut poate prin ceea ce a insemnat cea mai mare tortura la care puteam sa imi supun corpul: dintr-o idioata suferinta din asa-zisa dragoste am devenit bulimica si anorexica. La inceput orice mancam vomitam, apoi am renuntat sa mai mananc pentru ca mi se parea ca daca mestec o maslina iau in greutate 10 kg si tot ce faceam era sa fumez aproape un pachet de tigari pe zi si sa numar calorii.

Atat de "frumos" m-am tratat incat am vazut ce inseamna sa am 52 de kg, sa nu pot dormi noaptea pentru ca imi intrau propriile oase in corp (aveam nevoie de perne intre genunchi pentru ca ma intepam cu ei) si, bonus, m-am ales cu o gastrita si o esofagita de reflux. Toata lumea credea ca sunt bolnava (chiar eram, dar la cap), mie mi se parea ca sunt grasa si ca exagereaza - desi XS-ul imi era larg. Barbati care admirau, in general, femeile foarte slabe se uitau la mine si imi spuneau sa ma ingras si ca arat morbid. Abia in momentul in care mi-am vazut sternul si am realizat ca imi pot numara prea clar coastele mi-am dat seama in ce hal ma adusesem. Initial, chiar daca mancam, organismul intrase in inertia slabitului si nu reuseam sa mai iau in greutate.

Anul acesta, prin luna iulie, am putut sa ma stabilizez, doar ca am picat in patima carbohidratilor rafinati (cand ai gastrita si simti ca stomacul tau foreaza in tine ai tendinta sa il pansezi cu paine), de care incerc sa scap, pentru ca mi-a adus vreo 3 kg mai mult decat aveam nevoie. Insa acum am de gand sa o fac intr-un mod corect: sport si reglarea alimentatiei (cand incerci sa iti revii din anorexie dai de dulciuri si zaharul are mare "grija" sa iti devina dependenta).

V-am facut toata aceasta (re)prezentare nu pentru a-mi justifica ceva sau a ma da exemplu, ci pentru ca vreau sa va rog, dragi Femei, sa va priviti corpul si sa vi-l intelegeti. Daca aveti o conformatie voluptoasa, pastrati un numar potrivit de kg si intretineti-le cu un sport care sa va armonizeze trasaturile, nu bagati sala in voi pana ajungeti varianta feminina a lui Schwarzenegger. Aia cu "strong is the new sexy" va zic, sincer, se aplica celor care au fost inzestrate cu o silueta filiforma si pe care patratelele se vad corect, pentru ca sunt in linie cu osatura. Nu va mai doriti sa fiti "slabanoage", pentru ca nu o sa va stea bine. (asta nu inseamna sa va complaceti si sa bagati in voi ca spartele si sa ajungeti pe campia Kim Kardashian si alte tipologii nerealiste) Uitati-va in oglinda si intelegeti-va trupul, aveti grija de el si tratati-l cu respect - nu de alta, dar o sa va insoteasca pana in ultima clipa si credeti-ma ca nu va doriti acolo sa ajungeti in versiunea rabla.

Gasiti un sport care sa va faca placere. Eu am incercat atat XBody By Monica Iagar​ - care este ideal pentru cele grabite, dar dornice de adrenalina, cat si New Age Pilates​ - care este extraordinar pentru cele care doresc, mai presus de orice, sa devina constiente de fiecare muschi al lor. Nu va interziceti complet micile placeri culinare, dar incercati (asta imi e, din nou, rezolutie si mie) sa va temperati si sa va bucurati de savoarea unor bucate ceva mai neprocesate si nepreparate termic. Taiati cat puteti din zahar - va propun macar 3 zile sa vedeti ce stari va poate da renuntarea la el; m-am simtit ca un drogat in sevraj cand am facut lucrul acesta. Mergeti pe jos. Urcati scarile. Faceti pasi marunti pentru voi. Credeti-ma, corpul vostru merita asta. Nu va permiteti sa ajungeti cu el in fazele prin care am trecut eu, pentru a constientiza cat de important este sa il ingrijiti, sa il iubiti si sa il respectati.

Si, mai presus de orice, nu lasati pe nimeni (vreun barbat, vreo mama megacicalitoare) sa va aduca in pragul in care sa va simtiti dezgustate sau rusinate de felul in care aratati! Oricat creier ai avea (mie imi place sa cred ca-s mai sus de IQ-ul gainii, cu toata ca am reusit in 2014 sa il duc sub genunchiul broastei), poti, cu "ajutorul" unor oameni pe care tu ii consideri apropiati si care crezi ca iti vor binele sa reusesti sa clachezi si sa te "bucuri" de perfuzii.

Iubiti-va si nu acceptati de la cei ce vor sa fie in viata voastra nimic mai putin de atat! - MSZ

20 decembrie 2015

Pe ici pe acolo, in punctele esentiale

Peste tot si de la toti aud mereu "Vreau o tara ca afara", dar cand se voteaza o lege pe care o respectati cand mergeti in UK, Germania, Olanda s.a.m.d. (da, sunt fosta fumatoare si stiu cum e sa iesi din restaurant, sa stai in frig si sa iti savurezi viciul), incepeti sa va simtiti lezati in dreptul de a alege.

Dat fiind faptul ca suntem membri ai UE, oricum trebuia sa adoptam legea interzicerii fumatului in spatiile publice. Si, inainte, sa va ratoiti cum ne stirbeste si ne sterge UE identitatea nationala, va rog sa va aduceti aminte ca pentru ca voi sa nu aveti nevoie de viza cand mergeti la schi in Austria si la plaja in Grecia trebuie sa acceptati anumite reguli.

Libertatea si siguranta sunt Invers Proportionale: daca vreti sa va bucurati de un grad sporit de securitate, trebuie sa renuntati la o mai mare parte din libertatile naturale. Asa cum suntem in stare cand ne aflam in "tarile civilizate" sa ne comportam conform normelor (nu aruncam pe jos, nu fumam in localuri, cumparam bilete de tren etc.), poate ne mobilizam sa facem asta si la noi acasa.

Argumentele precum "da, o sa fac ca afara cand o sa am salariile de acolo" - sau mai stiu eu ce taraganari gasiti de cuviinta sa invocati pentru a va justifica lentoarea schimbarii - sunt cele care ne fac sa batem pasul pe loc. - MSZ

"Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele... esentiale... Din aceasta dilema nu puteti iesi... Am zis!" - O Scrisoare Pierduta, I.L. Caragiale

18 decembrie 2015

Infinitul si mai mult

Ce cautati, domnule, in destinul meu? Hotarati-va: ramaneti sau plecati? Nu am timp de framantari. E ora tarzie, e timpul pierdut, e ziua prea scurta si eu prea grabita. Ati venit sa stati? Sa luati? Sa aduceti ceva nou existentei mele? N-am vreme de povesti si de risipiri. E viata mica si alegerile prea mari, atata taraganare pentru un lucru atat de simplu: vreti sa iubiti sau sa raniti. Nu va cer nimic mai mult decat un raspuns.

Haideti! Mai repede, ca mi se imprastie secundele si mi se duc momentele. Va spun clar si la obiect: nu am loc de mediocritati si falsuri, au apus acele timpuri chiar si pentru o fata atat de tanara ca mine. Nu vreau ispite si popasuri. Imi inteleg menirea si vocatia. Imi stiu rostul si creatia. Am de facut o opera de arta, un monument inchinat unei imense iubiri, unei frumoase impliniri si impletiri de inimi, idealuri si emotii.

Aveti materiale de constructie de calitate? Va asigur de cea mai inalta performanta in executie. Nu ma incurc cu chirpiciuri si carpiri. Nu doresc nimic in plus, decat absolutul. Ofer, bineinteles, totul. Sa nu avem discutii: dragoste si atat, infinitul si mai mult. - MSZ

13 decembrie 2015

Nu imi dau voie sa nu schimb lumea

Intotdeauna am spus ca daca ar fi sa am un copil, mi-as dori sa am o fetita pe care sa o invat cum sa fie Femeie in adevaratul sens al cuvantului. Imi dau, insa, seama ca, in momentul de fata, intreaga omenire nu mai intelege ce inseamna sa fii femeie si faptul ca acest lucru nu trebuie sa capete dimensiunile unui feminism grotesc si deprimant.

Mi-as dori sa nu intalneasca ceea ce astazi inca mai este o obinuinta: prejudecati, femei vazute doar ca obiect, o societate care judeca fiecare alegere ce nu denota supunere si obedienta (mai ales, din partea altor femei ma deranjeaza cand vad atatea comentarii si jigniri catre acelea care au curajul sa aleaga alta cale decat cea a strabunelor), dar, mai ales, sa nu se uite la mine si sa ma intrebe de ce eu nu am facut si nu fac nimic pentru o lume mai buna. Chiar daca pana la venirea ei nu se schimba totul, lipsa mea de actiune va face sa nu se schimbe nimic, iar asta este mai grav decat faptul ca as putea sa schimb prea putin.

As vrea sa stie ca este perfect normal ca un barbat sa ii plateasca o cafea, dar ca nu este normal ca ea sa nu isi poata cumpara si singura ce vrea.

As vrea sa inteleaga ca feminista nu este femeia care isi neaga feminitatea, ci cea care isi recunoaste sufletul, dorintele si nu se teme sa isi urmeze visele - oricat de nebunesti i-ar spune altii ca sunt.

As vrea sa nu vada cum in alte comunitati cele ce s-au nascut femei sunt privit ca paria sau instrumente la indemana si vointa barbatului.

As vrea sa nu ii fie rusine ca alege o cariera, sau o familie - pentru ca nimeni nu o judeca pentru ceea ce nu a ales.

As vrea sa nu creada ca barbatii ii sunt dusmani sau ca o desconsidera si nici sa nu lupte pentru egalitate, cat, mai degraba, pentru recunoastere si posibilitatea de a coopera si construi impreuna cu acestia, fara sa fie privita altfel decat ca ceea ce este: un om ca toti ceilalti.

As vrea sa nu se simta obligata sa aiba o anumita marime la haine, cupa sutienului de un anumit tip, poseta de un anumit fel samd doar pentru ca astea sunt normele societatii pentru femei daca acestea nu vor sa fie privite cu scarba si respinse, dar nici sa nu devina neglijenta si nepasatoare cu trupul ei si frumusetea ei. Sa nu se teama sa fie desteapta, sa nu se teama sa fie frumoasa, sa nu se teama sa fie diferita.

As vrea ca si barbatii de acum sa inteleaga cat de important este pentru fetele lor, surorile lor, nepoatele lor si chiar si baietii lor ca viitorul femeilor sa nu fie cel de astazi. Dragi barbati, si voi aveti responsabilitatea sa creati, alaturi de noi, un nou sistem de gandire si de valori care sa faciliteze si sa infrumuseteze lumea in care vor trai gneratiile viitoare.

As vrea ca eu sa nu incetez sa cred ca prin ceea ce scriu, prin felul in care incerc sa ma prezint in fata celorlalti si prin tot ceea ce fac sunt parte si responsabila pentru felul in care umanitatea si mentalitatea ei evolueaza, stagneaza sau regreseaza.

Fiecare femeie care indrazneste este parte din viitor, fiecare barbat care o incurajeaza este un vizionar, fiecare zi in care ajutam pe oricine sa iasa din vechi si gresite tipare de gandire este o ora de normalitate pe care o oferim urmasilor nostri.

Va rog, Femei, nu deveniti nici supuse si nici ingamfate! Va multumesc, Barbati, ca ne respectati si ne lasati sa va fim asa cum stim noi mai bine! - MSZ

09 decembrie 2015

Ba, ia-ti, mama, unul cu bani!

De cateva zile vad pe internet ca circula un text legat de capcaunul vremurilor noastre- barbatul cu bani. Din seria "nu-ti lua, mama, barbat cu bani ca ai sa fii nefericita, cadourile scumpe nu iti tin de cald" si "un barbat care te trateaza ca pe un bun din portofoliu sau niciodata nu o sa te vada ca femeie", imi permit sa ma intreb retoric si politicos "Ba, ej' nebun?".

De cand a devenit succesul financiar un indice al catastrofei emotionale? Asta intra in categoria: Ia-ti, mama, un frustrat care abia face 2lei de-o paine si nu se simte suficient de barbat pentru ca Gigel are masina mai tare ca el.

Proasta crestere si educatia precara nu au element comun in cat reuseste sa castige lunar. Am vazut tarani in afara ogoarelor si cu portofel gol si cu carduri gold. Am vazut si dezinteresati care prefera sa ragaie o bere si sa scuipe seminte in timp ce se uita la meciurile din Divizia B, asa ca degeaba va agitati ca "ala care face bani n-are timp de tine si stai mai mult singura". E alegerea ta daca vrei sa fii omida pe frunza si nu stii cu ce sa iti umpli existenta. Intr-adevar, daca o sa cauti o relatie de simbioza iti iei un limbric (metaforic vorbind) si stai cu el. Insa, daca tu cauti o relatie in care amandoi sa va dezvoltati frumos si armonios si in care amandoi sa va regasiti si sa va impliniti nu asculta de toate tutele ce-ti spun cat de nemernici, superficiali si profitori sunt barbatii cu bani.

Multi ani de zile, recunosc ca am evitat barbatii care aveau un nivel de trai peste medie. Am trait cu impresia ca acestia vor fi mult mai nerecunoscatori pentru ceea ce primesc, mai rasfatati si mai infatuati crezand ca totul li se cuvine. Si ce sa vezi? N-a fost asa. Din contra, cei care nu se simteau bine cu veniturile lor lunare aveau discursuri de "tu sa nu fii ca femeile alea materialiste, ca eu stiu ca sunt altii cu mai multi bani, dar aia vor doar sa ti-o traga si apoi sa te lase" s.a.m.d.. Unul care se simte bine cu ceea ce este si cine este niciodata nu va incerca sa il umileasca pe celalalt.

Cautati omenia si sufletul la un barbat, nu puneti etichete in functie de alte caracteristici. Cum voua nu va place sa creada lumea ca sunteti curve doar pentru ca sunteti frumoase, poate ar fi cazul sa nu uitati ca "vulpea cand nu ajunge la struguri zice despre ei ca sunt acri". - MSZ

28 noiembrie 2015

Las' ca nu mai merge si asa

Traiesc intr-o tara de rahat (acesta nu-i un cuvant obscen, ci un desert turcesc), sau cel putin asa vor cei mai multi sa o caractrizeze - o sa incep sa cred ca suntem muste, stiu ca alea domiciliaza pe sus numitul desert. In fine, asta este mai putin important, ce vreau sa zic este ca avem o mentalitate - si ne permitem, se pare, sa o pastram - a delasatorului, a lui "las' ca merge si asa".

Sunt visatoare, dar imi doresc in viata mea naivi ca mine, care vor sa atinga excelenta, care au ca obiectiv sa fie cei mai buni - si daca matura strada sa o faca intr-un mare fel, nu sa ascunda frunze moarte sub masini. Va dati seama cum ar fi daca am iesi din confortul resemnarii si al mediocritatii si am face orice cat mai bine, cu cat mai mult devotament si dedicatie. Sa vrem sa nu fim plembea si sa nu fim nepasatori si sa nu ne ducem de luni pana vineri sa ardem 8 ore gazul de pomana, spunand ca ziua trece, leafa merge. Sa nu ne multumim ca am terminat scoala si gata acum nu mai trebuie sa invatam, sa cautam, sa cercetam. Si daca sunt casierita la Auchan (tot respectul pentru doamnele acelea care fac mai mult decat sa treaca un cod de bare si stiu sa comunice si cu clientul, au inteligenta necesara sa reactioneze pe loc la plangeri si probleme si sa le rezolve etc.) sa imi doresc sa fiu cea mai buna, casa mea sa fie cea mai performanta, timpul meu de lucru sa il optimizez s.a.m.d..

Si acum sa imi mai dau o palma, sa ma trezesc la realitate, pentru ca romanului nu-i place munca: mai ales atunci cand vine vorba sa lucreze la el si la imbunatatirea lui. Nu suntem cu 100 de ani in urma Occidentului din cauza comunistilor, sau a cotropitorilor, sau a mai stiu eu ce motive inventam, ci din cauza noastra si a resemnarii in mediocritate! - MSZ

22 noiembrie 2015

E a Ta si e cea mai frumoasa

Spune-i ca e frumoasa - in fiecare zi si ori de cate ori ai ocazia. Nu il lasa pe altul sa ii reaminteasca asta. De fapt, nu te lasa pe tine sa uiti cat de minunata este femeie alaturi de care te trezesti dimineata.

Noi, astea capricioase si foarte greu de multumit, avem o sete nesfarsita de atentie, dar, mai ales, o foame greu de potolit in a ne simti dorite - mai mult, poate, decat iubite. Crede-ma, nu ne multumim cu jumatati de masura si, daca primim o dragoste necompletata de ceea ce ne mai ravneste sufletul sa auda, s-ar putea sa ne tresalte inima cand un anonim cu doua cuvinte ne face sa simtim ca, mai presus de orice, suntem Femei. Complimentele iti intaresc spusele si faptele de afectiune. Nu fi zgarcit cu ele!

Si, stii ceva, mai fa-o si pentru tine. Habar nu ai cat bine iti va face sa inveti sa o vezi din nou si din nou ca fiind cea mai frumoasa. 

Nu te obisnui ca e a ta. Cucereste-o zi de zi! Iubeste-o in fiecare clipa! Admir-o si apreciaz-o pentru ceea ce iti este, ceea ce iti ofera, dar, mai ales, pentru ceea ce devii atunci cand o ai in preajma - un Om Fericit! - MSZ

16 noiembrie 2015

Destine descalcite

Mai mult ca oricand, simt nevoia de o minune, de un sens, de o deslusire. Pierduta imi adancesc pasii in ceea ce ei numesc lume si incerc sa nu ma impiedic, sa nu cad.

Si as inainta cu avant, cu dor, cu drag daca as intelege cui ma dau si unde ma duc. Ce-mi bucura ochii? Ce-mi salta sufletul?

Parca as mai spera intr-o iubire. Intr-o intalnire. Intr-o uniune si o contopire. As inchide ochii si as mai crede in EL. In faptul ca m-ar iubi atat de mult incat asa cum sunt i-as fi suficienta o viata si, apoi, m-ar mai dori o data.

Cum sa ma impac cu mine, cand totul imi vorbeste despre tine? - MSZ

20 octombrie 2015

Fericire mu(l)ta

"If your happy and you know it, clap your hands", aplauda, dar nu o spune.

Nu cred ca exista ceva ce oamenii pot sa distruga mai usor decat fericirea semenilor. De cele mai multe ori fara a avea aceasta intentie. Prietenii, parintii si oamenii cei mai apropiati sunt primii care iti pot sabota fericirea, chiar daca se bucura sincer pentru ea, chiar daca le zambeste inima cand iti vad chipul luminat. De fapt, orice persoana care afla despre fericirea ta, nefiind parte din ea, este un potential factor de anihilare a starii.

De ce? Pentru ca e uman si e firesc sa traducem experientele altuia prin filtrele noastre, prin fricile noastre si prin asteptarile noastre, pe care le proiectam asupra povestilor celorlalti si atragem negativul, fara sa avem cea mai mica intentie.

Traieste-ti reteta plenitudinii in taina. Nu o da celorlalti, deoarece tu nu esti povestea lor si pe tine te vor blama daca nu le iese ceea ce tu le-ai spus ca ai facut, pe tine te vor invidia (voluntar sau nu) pentru ca ai ceva ce cred ca ar vrea si ei. Lasa-i sa te vada radiind de fericire, dar nu le da detalii. Cei carora chiar le pasa sa te vada zambind nu vor dori sa stie cine sau ce te face sa iti duci colturile gurii pana la urechi. Vor fi incantati doar de starea ta, nu vor avea nevoie de motive. Iar ceilalti? Cui ii pasa?! - MSZ

19 octombrie 2015

Melanj de sensuri fara noima

Despre iubire - intotdeauna
Despre noi doi - mereu
Despre ce ar fi - este
Despre ce avem - suntem


Cunosc ce nu am stiut si doresc ce nu am avut de cand ne intamplam asa: altfel decat altcumva.
Unde ne-a fost acel cand, datorita caruia acum suntem in acelasi gand? Cui sa ii mai pese? Ce altceva sa ma conteze?

Mi-ai inclestat cuvinte si acum le scriu fara rost. Le arunc la intamplare. Sens mai au, dar il simt doar eu. Este zambetul pe care-l trezesc dimineata, cand degetele mele ating pielea ta. Este fiorul ce-mi strabate coloana vertebrala si se infige in pieptul meu, cand buzele tale servesc gura mea. Este acea imbratisare, cand imi lipseste aerul si o bataie de inima in bratele tale.

Este timpul ce-am invatat ca nu e ca la ceas, cand se raporteaza la tine, cand nu tine cu mine, cand ne creste pe noi. Gata! Acum te tac. M-am invatat cu tine, imi esti tic. Tic-Tac. Tac-Tic. Intrerupe totul si hai sa facem altul din nimic. Ora mea exacta. Secunda ta intarziata. Un minutar ce-a batut pendulul de fix. Facem ce vrei tu cu momentul nostru, dar cum vreau eu cu clipa ce ne asteapta.

Hai! Sa nu mai zabovim! Am uitat semnele de punctuatie de la inceput. N-am vrut sa-ti pun punct. Nu ai voie sa ma inchizi intre paranteze. Si, stii ceva? Nu mai pot sa te tin asa: intre litere, cuvinte. Vreau sa te scriu in paragrafe pline, cu fraze lungi. Romane si volume - o biblioteca intreaga sa umplu cu tine. Sa citeasca despre noi, sa ne gaseasca si veacurile ce-or veni intre foi. Poate uitati pe un raft. Tu usor prafuit, eu putin indoita - stii ca mereu las semne in paginile ce imi plac.

Mai intelegi ceva? Nici eu. Asta mi se intampla intotdeauna cand vine vorba de tine: ma pierd in multimea de ganduri, scriu amestecat, dar simt clar si corect. Abstract, nu concret. Asa cum n-am stiut... Pana cand nu te-am avut. - MSZ

06 octombrie 2015

O na(ra)tiune sado-masochista

Ii vad cum se scuipa si se jignesc. Fosti, actuali colegi de partid, de guvernare, de incercare (si, la cat de pornita e justitia, in curand de incarcerare) fac tot ce pot si stiu pentru a se arata cu degetul si a-si arunca unul altuia copilul asta anorexic si zbuciumat ce a devenit Romania.

Nu conteaza ca niciunul din 1990 incoace nu a facut suficient de mult bine, ca astia de acum nu sunt neaparat mai rai ca aia de atunci. De fapt, asta cu faptele bune ii intereseaza prea putin: da, guvernarea are nevoie de cateva dovezi in sensul acesta, opozitia exploateaza pana la os greselile (si sunt si ei, de fapt, aceiasi oameni care au schilodit tara). Conteaza care isi urla mai tare crezul sau cazul. Da, toti ati maltratat acest popor. Toti sunteti vinovati de starea natiunii, ba mai mult de atat toti SUNTEM responsabili de ceea ce s-a ales din soarta noastra: voi ne-ati injosit, noi v-am permis sa o faceti votand aceiasi pungasi sau pe progeniturile lor.

Capitalul politic se castiga pe cantitatea de bine pe care poti sa o masluiesti pentru a ascunde toate magariile pe care le faci. Problema cea mai mare nu e asta - pana la urma, sta in natura fiintei umane sa isi doreasca, in primul rand, sa isi asigure, inainte de orice, hrana si confortul -, drama noastra este ca la noi incep sa cred ca predomina sindromul Stockholm: simpatizam cu cei care ne-au rapit sansele si viitorul. Votam aceeasi Marie, sub o alta palarie.

Peisajul politic romanesc: o continua tragi-comedie caragieleana. Am crezut, prea mult timp, ca problema sunt politicienii, dar ei sunt doar un efect. Cauza este ceea ce noi, oamenii, am inteles din politica, gandita de fraierul ala de Aristotel ca fiind o arta si un servitor pus la dispozitia cetateanului. Am transformat-o intr-o relatie sado-masochista: la fiecare scrutin electoral ne alegem ghioaga si mana care ne va cotonogi.

Pe asta se bazeaza lumea: vanator si vanat. Nu prea am evoluat. - MSZ

01 octombrie 2015

Aleg sa iubesc liber!

Mai intreaba lumea-n stanga si-n dreapta, preocupata nevoie mare de soarta mea: "Da' oare Marina se va marita vreodata? Are si ea pe cineva? De ce e asa salbatica?".

Marina va zice a mia oara ca ea nu vrea sa se casatoreasca, deoarece nu crede in contracte de vanzare-cumparare numite certificat de casatorie (aia cu o iei pe cetateana si il iei pe cetateanul este exact targuiala de achizitie - in rate, doar cu buletinul). Asta nu inseamna ca am zis ca nu cred in cuplu, in parteneriat, in gasitul unui om alaturi de care sa traiesti, nu doar convietuiesti si tragi sa supravietuiesti.

Am vazut prea multe divorturi si casnicii false, unde el si ea, dupa 8, 10, 15, 18 etc. ani de casatorie mai erau impreuna doar pentru ca se obisnuisera unul cu altul, pentru ca aveau un copil, pentru ca aveau bunuri comune si nu aveau chef de hartuiala unui partaj si lista de scuze continua, dupa imaginatia fiecaruia. Si el si ea visau in alta parte, isi doreau sa fie sunati, imbratisati si iubiti de altcineva. Cea/Cel care le era pe contract era piatra de moara pe care o alesesera sa isi creeze falsa impresie ca aia e stabilitatea lor, cand, de fapt, a devenit o condamnare.

Am spus, cuiva, ca eu nu imi doresc sa fiu asta in viata unui barbat. Nu vreau sa ajung sotia, mama copilului, aia care e acolo orice ar fi si este iesirea lui de siguranta. Nu as putea nicio secunda sa suport gandul ca el se trezeste dimineata alaturi de mine, dar isi doreste ca alta sa fie in pat; ca ma saruta pe mine, in timp ce sufletul ravneste alte buze.

Da, cred in iubire, in viata in doi ce se numeste Noi, dar, mai presus de orice, cred in libertate. In acea libertate de a alege zi dupa zi, fara sa ai acte in mana, ca omul langa care traiesti este omul pe care il doresti, il iubesti, il pretuiesti. Si nu-i condamn pe cei ce decid sa-si uneasca destine in fata diverselor autoritati si entitati, insa ii rog sa ma lase sa traiesc, dar, mai ales, sa iubesc asa cum poftesc, nu cum au ei impresia ca mi-ar fi mai bine.

Nu, nu vreau o relatie, o casnicie. Vreau o POVESTE DE IUBIRE! - MSZ

30 septembrie 2015

Afect defect

A devenit din ce in ce mai scump sa iti permiti sa dezvolti, dar, mai ales, sa manifesti emotii intr-o lume atat de ieftina, unde nimic nu e ceea ce pare, iar sticla pilita trece drept diamant. Acum, cel mai important lucru pe care il inveti este cum sa iti pazesti sufletul si sa te prefaci ca simti. Putini mai sunt cei care merita sa li te daruiesti cu adevarat. Cum te-au prins ca ai sentimente, cum fac orice sa profite de ele. Mint, insala, manipuleaza, orice este nevoie pentru ca prin tine sa isi atinga scopurile. Si, la final, se descotorosesc cat pot de repede, ca de o carpa veche, fara nicio urma de suferinta sau de recunostinta pentru ca le-ai dat tot ceea ce ai avut mai scump: sinele tau.

Mai merita, oare, sa ne oferim cu tot ceea ce suntem, ce vibram, ce pulsam intr-o existenta in care cei mai multi cauta doar sa ia, sa acumuleze, sa persifleze si sa nu le pese?! - MSZ

27 septembrie 2015

Iubeste-ma sau da-te mai asa

Nu te pune niciodata cu puterea unei femei de a tine minte toate prostiile pe care i le promiti. Da, da, cu tine vorbesc: barbatul, cel ce arunca de multe ori vorbe si face planuri crezand ca pe langa urechiusele ei vor zbura la fel ca sutientul ce tii mortis sa i-l deschizi cu 2-3 vorbe. Sau poate vrei sa pari ceea ce nu esti si sa aiba o alta imagine despre tine. Ori chiar esti atat de nesimtit incat sa ii zici niste lucruri pe care chiar nu ai de gand sa le faci?

Nu va inteleg mania, vorbaria, limbarnita justificata doar de scopul vostru imediat. Si cu imaginea voastra? Ar trebui sa va aduceti aminte ca, uneori, femeia pe care astazi vreti sa o pacaliti, o sa ajungeti maine sa o iubiti, dar atunci ea nu o sa nu mai aiba incredere. Cu fiecare asteptare distrusa, cu atat mai evidenta ii devine data de plecare.

Tacticile trebuie sa stea pe o strategie. Plan ahead, my dear, sau da-te mai colea si lasa-l pe unul care stie ce vrea de la viata si nu o arde cu tehnici infantile de vrajeala sa o aiba. - MSZ

24 septembrie 2015

De cate plicuri ai nevoie ca sa te mariti?

A inceput de prin august un sezon interesant: cel al nuntilor. De ce spun interesant? Pentru ca eu experimentez pentru prima data postura de invitat direct, la astfel de evenimente. Mai pe intelesul meu, chiar daca nu vreau sa concep ca am ajuns la acea varsta, mi se marita prietenele.

Anyway, nu asta doream sa va comunic. Ale mele, pana acum, m-au facut nu doar sa ma bucur de momente extraordinare si sa imi dau seama ce oameni misto am in viata mea, dar sa ma si mandresc ca sunt zdravene la cap. Adica, eu am nimerit la nuntile alea facute pentru a celebra o alegerea si un inceput in doi, nu pentru a strange bani de pe urma chematilor.

Au trecut (credeam eu) vremurile in care nunta era un "must" si nu puteai sa iti incepi viata de adult decat avand parte de momentul asta, drept pentru care mi se parea corect sa pedepsesti societatea si sa le ceri taxa de protectie pentru noua proiectie a viitorului. Asadar de ce la momentul "want to get married" ma pui pe mine sa iti finantez petrecerea?

Aud framantari in stanga-n dreapta (ca doar nu sunt singura care trece prin asta pentru prima oara) despre cat sa las, cum sa las, care mai e "pretul" unui meniu etc.. si ma izbeste o intrebare "De ce sa iti faci o nunta, daca nu ai bani sa ti-o finantezi?". Doar pentru ca te vrei tu in rochita alba si cu poze profi in album? It's your choice, not mine. Daca vrei cu adevarat sa iti celebrezi iubirea, povestea in doi, nu consider ca e cel mai bun inceput cu o pusculita anoexica, pe care vrei sa o indopi de pe urma invitarii unor necunoscuti la ceva ce poti sa numesti linistit "strangere de fonduri". Decat asa, mai bine fa-ti o linie speciala cu "doneaza prin sms 2Euro" si scuteste-ne de false celebrari.

Eu, invitatul, vin cu drag sa ma bucur alaturi de tine, iar singurul meu stres ar trebui sa fie nivelul de voie buna pe care trebuie sa ti-l asigur, nu rata pe care trebuie sa o platesc. Daca imi fac ziua de nastere si te chem, nu te pun sa iti platesti consumatia. Asa e si cu nunta: imi faci tu un cadou (ok, de cele mai multe ori ma intrebi ce am nevoie), sau poate imi lasi o suma de bani, dar nu lasi ce calculezi ca ar fi fost cheltuiala mea.

Plicuri cu numele invitatilor (pe bune? ca sa vezi si tu cat ti-a lasat Gigel si, eventual, la nunta lui sa stii care ti-e taxa minima de intrare - sau in functie de numarul banconotelor poti sa valorifici dragostea si stima ce ti-o poarta), strigatul darului, ba am auzit-o si pe una si mai tare cu hartie in plic unde sunt trecute toate cheltuielile (cat costa band-ul, fotograful, meniul, ba chiar si rochia miresei!!!) si cu linie la sfarsit unde e trecuta suma minima/inivitat - yeey! ce zi minunata, numai buna de sarbatorit!.

Evoluam si noi, un pic? Pic am zis, nu plic. - MSZ

P.S.: Da, eu am mers la nunti fara plic sau fara nume pe plic (v-am zis ca am prieteni de laudat) si doar la oamenii care cu adevarat imi sunt dragi si apropiati, nu carora vreau sa le creez obligatia sa vina si ei la evenimentele mele viitoare chiar daca nu prea avem tangente si simpatii profunde.

23 septembrie 2015

Nu vrei si tu sa faci un copil?!

Nu inteleg apetitul omului de a freca icrele cuplurilor sau ale femeilor cu intrebarea "Vreti/Faceti copil?". Daca nu ai de gand sa finantezi cresterea lui, de ce intretii raporturi sexuale cu grija? Si, inainte sa acuzi pe cineva de egoism, de condamnarea la tristete si pustiu, de lipsirea sensului si nereproducere, gandeste-te ca poate e mai dureros decat te duce pe tine nuca aia de cocos careia ii spui cap si respectivul/a nu poate face copii.

Nimeni nu ar trebui sa isi planifice viata pe aspecte ce nu tin exclusiv de puterea lui de decizie si, mai ales, nimeni n-ar trebui sa indrazneasca sa spuna cuiva cum trebuie sa procedeze daca vrea sa fie fericit si implinit.

Incetati sa mai dictati termenii de comparatie, doar pentru ca voi aveti dubii cu privire la alegerile voastre. Oamenii multumiti si asumati cu ceea ce au, niciodata nu isi vor baga nasul in vietile altora. De ce?! Pentru ca sunt prea ocupati sa isi traiasca fericirea. - MSZ

04 septembrie 2015

Sa jucam in echipa

Intotdeauna mi-a placut echipa, parteneriatul, sinergia. Consider ca omenirea, organizatia, societatea, natiunea (si ce mai vreti voi) pot evolua doar prin eficientizarea si aprofundarea lucrului in echipa.

Cand eram in scoala generala am descoperit un citat de-a lui Goethe care trebuie sa recunosc ca a avut un puternic impact asupra felului in care am inteles ca pot sa scot tot ceea ce este mai bun de la viata: "Talentul se dezvolta in singuratate; caracterul se formeaza in tumultum multimii". Piatra are nevoie de sculptor pentru a lua forma si a avea sens, la fel cum sculptorul are nevoie de ea neprelucrata pentru a-si putea manifesta forta creatoare.

Am cautat liderii (nu sefii) care au stiu sa vada, sa incurajeze si sa dezvolte echipa/departamentul in care se aflau. Acei oameni care pot impreuna sa aiba idei, sa si le sustina in fata unui superior ierarhic, iar atunci cand le este laudata contributia sa spuna ca a fost munca echipei (nu ca a fost doar ideea unuia, care incepe apoi sa se dea de ceasul mortii ca trebuie sa ii fie pus pe perete un tablou). Bineinteles, si in caz de nereusita vina este a tuturor - nu se cauta un tap ispasitor, daca, de fapt, nu a functionat un proiect comun.

Dirijorul nu trebuie sa stie sa cante el la toate instrumentele orchestrei, ci cum este nevoie sa sune acestea impreuna pentru ca partitura interpretata sa fie armonie si muzica, nu zgomot si haos. Poate ca o idee mareata se naste in mintea unui singur om, dar pentru ca ea sa capete valoare, utilitate si inclusiv aplicabilitate este nevoie de mai multi oameni dispusi sa colaboreze si sa aduca fiecare ce are mai bun in el. - MSZ

02 septembrie 2015

Colocviu sentimental

Intotdeauna am iubit asa: ilogic, irational, nelimitat, nepamantean. Am iubit sau m-am daruit, nici nu mai stiu. Incerc sa imi dau seama in cate povesti m-am imprumutat si in cate m-am abandonat. Cu toate ca am avut retineri, frici si ganduri - Dumnezeule, cate ganduri!- am fost cu trupul, cu sufletul si cu mintea in aceeasi directie. Am vibrat, am simtit, am dorit si m-am daruit. Mai mult sau mai putin. Mai retinut sau mai necugetat. Insa am trait, ori am incercat sa traiesc, cat mai intens, cat mai profund, cat mai aproape de fiinta mea. Am vrut sa nu filtrez senzatii, sa nu prelucrez emotii... De cele mai multe ori, ratiunea a invins simtirea, dar intotdeauna a fost post, nu in timpul trairii.

Mi-e ciudat cu mine: pe de-o parte ravnesc extaz si sentiment, iar pe de alta calculez si proiectez, incercand sa ma tin departe de suferinta si esec.

Cu mine mi-e mai greu decat cu oricine. Pe mine trebuie sa ma imblanzesc, sa ma conving; sa ma inving si sa ma las mai mult sa traiesc. - MSZ

27 august 2015

Stiti, eu vreau o altfel de fericire! Nu aveti in magazin asa ceva

Sa imi mai fac o serie de dusmani (desi nu inteleg de ce ar trebui cumva, cineva sa se simta vizat de alegerile si parerile mele)

Am o mare rugaminte: Daca vreodata voi fi disperata, nedormita, lesinata dupa vreo pereche de pantofi, o geanta, o rochita sau orice prostiuta dintr-asta care ar costa nesimtit de mult fata de utilitatea pe care o are, va rog sa ma impuscati! Cred ca voi atinge apogeul disperarii si al depresiei abia in momentul in care fericirea mea, zambetul meu si multumirea mea vor lua forma vreunui astfel de obiect.

N-am sa inteleg niciodata apetitul femeilor dupa genti de mii si zeci de mii de euro care in afara ca sunt scumpe nu au nicio calitate (nu te fac nici mai desteapta, nici mai frumoasa, nu te transporta nicaieri etc.), dupa pantofi chinuitori (da, este foarte important ca piciorul si postura ta sa aiba parte de calitatea unor perechi de incaltari, dar sunt niste monstruozitati cu un calapod oribil pe care unele dau sute sau mii de euro) si haine care in afara ca iti acopera trupsorul, ca orice alta carpa, nu au nicio justificare pentru cat costa.

Bijuteriile, ceasurile - sunt investitii. Masina - ok, poate fi un lux (la cat costa benzina), dar macar aia te duce din punctul A, in punctul B, iti tine de cald, te ferest de ploaie etc..

Sunt unele atat de incantate cand reusesc sa isi ia o gentuta, un pantofior, o hainuta la supra-supra-supra-pret, care nu doar ca sunt oribile si, de fapt, mult mai ieftine (sa platim brandul, nu?), dar mai sunt si copiate si vezi modelul pe oricine, aproape oriunde, incat ma sperie ca ar putea spalarea asta pe creier sa ma atinga si pe mine. (pare ciuma)

Cand am inceput sa devenim fericite prin si cu asa ceva? De ce?
Sunt atatea locuri pe care putem sa le vedem, atatea cursuri si lucruri noi de invatat, atatea senzatii si experiente de trait... incat mi se pare ridicol si mediocru sa ne multumeasca inimile niste bucati de panza, de material, de piele a unui animal.

... sau poate ca suntem prea triste, pentru ca nu mai stim cum e sa fim iubite - sau niciodata n-am stiut-, pentru ca ne imaginam ca doar astfel invesmantate si accesorizate valoram ceva, atragem priviri, starnim reactii. Pacat! - MSZ

26 august 2015

Un bilet de tren - atat poate costa, uneori, un moment de fericire

26 august 2015

Nu m-am trezit prea vesela, ba chiar am reusit sa strecor cateva injuraturi printre miorlaielile-mi caracteristice matinale. Se lucreaza pe strada mea si la ora 7:30 direct cu sunete de motostivuitoare mi-am inceput ziua.

Ieri am mers vreo 20km pe jos incercand sa ma linistesc - capricii de femeie. Am crezut ca mi-am mai revenit. Primesc un telefon. Aceeasi persoana care ma enervase si cu o zi in urma. Da, m-a scos din ale mele si azi.


Trag o pereche de blugi pe mine, o bluza si o camasa. Tenesii in picioare, cartea in geanta si ies pe usa. Nemachiata, nearanjata si cu vreo 200 de lei in portofel. Urc in primul taxi ce-mi iese in cale si ii spun sa ma duca la Gara de Nord. Era ora 10. Cumpar un bilet dus-intors spre Brasov. Pleca la 11:15. Merg la Mc sa imi incarc telefonul - nici macar baterie nu aveam.

Aproape trei ore mi-au urlat in urechi 2 copii (chiar daca aveam castile puse), iar eu citeam despre Omul Diferit, intre inger si fiara.

Ajung in Brasov - pana acum, orasul meu preferat din Romania; astept sa descopar si Sighisoara. Maps si directia Piata Sfatului - da, pe jos. De la ora 14:05, pana la ora 18:10 m-am plimbat, am admirat, am mancat, am indraznit, am descoperit.

Acum ma intorc acasa. Mai linistita? Nu cred, dar stiu ca azi am invatat inca o data ca pot sa fiu spontana si sa ma simt foarte bine in compania mea.

P.S.: mi-am cumparat o prajitura cu ravas de la un magazin cu ceaiuri si cafea din Brasov. Biletelul gasit nu mai are nevoie de nicio prezentare. Vreau sa mai repet astfel de zile, sa ma gasesc in alte orase, la fel - pentru cateva ore. Dintr-un impuls, fara prea multa cugetare, ci destula cat sa pacalesc monotonia.

Zambesc. Traiesc. Simt. - MSZ

25 august 2015

"Esti simpatica"

Uneori, m-am imbracat - sa-i zicem- mai provocator: tocuri, rochie, bucle, machiaj si ruj rosu. Da, am primit complimente. Da, i-am vazut cum ma sorbeau din priviri. Doar ca imi era usor stangaci sentimentul ce ma incerca, ma simteam admirata si, in acelasi timp, expusa in vitrina sub priviri ce vedeau doar carne, doar trupesc, doar lumesc.

De cele mai multe ori, insa, ma prind drumurile in tenesi, cu o pereche de jeansi, un tricou lalai, parul nearanjat si complet nemachiata. Si e cel mai frumos sentiment pe care poti sa il ai, ca femeie, cand aratand asa te opreste un strain pe strada si iti zice doar ca a traversat odata cu tine si a indraznit sa te roage sa iti dai castile de pe urechi ca sa iti spuna ca te-a vazut si voia sa stii ca "esti simpatica". Atat. Si apoi intinde mana, se prezinta "Andrei" si pleaca mai departe.

Si eu raman incremenita, cu un zambet tamp si sunt fericita ca printre fluieraturi, claxoane si "mama, ce te-as" strazile din Bucuresti mai gazduiesc si asemenea momente.

Mai indrazniti si naturalul. S-ar putea sa va surprinda! - MSZ

23 august 2015

Maximele iubirii in ziua de azi

1. Iubirea care nu vrea demonstratii, nu este iubire.
Iubirea se demonstreaza prin ea insasi, ea nu poate exista in absenta faptelor. Cand iubesti nu poti fi strain de gesturi, de afectiune, de soapte si de daruire.

2. O iubire muta, nu este iubire.
Atunci cand iubesti nu poti sa nu-ti vorbesti preaplinul sufletului. Iti strigi, iti vestesti si iti povestesti implinirea pe care fiinta ta incepe a o cunoaste.

3. O iubire lipsita de actiune nu este iubire.
Nu poti sta pasiv cand iubesti, este total impotriva naturii indragostitului. Ce povesti de dragoste ar mai fi cunoscut omenirea daca nu s-ar fi FACUT atatea gesturi nebune in numele ei? Atunci cand iubesti tot ceea ce iti doresti este sa ii FACI celuilalt prilej de fericire. Nu poti sa iti infranezi dorinta de a fi parte activa in viata celui care iti umple inima.

4. O iubire lipsita de sens, nu este iubire.
Daca iti pare absurd ecoul pe care-l face dragostea ta si daca doar te INCAPATANEZI sa staruiesti intr-o poveste in care esti unic personaj, nu esti decat un sclav al ORGOLIULUI. Iubirea are raspuns. Poate sa nu aiba durata, dar nu este goala de sens si de reciprocitate.

5. Iubirea este sau nu este, alte forme nu cunoaste.
Oricat ar parea de greu, de anevoios, de nepotrivit, iubirea nu isi are legi in ratiune si nu exista in prezenta motivelor. Ea este, pur si simplu. Nu o poti infrana, nu o poti explica, nu o poti impiedica. Te abandonezi intru-totul ei, fara drept de apel. Nu poti sa iubesti si sa stai retras. Nu poti sa iubesti si sa nu actionezi. Nu poti sa nu mai iubesti dupa cum te decizi daca ai sau nu ai chef.

Traim intr-o societate care mistifica sau complica iubirea dupa bunul plac. Atat de obisnuiti suntem cu falsuri si kitsch-uri, incat nu prea ne putem abtine nici macar cand vine vorba de sentimente. A devenit rusinos sa iubesti, in aceeasi masura in care a devenit o moda sa iti expui iubirea pe toti peretii si pe toate caile posibile si imposibile.

Cine mai suntem noi cu adevarat intre presiunea de a fi si de a parea?
Cat mai iubim pentru ca trebuie si cat pentru ca simtim?

Cu acelasi drag, mereu, a voastra,
MSZ 

*Publicat prima data pe feminis.ro

02 august 2015

Cere ceea ce cu adevarat vrei sa ti se dea

I-am cerut podoabe. Mi-a daruit.
I-am cerut vesminte. Mi-a oferit.
I-am spus ca vreau, mai presus de toate acestea, timp, atentie, mangaieri si declaratii. A fugit.

Cele mai scumpe lucruri pe care i le poti cere cuiva nu au etichete. Cele mai de pret daruri pe care ti le ofera Acela (sau Aceea) nu pot fi amanetate.

Haine, bijuterii si altele asemenea iti pot oferi multi. Cel mai ieftin scapi cand ea pune pret pe astea. Si totusi, la ce folos daca in contul sufletului el e falit? Da, in doi cel mai bine ne este cand vorbim de totul sau nimic. Jumatatile de masura vor carpi, dar niciodata nu ne vor intregi. - MSZ

30 iulie 2015

M-am regasit cand m-ai pierdut

Si cat am pierdut din mine atunci cand incercam sa nu il pierd pe el. In disperarea unui Noi, m-am ratacit complet de Eu si am lasat ca Tu sa devii Totul. Or, nu asta este completarea si complementaritatea. Nu in felul acesta se realizeaza sinergia.

Eu nu am stiut decat sa dau, tu nu ai vrut decat sa iei. Nu am fost egali si nu mi-as fi dorit, dar tu te-ai lacomit, iar eu am saracit. As vrea sa iti spun ca porti o vina, ca imi esti dator, ca ai gresit si ceea ce nu am stiut a fost pentru ca mi-ai ascuns, dar cum sa iti reprosez ceva cand eu nu am facut nimic. Nu ai fi putut sa ma silesti sa accept, sa indur, sa cred. Nu aveai tu cum sa ma opresti, daca eu nu ma incapatanam sa inaintez pe un drum inchis. Stiam, vedeam si simteam ca totul este in zadar si totusi nu voiam sa recunosc.

Pana intr-o zi, cand m-am privit atent in oglinda si nu m-am mai gasit. Femeia ce ma privea inapoi nu mai dorea sa mearga inainte. Si m-am oprit. Am incetat risipirea. Am inceput sa ma tem ca as putea ramane fara mine, mai mult decat ca ai vrea tu sa pleci din viata mea.

Si atunci, asa am invatat cu adevarat sa caut, sa cred si sa cresc o iubire, nu sa-ti cersesc o amagire. - MSZ

15 iulie 2015

Cum stai sa fugi

Nu te-ai saturat sa tot fugi ori cate ori dai de o piedica, de un moment pe care il folosesti sa anulezi tot ceea ce iti doresti, dar chinuita de teama de esec si durere in cazul unei despartiri mai tarziu crezi ca iti justifica frana brusca? Vezi ca in ritmul acesta nu doar ca iti strici cauciucurile, dar risti sa te dai singura cu capul de parbriz si sa regreti ca ai avut automatisme in picioare si ai apasat cand nu trebuia pedala nepotrivita. Da, stiu cum e sa vrei sa eviti impactul si din cauza aceeasta sa fii nu doar precauta, ci de-a dreptul glaciala. Iti e teama sa pornesti pe carari necunoscute si ori de cate ori dai de un semn din trecut iti imaginezi ca va fi aceeasi ruta. Si ce faci? Marsarier si apoi talmes valmes de ganduri despre "si daca nu ar fi fost acelasi capat de drum".

Iar tu? Cand o sa te convingi ca stai de prea mult timp atarnata de o relatie ce n-are nicio directie si ca dai la pedale in gol. Da, tu nu renunti usor. Da, tu stai acolo ca poate-poate se misca. Coma indusa. Cam asa iti poti descrie relatia, dar ti-e prea frica sa fii fara el, sa stai singura, sa o iei de la capat cu altul si poate nici de data asta sa nu te descurci.

Cele mai toxice doua tipuri de comportament: cea care crede ca ii e mai bine pe cont propriu si fuge ori de cate ori simte ca se prinde si cea care crede ca daca sta lipita si insista sa nu renunte va primi din partea lui aceeasi dedicatie si dorinta de impreuna. - MSZ

10 iulie 2015

Nu-ti risipi Eul pentru niste ei

Principala mea calitate este ca sunt plina de defecte. Si imi plac si le accept si le inteleg. Nu pretind ca sunt ceea ce nu regasesc in mine, dar nici nu neg ceea ce imi apartine.

Am invatat ca vor fi multi care ma vor critica, ma vor dori altfel si intr-un fel si ca nu am cum, vreodata, sa multumesc pe toata lumea, asadar ma caracterizeaza si un puternic jemanfisism in ceea ce ii priveste.

Oamenii ce-mi sunt alaturi si pe care ii insotesc ma adora asa cum ma prezint, iar eu, la randul meu, ii iubesc pentru felul in care s-au infiintat.

Cui nu-i convin nu are decat sa plece invartindu-se si rostogolindu-se, nu ma agat disperata de nimeni si nici nu cred ca inghitind in sec si acceptand ceea ce nu poti fi ai vreo sansa sa duci o existenta fericita. Oamenii vin, pleaca, doar cine stie si merita ramane si doar acestia conteaza.

In momentul in care e nevoie sa te schimb si sa te preschimbi pentru a fi pe placul cuiva, ori pentru ca cineva sa nu te alunge din viata sa inseamna nu doar ca ai o problema grava cu stima de sine, dar si ca faci o risipa inutila a omului ce esti si a ceea ce ai putea deveni alaturi de oamenii cu adevarat frumosi si potriviti tie.

Nu te pune in genunchi pentru nimeni, nu te altera pentru ca unii sau altii cred ca stiu mai bine cine trebuie sa fii. - MSZ

06 iulie 2015

De luni. Despre EL

Un barbat.

Ma gandesc doar la notiunea de "barbat" si imi este imposibil sa nu o incarc cu diverse atribute, preponderent de ordin intelectual si emotional, cu o imagine, cu o nuantare, cu o proiectie si o asteptare.

Masculinitate. Putere. Protectie. Determinare. Hotarare. Siguranta de sine. Delicatete. Demnitate. Umor. Emotie. Traire. Extaz.

Senzatii si cuprinderi ale absolutului in doua brate puternice, capabile sa aiba grija de tine, dar in acelasi timp sa iti mangaie trupul cu blandete. Ochii scaparand scantei, viata, ambitie, dar care te pot topi cu dragostea din ei. Gura ce-ti sopteste vorbele cele mai dulci si cea capabila sa intretina, alaturi de tine, conversatiile cele mai lungi.

Acel Om care stie cum sa te aiba, cum sa te doreasca, dar, mai ales, cum sa te cucereasca... Zi dupa zi, dupa zi. Cel caruia ii poti marturisi toate gandurile tale, fara sa-ti fie teama ca nu va pricepe. Cel caruia poti sa ii fii cu tot cu defecte si care mai mult sa te iubeasca. Cel pe care sa-l poti numi Omul Tau. Asa de frumoasa mi-a parut, dintotdeauna, aceasta exprimare - atat de completa, atat de puternica, atat de autentica.

Un Om. Un Barbat. Acela. EL.- MSZ

20 iunie 2015

Cand renunti?!

Oamenii sunt atat de obisnuiti sa renunte usor, repede, degeaba, incat este destul de greu sa crezi ca mai poti intalni unul care sa aiba acelasi apetit ca si tine pentru a construi, a contura, a intari.

Vrem certitudini! Cersim garantii! 
Si totusi, tu cui poti promite vesnicia cand ti-e atat de fragila trairea?

Nu vreau sa iti asigur un "mereu", ci un "voi fi" - cat timp amandoi ne dorim, simtim si stim. Restul, sa decida zeii. Zarurile sortii au fost masluite, de noi acum depinde doar cum ne jucam cartile. - MSZ

06 iunie 2015

Troaca de porci - locul de joaca preferat al romanului

Imi place tara noastra! Mult! (sper sa transpara ironia)

Prim-Ministru suspect intr-un dosar de coruptie. Presedinte in asteptarea solutionarii contestatiei privind conflictul de interese. Parlamentari si ministri garla care dau cu subsemnatul prin diverse dosare, ba care chiar sunt "cazati" prin penitenciare.

Legi ce trec prin Parlament mai ceva ca rata prin apa, dar cine naiba sa le vada cand avem atata circ televizat.

Medici corupti, profesori corupti, preoti corupti, oameni de afaceri corupti, omul de rand gainar notoriu si lista e cam prea deschisa pentru continuari si completari.

Nu zic ca suntem cei mai spurcati, dar tare ne mai place sa ne scufundam in mocirla si sa ne prezentam in fata natiunii si a intregii lumi drept niste scursuri ale societatii. Credeti ca altii n-au la fel de multe, ba chiar mai multe gauri in pingele? Oh, ba cum sa nu, doar ca ei nu fac parada cu ele, expunand cu atata mandrie la drumul mare hoituri puterzite si imputite. Cu cat lasi mai la suprafata igrasia, cu atat riscul de infectie si infestare creste. Ne place, ah ce ne mai place sa ne umplem cu noroi ca niste porci extaziati de troaca. - MSZ

Imaginarul nostru real

Esti dezordinea pe care as face-o in fiecare zi. In care m-as gasi. Din care m-as strange si m-as pune la loc, doar ca sa vii si, din nou, sa ma ravasesti.
Vreau sa arunci parti din mine peste tot: hainele pe podea, visele pe tavan si gandurile azvarle-le pe pat. Apoi, tot tu, sa ma cauti printre ele, disperat ca nu-mi mai gasesti inima.
Vreau sa te vad cum dai la o parte greselile, durerile, stergi praful regretelor si rasufli greu, nerabdator ca dupa ce te-ai descotorosit de toate acestea sa afli unde mi-am lasat sufletul.
Stiu ca pe el il vei pune bine si nu-l vei uita in niciun colt al camerei noastre. Promit sa il asez in linie cu al tau: alaturi, egal.
Regalul nostru sentimental care astazi este armonia haosului ce, candva, am fost. - MSZ

05 iunie 2015

Absurdul indestularii false

Suntem atat de prosti in inutilitatea descompunerii sufletelor noastre. Ratacim ca niste hamesiti, naluciti si dezorientati incercand sa simtim, sa traim, sa agonisim. Si ne multumim cu substitute, pentru ca suntem atat de flamanzi de hrana sufleteasca, dar nu stim sa o sadim, sa o cultivam si, apoi, sa o culegem, incat ne indopam trupul si speram ca asa nu vom mai auzi cum ne ghiortaie spiritul. 

Mintea ne este inclestata. A devenit cleioasa, pentru ca insetata de cunoastere a aflat doar zadarnicia - alcoolul, stupefiantele i-au umplut circumvolutiunile.

Chipul... nu a mai simtit o mangaire de atata timp, incat orice atingere crede ca este o palma. Mainile... ce mult a trecut de cand au strans emotii in ele si au tremurat alunecand pe pielea ce ar fi stiut sa o iubeasca. Si gura... gura ti-e amara de cat a inghitit in sec tot asteptand sa fie sarutata - nu mai stie nici ea ce inseamna contopirea.

In fata tuturor avem si posedam: haine, masini, bijuterii, case, orice se comercializeaza. Ah, cat de bine ne merge in timp ce sufletul ne sta in genunchi!

Goi de noi, de sentimente, de fiintare - ne imbracam in haine de gala si iesim pe strazi la promenada. Zambim fals si mintim ca ne este bine. Si asteptam, tot asteptam ca intr-o zi sa ne gasim curajul de a fi altfel, poate chiar de a trai... - MSZ

01 iunie 2015

De ce n-ai plecat? De ce mi-ai ramas

De-ar fi sa pleci nu m-ar surprinde prea mult. 
Nu este ca si cum ai fi primul care o face si stiu foarte bine cat de dificila pot sa fiu. 

Ah, dar daca ai ramane! 
Daca ai ramane chiar m-ai lua pe nepregatite. La asta nu voi sti cum sa reactionez. Ar fi ceva nou. 
Si daca ai de gand sa stai, invata-ma, te rog, cum sa-ti fiu mereu! 
Arata-mi tu ca esti Acela si nu doar un Altul! - MSZ


28 mai 2015

Astazi ca prelungire a lui Mereu

Trebuie sa ma rup.
De fapt, sa ma smulg complet din tine, pentru ca daca doar m-as rupe tot ti-as ramane inradacinata in fire. Simt o nevoie acuta de mine, de oxigen independent, de altceva ce sa ma agate si sa ma atarne de viata in afara de respiratia si existenta ta. Ai fi vrut sa ma tii mereu in tine, sa stii ca sunt dependenta de venele tale, pentru a-mi contura arterele. Sa-mi dai doar tu aer, sa-mi extrag doar din tine seva.

Ti-am mai spus ca iubirea trebuie si stie sa fie numai libertate. Ceea ce imi ceri tu mie este subjugare, nu abandon. Nemultumit cu putin, te vei infrupta din nimic. Intelege, odata, ca nu poti sa te desfeti cu viata, daca esti dependent de neclintire. Imi ceri sa iti promit eternitati, cand eu nu stiu nici macar a cui ii este clipa.
Hai sa ne traim momentul, prezentul. Rupti de trecut, neatarnati de viitor si plini de acum. E singura vesnicie pe care ne-o putem oferi! - MSZ

27 mai 2015

Da-mi, pentru ca VREI sa imi oferi

Daca am invatat ceva, pana in acest moment al vietii mele, este faptul ca (de cele mai multe ori) atunci cand un om vrea sa iti OFERE, iti da fara prea multe intrebari de genul "ai vrea sa...?", "ai nevoie de...?". 

Bineinteles, asta in contextul in care astfel de formulari ale ofertei nu se justifica prin faptul ca inca nu te cunoaste foarte bine si incearca sa iti afle gusturile. Si in acest caz, dupa ce ti-a inteles preferintele, trece la fapte si nu incepe cu "si ai vrea sa...?", "si ai avea nevoie de...?".

Daruirea nu este conditionata, contextuala sau conceptuala - vine natural, firesc si se justifica prin ea insasi. Ce poate fi mai frumos decat sa oferi? Sa stii sa accepti! - MSZ

24 mai 2015

Cine se teme de refacerea Androginului?

Vă îndemn să ne uităm la Androgin* (termen care provine din cuvintele grecești άνδρας (andras, adică om) și γυνή (gyné, adică femeie) și se referă la un amestec de caracteristici feminine și masculine): ființa de care zeilor le-a fost frică; puterea pe care doi - energie feminină și masculină - o pot căpăta și capta doar din uniune, din sincronizare și din completare. Aceasta este piatra filozofală, alchimia atemporală.

Frica și iubirea sunt cele mai puternice forțe din Univers. Dacă vor să pângărească dragostea, să instaureze teama și vă încurajează să fiți egoiști, singuri și goi de voi este pentru că îi cuprinde spaima de ceea ce sunt în stare să transforme, să modeleze și să contureze doi oameni care se iubesc.

Priviți toate cuplurile din istorie și capacitatea lor de a o scrie, după bunul plac. Nu vă mai sustrageți substanței universale din care sunteți plămădiți. Piedicile au menirea de a vă face mai puternici. ÎMPREUNĂ creați NEMURIREA. Perechea învinge și subrodonează lumea, legea și firea.

În singurătate NIMENI nu a reușit nimic remarcabil. Uniți am fost întotdeauna capabili de măreție. Fără de iubire, fără de tine complet te usuci, te risipești, te irosești.  - MSZ

*În Banchetul, Platon prezintă o explicație iubirii și formării acesteia. Aici cititorul află ”mitul androginului”, povestit de un personaj al lui Platon. După această legendă, la început trăiau pe pământ ființe androgine. Arătau ca doi oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie. Aceștia dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau.Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta o posibilă amenințare, îi despart. Separați însă, părțile nu mai fac nimic. Pe pământ domnește o letargie completă. Tot mai mulți mor de tristețe și dor.Zeii, văzând că rămân fără supuși, caută o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume. În acest fel oamenii își petreceau viața căutându-și jumătatea. Cei norocoși care se găseau se contopeau formând ființa de odinioară.

21 mai 2015

Dum spiro spero

Niciodata nu mi-a pasat de ceea ce au spus oamenii ca pot sau nu pot. Tot ceea ce a contat a fost ce credeam eu ca imi e predestinat. Cum poate cineva sa imi traseze limite si sa prezica trasee, cand sansa e nelimitata, imposibilul doar un cuvant si imaginatia prin sine insasi potentata?

Daca ma opream la fiecare caine ce-mi latra a paguba, acum eram sfasiata. Daca ma luptam cu toti incompetentii care vedeau doar adevarul lor, acum ma risipeam. Merg inainte. De unde nu mai am ce sa culeg, nu raman in regret. Este atata viata inaintea mea, incat ar fi pacat sa nu profit sa deschid fiecare usa la care ajung, iar acolo unde sunt pereti sa creez eu iesiri. - MSZ

18 mai 2015

Tace cine face si vorbeste cine stie

Stiu ca va era dor (not) de analiza mea pe situatii politice actuale. Astazi, vreau sa va scriu despre tacere. Cum e ea de aur si cum poate fi transformata, printr-un proces invers alchimic, intr-o tinichea, extrem de usor de adus in punctul de rugina.

In politica a vorbi, a fi capabil de oratorie este unul dintre cele mai importante si cautate atribute. Vorbele sculpteaza adanc in mintea publicului. Oricate fapte am avea in jur, fara o gura capabila sa ni le povesteasca, sa ni le prevesteasca si sa ni le explice am fi mai putin atasati si predispusi empatiei, astfel incat sa cream un scop din a le dezvolta sau, din contra, a le stopa. Sa stii sa taci, cand sa taci, cat sa taci si de ce sa taci este, de asemenea, extrem de onorant si important. Ce-i drept este mai usor sa iti fie imputat ceea ce ai spus, decat ceea ce ai tacut. Doar ca prea multa mutenie, da impresia unei lipsiri de libertate. Mai ales, in cadrul unui popor caruia, cu mai putin de 26 de ani in urma, ii era interzisa exprimarea.

Aici, de fapt, este cheia. Vrei ca politician sa fii perceput ca independent, autonom - ai nevoie sa vorbesti. Vrei sa ai credibilitate, putere de convingere dincolo de papagal - trebuie sa taci si sa faci. Vrei sa ramai pe scena politica in mod activ si implicat - invata sa stapaneste arta ambelor momente. - MSZ

17 mai 2015

Androginul zilelor noastre

Femeile intotdeauna au fost un factor extrem de important in dezvoltarea economica, in extinderea geografica a tarilor, in desavarsirea actelor artistice si in ceea ce a insemnat evolutia omenirii. Barbatul adevarat a stiut, a simtit si a dorit mereu sa isi dovedeasca si sa isi forteze posibilitatile atunci cand in viata lui s-a aflat o femeie pe care a vrut sa o cucereasca, sa o impresioneze si, mai ales, sa o pastreze.

Nu cred ca exista Barbat mai ambitios decat acela care vrea sa demonstreze ceva in fata unei femei - fie ca vorbim de mama, de iubita, de cea a altuia care nu este a sa, de o fosta care nu l-a considerat suficient de bun s.a.m.d.. Si poti sa-l condamni? Este in natura lui sa faca asta. Barbatul Alpha era cel care isi alegea femeia si femeile inaintea tuturor celorlalti barbati din trib - garantie a faptului ca puratoarea de gene va fi cea mai buna. Ea se ingrijea de frumusetea ei, de puterea de seductie, pentru a fi aleasa de cel care avea cea mai mare putere sa ii ofere protectie. Rolul ei a fost sa dezvolte barbatul langa care se afla, pentru binele si supravietuirea speciei.

O Femeie nu poate sa iubeasca un barbat pe care nu il respecta, nu il admira, in care nu vede ambitie si determinare si care nu o ajuta sa evolueze si sa o determine, la randul sau, sa fie demna de el.

Cel putin asa era oranduirea firii. Astazi, asistam la o mica schimbare de roluri. Ea poate sa isi ofere siguranta materiala si dezvoltare intelectuala, avand acces neingradit la aceste resurse. El este un pic debusolat, pentru ca si in cazul sau au aparut substitute pentru femeia ce in trecut il astepta acasa (menajera, femei de o noapte, posibilitatea sa isi procure mancare gatita etc). Asadar, ce le ramane de cautat si de demonstrat? Ele nu se mai multumesc cu putin - pentru ca stiu ca asta isi pot asigura si singure; ei nu se mai agita la fel de mult - pentru ca sunt atatea variante mai usor de avut. Si atunci, ce ne mai impinge spre desavarsire si fortarea propriilor noastre limite? Simplu - dorinta de a fi si de a sti mai mult de atat.

O femeie puternica, alaturi de un barbat hotarat - iata extraordinarul. Un barbat ambitios, alaturi de o femeie desteapta - iata implinirea. Nu va multumiti cu nimicuri sau firmituri: evoluati impreuna si desavarsiti-va toate capacitatile si conditiile esentiale pe care le aveti la indemana pentru implinire. - MSZ

*Un om de afaceri a fost intrebat cum a devenit milionar:
-Datorita sotiei.
-?!!
-Eram curios cand va inceta sa se planga de lipsa banilor.

*"Daca nu ar exista femeile , toti banii din lume nu ar mai avea vreo importanta." Aristotle Onassis

16 mai 2015

Pasarea Phoenix ca mit al reinnoirii in iubire

Ridica-ti privirea
Inalta-ti iubirea
Permite-ti desavarsirea

Fara semne de punctuatie. Fara pauze inutile. Fara regrete. Fara asteptari.
Cu inima in palme. Cu sufetul la gura. Cu mintea aliniata. Cu trupul frematand.
In clipa de traire, de extaz, de nemurire arunca-ti gandurile, preda-ti simturile si lasa-te sa curgi. Simte existenta cum iti patrunde in oase si las-o sa iti coboare in sange. Artere, vene si celule sa te compuna si sa te descompuna intru fiintare.
Ai atata constiinta in tine, atata nemarginire in fire, incat ar fi pacat si devastator sa iti sugrumi suflul si sa te ucizi din culpa.
A savarsi un omor asupra propriei tale persoane este crima cea mai repulsiva asupra intregii omeniri ce sta in tine si in cei din jurul tau.
Un suflet ai si pe el il abandonezi. O viata te petrece si de ea te renegi. Si pentru ce? Teama este o dorinta neimplinita. Ea nu exista in sine, decat daca tu vrei sa o creezi. Intunericul este absenta luminii. Nu vantul iti stinge flacara, ci lipsa combustibilului suficient pentru a o intretine. Cand incendiul este devastator, viu, abunda in ardere orice vant, orice gand tinde sa il inteteasca, nu sa il suprime.

Da-ti voie sa fii renasterea din propria-ti cenusa. Lasa-te purtat de tine in toate cotloanele nemarginirii. E prea scurta clipa sa o dai la schimb amortirii, cand oasele-ti trosnesc sub puterea firii, iubirii, desavarsirii. - MSZ

15 mai 2015

De-a lungul, spre latul Sinelui

Subconstientul este motivat de emotii, nu de rational! Daca nu esti constient de tine, de Sinele primar, peste care ai asternut tu (sau mediul in care te-ai dezvoltat) diverse straturi de invatare si formare, risti ca in momentul in care ajungi intr-o situatie limita sa iti scape de sub control propria persoana si sa se instaleze un haos pe care nu doar ca il vei perpetua, dar te va absorbi complet.

Ai mare grija de echilibrul dintre Constient, Subconstient si Inconstient. Esti triada in fiecare moment al existentei tale. Ceea ce accesezi cu o latura nu realizezi ca se impregneaza si in celelalte si daca nu stii cum esti in toate dimensiunile tale, pentru ca ai ignorat semnele, risti totul pentru cel mai mare nimic.

Testeaza-ti limitele! Iesi din zona de confort! Impinge potentialul, oricat de greu ti se pare, spre excelenta! Nu te conforma, nu te multumi, nu te satura din putin si nu te indestula. "Stay hungry, stay foolish"(Steve Jobs) este mai mult decat un indemn, este un mod de a fi, de a-ti accesa toate resursele interioare si exterioare ce te pot desavarsi. Mediocritatea e mai dureroasa decat orice esec ai putea inregistra in drumul tau spre succes. Lupta e pierduta doar daca abandonezi. - MSZ

10 mai 2015

Logica matinala a la MSZ

Lantul trofic al relatiilor moderne: Eu ma gandesc la el. El se gandeste la cealalta. Altul se gandeste la mine. Una se gandeste la altul. Cealalta se gandeste la cine se gandeste la una. - MSZ

Nu este nebun acela care da ce nu poate tine ca sa castige ceea ce nu poate pierde. - Jim Elliot


07 mai 2015

Cerere si oferta sentimentala

Iti place atat de mult sa suferi si te crezi atat de nedemna de afectiune si admiratie, incat accepti sa te indragostesti doar de cei ce te ignora, ce te ingenucheaza, ce te subapreciaza.

Tu vrei o mare iubire, dar parca nu ai dreptul la atata fericire si cel ce iti intareste aceste convingeri iti guverneaza gandurile si iti patroneaza emotia. Ai sti sa zbori, dar aripile ti le vrei frante. Daca tu nu meriti, daca tu nu trebuie, de ce sa parasesti colivia, sa te eliberezi de umbre? Calau ne cautam si fugim de salvare, pentru ca ne este atat frica de lumina si maretie. Daca nu suntem in stare sa o savarsim, sa o implinim, sa o pastram si sa o cucerim? Nu. Mai bine, nu. Sa stau pe marginea terenului, decat sa risc sa ma accidentez.

Si-o inima bate in tine si te vrea vie, dar tu... tu pleci capul si astepti taierea. Celui ce vrea sa te tina de mana ii smulgi impreunarea. Celui ce vrea sa te atarne, sa te darame, ii dai sforile si groapa.

Cum sa te placa pentru minunea ce esti? Mai bine-l adori pe cel ce te sterge, te anuleaza, te stranguleaza emotional si mental. Atat de mica, neinsemnata si fada te preferi. Fiecare valoreaza atat cat cere. Fiecare e liber sa isi aleaga stapanul si drumul. Fiecare are si o alta varianta, daca vrea cu adevarat sa o vada. In rest, orbi sa fim, caci ochii nu vad decat ceea ce stim sa privim. - MSZ

04 mai 2015

Binele și Răul - instinct sau deprindere

Mi se pare important să poţi să fii capabil să te desăvârşeşti pe tine ca persoană şi să accepţi că nu îi poţi aduce pe cei din jurul tău la aceelasi tip de împlinire şi nu poţi să ai aceleaşi aşteptări de la fiecare. Consider că, în primul rând, trebuie să fie moral pentru tine şi în tine, iar tu trebuie să fii capabil să înţelegi de ce este bine să acţionezi într-un anumit fel şi cum te poate ajuta acest lucru să devii fericit. În acelaşi timp, nu trebuie să uiţi de această „fericire străină” şi trebuie să înţelegi că dorinţa ta internă de mulţumire ar trebui să se răsfrângă şi asupra societăţii din care faci parte. Libertatea ta de a fi împlinit se încheie în momentul în care încalci libertatea celuilalt de a face acelaşi lucru.

Progresul moral cere compromisuri, dar poate tocmai această trecere prin etape ne învaţă că nu există ideea de compromis, ci că pe parcursul vieţii învăţam să ştim ceea ce vrem. Mi se pare o evoluţie firească şi naturală a lucrurilor. Mi se pare un act de înaltă moralitate să îţi integrezi Binele tău în Binele universal şi să reuşeşti să rămâi împăcat atât cu tine însuţi cât şi cu societatea. Dobândirea unor virtuţi, capacitatea de a face instinctiv distincţia dintre bine şi rău sunt lucruri care se obţin prin educaţie şi participarea la viaţă socială. Nu cred că tu, ca persoană, te naşti cu anumite dorinţe, ci le dobândeşti pe parcursul vieţii. Aşadar, în momentul în care ele nu mai sunt privite ca fiind de factură morală, înseamnă că şi în procesul tău de gândire şi simţire a intervenit un aspect imoral ce te-a adus în acel punct.

Tot societatea ţi-a indus acţiunile sau gândirile imorale, precum a reuşit să îţi contureze şi principiile morale. Raţiunea ta nu poate funcţiona independent de observaţie şi experienţă. Dacă un om ar trăi încă din momentul naşterii pe o insulă pustie, nu cred că ar avea cum să greşească, ori să procedeze în mod corect. Nu cred că ar fi capabil să acţioneze într-un fel, dacă nu ar putea să vadă la altcineva ce înseamnă a acţiona. Ar fi precum un calculator pe care nu s-a instalat niciun program, care nu a fost deschis niciodată. Cu toate că este perfect funcţional din punct de vedere tehnic, dacă nu îl foloseşte cineva nu are nicio utilitate. Dacă cineva nu îi instalează anumite programe, nu îl conectează la internet, nu descărcă poze, mai pe scurt nu intervine deloc în dotările sale, nu are cum să se viruseze. La fel consider că se întâmplă şi în cazul omului. Fără societate şi factori externi, nu îşi poate folosi capacităţile interioare. Naturalul, ca şi firesc, nu poate fi pus în funcţiune şi considerat ca fiind bun sau rău. - MSZ

*fragment din eseul pentru examenul din anul I de facultate, 2010, disciplina "Introducere in filosofie"

01 mai 2015

A altuia

O sa te mai poti privi in ochi cand vei sti ca tu ai lasat-o in bratele lui? Ca lipsa ta de curaj a aruncat-o in alt tren, cu o alta destinatie? Ca din cauza faptului ca nu ai fost suficient de barbat sa o vrei, sa o ai si sa lupti pentru ea, altcineva ii umple noaptea patul, ziua gandul si viata intreaga?

Nu. Nu o sa poti. La inceput vei zice ca asa a fost sa fie, ca poate e mai bine, ca nu era pentru tine. Vor veni saptamani, luni si ani la rand, iar zambetul ei, privirea ei, trupul ei pe pielea ta te vor bantui. O sa iti dai seama cat ai putut sa fii de fraier si ce mana proasta ai jucat. Ai vrut sa te feresti de foc, de iubire. Te speria ceea ce ea trezea in tine, iar acum te usuci. Esti gol. Esti trist.

Si stii de ce, dragule? Pentru ca era DATORIA ta de Barbat sa stii sa cuceresti, sa o protejezi, sa o faci sa fie si sa se simta Femeie. Si nu orice femeie, ci a ta. Femeia TA.
... dar ai fost las, acum priveste-o cum este a altuia. - MSZ

28 aprilie 2015

Tu nu-mi treci

Eu vreau sa stai
Tu vrei sa pleci
Uneori, in viata, chiar daca esti indragostita de cineva, pentru ca stii ca nu poti fi cu persoana respectiva, alegi sa cunosti pe altcineva. Nu diminueaza sentimentele pentru cel dintai si nici nu il anuleaza pe cel de-al doilea, ci iti ofera posibilitatea sa continui si sa nu stai sa plangi in fata usilor inchise. Asta este, putini au norocul ca omul pe care il iubesc sa poata fi si omul alaturi de care traiesc. - MSZ

26 aprilie 2015

Vinovata fara vina

A fost un moment al vietii mele (ok! au fost mai multe) in care m-am simtit vinovata din cauza faptului ca fiind frumoasa din punct de vedere fizic (dupa spusele altora, nu din ceea ce cred eu despre mine), barbatii (in special) m-au catalogat intr-un fel sau altul. Un incident, pe care nu il doresc nimanui, ma facuse chiar sa ma "pedepsesc" pentru acest lucru si ajunsesem sa mananc foarte mult, pentru a ma ingrasa, a ma urati si a nu mai fi privita ca femeie. Da, am fost o idioata, dar macar mi-am revenit repede si m-am adus cu picioarele pe pamant.

Este cred ca cel mai greu lucru cu care ma lupt si ma confrunt zi de zi - prejudecatile celorlalti cand doar ma vad. Recent, mi s-a spus ca din cauza felului in care ma imbrac, definit ca fiind "foarte sexy" (vedeti si voi pozele, iar cunoscutii stiu foarte bine cum arata garderoba mea), este posibil sa fiu si mai prost perceputa. Si daca imi pun un sac de cartofi pe mine, imi prind un ciuf in crestetul capului s.a.m.d. stiu ca nu voi putea impiedica atitudini. A fi sexy, sau feminina tine de cu totul si cu totul alte lucruri decat de haine. Sa ma apuc iar sa ma desfigurez pentru ca sunt satula de baieti care se doresc a fi numiti barbati, dar care nu pot sa se abtina?

Ar trebui sa fiu cel putin nebuna. Nu este nici vina si nici meritul meu ca arat asa cum arat, iar daca Mama Natura/Divinitatea/maimuta din care s-a tras neamul meu a vrut sa ma intrupez asa, cine sunt eu sa intervin? De ce trebuie ca femeie sa ai de ales intre creier si fizic? De ce sa nu le poti avea pe amandoua? De ce sa nu poti fi luata in serios decat daca iti pui o abaya pe tine?

Problema nu este a mea, a ta, a noastra pentru ca suntem atragatoare fizic, ci a lor pentru ca nu au evoluat intelectual. La ei nu s-a facut trecerea dintre maimuta si om, nu la noi.

Draga mea, trandafirul atrage si impresioneaza prin frumusete, cu riscul de a fi rupt de cei ce il privesc cu prea mult nesat, dar acest lucru nu il impiedica sa imboboceasca, si, mai ales, sa infloreasca. Nu-ti ascunde petalele, ascute-ti spinii! - MSZ

18 aprilie 2015

Pseudoblepsie

Mi-era dor de mainile tale, de bratele tale in jurul taliei mele, de buzele tale alunecand usor pe gatul meu, de ale tale degete croindu-si drum pe pieptul meu. Atingerilor ce de-atatea ori m-am daruit, soaptelor ce atator nopti le-am fost muza - toate lipseau fiintei mele.

L-am sunat pe el, un altul, un substitut, un hibrid pentru a-mi stavili pofta si setea de tine. M-a primit cu usa larg deschisa. I-am sarit de gat si l-am sarutat, simtind gustul tau. Mi-am infipt unghiile in carnea lui, mintindu-ma ca te posed pe tine. M-a lipit de perete, mi-a dat jos hainele, m-a devorat intr-o noapte, crezand ca pe el il doresc. Inchideam ochii pentru a te vedea pe tine. Strangeam din dinti sa nu-ti strig numele si ma amageam ca cel ce-mi inunda simturile esti tu.

Atat de mult mi-era foame de tine, incat am muscat din fructul ce mi-a fost cel mai la indemana. Cu otetul unor amagiri am incercat sa cred ca ma adap. Tu esti al alteia si de mine nu mai stii. Ce as mai putea sa fac, pentru a-mi sterge amprentele tale? Pentru a nu ma mai gandi la tine, cand stiu ca in sufletul tau domneste ea?

Iarta-mi slabiciunea, dar mi-era prea dor de tine si am vrut sa te inlocuiesc. In vise tot tu-mi iei la piept sufletul. In mintea mea tot tu esti suveran. Iar inima? Numai a ta si numai pentru tine bate, dar esti atat de departe, atat de trecut, incat prezentul a trebuit sa mi-l amagesc cu o inchipuire.

Vreodata va fi un altul pentru mine, ce va stinge focul tau, ce va sterge umbra ta... pana atunci, m-am pacalit ca iti mai sunt o noapte. - MSZ

07 aprilie 2015

Auto-exterminare

Banii NU sunt de mancare! Daca distrugem solul, poluam apele, risipim resursele si ne batem joc de planeta pentru a obtine profituri imediate le vom lasa copiilor si nepotilor nostri pe de-o parte averi cu ajutorul carora nu isi pot procura nimic din ceea ce le este esential supravietuirii si pe de alta parte un mediu natural sterp ce le va servi doar drept mormant.

Am crezut ca dezvoltarea economica, tehnologica, urmareste sa aduca beneficii omenirii pe termen lung, dar am uitat ca mintea omului e proiectata sa se gandeasca doar la rezultate pe termen scurt. TOTI murim, mai devreme sau mai tarziu, si in cosciug nu luam bani, toale, lingouri (exceptie de la regula facand cei care ascund aur si tablouri prin cavouri, dar asta e alta poveste). Bunurile materiale, teoretic, le lasam mostenire, dar la ce le vor servi urmasilor atunci cand nu vor avea ce sa isi cumpere cu ele?

N-am vazut animal mai prost ca omul. Nu doar ca dam bucati de hartie si plastic pe ceva ce ne este oferit gratuit (ati vazut vreun animal care sa dea bani pentru a manca?), dar facem si prapad, distrugand din lacomie mediul inconjurator (cate necuvantatoare polueaza,defriseaza, desfiinteaza tinuturile in care vietuiesc?).

Nu-mi fac probleme - ne va desfiinta planeta, care se va debarasa de noi ca de niste paraziti. Asta am devenit - un cancer ce trebuie amputat. Pamantul a mai trecut prin eliminari de specii, noi de ce am scapa? - MSZ

06 aprilie 2015

Cainele de paza a devenit catelus de companie

Le cer scuze tuturor prietenilor mei jurnalisti si mentionez ca am toata consideratia pentru aceia care fac aceasta meserie cu dedicatie, respectand deontologia si incercand sa protejeze adevarul, nu sa il ingroape.

In 2009 dadeam examen la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Am intrat, pe locurile de la buget, si am renuntat plangand, pentru a alege Filosofia. Ani de zile mi-am dorit sa urmez cursurile facultatii de jurnalism, sa am un cuvant de spus, sa arat oamenilor ceea ce multi vor sa ascunda si sa fiu si eu parte din a IV-a putere in stat. Naiva si visatoare, credeam ca voi face aceasta lume daca nu mai buna, macar mai dreapta.

Intentia onorabila, mijloacele, insa, s-au degradat. Presa a ajuns nu doar sa dezinformeze, ci sa manipuleze in cel mai grosolan mod atat opinia publica, cat si personajele ce devin obiectul stirilor si care ajung sa joace tontoroiul doar-doar nu vor fi prea "cosmetizati" si injositi de catre manjitorii de gazeta si papagalii de la TV (nu pot sa ii numesc prezentatori sau ziaristi - sunt foarte putini in Romania care merita aceasta titulatura).

A citi, a asculta sau a vedea stirile si reportajele in ziua de azi este echivalentul unei spalari pe creier. Obiectivitatea este o utopie, in orice domeniu am dori sa o aplicam, dar in cazul mass-mediei a devenit aproape absenta. Circarii au luat locul gladiatorilor, iar noi aplaudam elefantii din cires, in loc sa ne indreptam privirea catre evenimentele ce afecteaza societatea noastra.

Sentintele se dau pe pareri exprimate prin ziare si emisiuni. Oamenii cumpara, mananca, respira si traiesc asa cum li se spune la TV. Orice nimic devine acaparant, in timp ce adevaratele stiri si probleme trec pe langa noi. Ne vom trezi in mijlocul unei furtuni, neintelegand cand s-a format ciclonul, dar vom sta cu ochii lipiti de ecrane asteptand sa primim ordine si instructaje.

Cati dintre voi mai contesta ce spune mass-media? Toata lumea isi da cu parerea pe ce au zis la TV, au citi in ziar sau au auzit la radio. Acesta este monopolul informatiei. Asa am ajuns sa ne formam imaginea despre lume si societate - dintr-o singura sursa, de la un singur stapan. - MSZ

01 aprilie 2015

Avanti!

Cel mai mult ma enerveaza cand oamenii renunta foarte repede. Cand il iau pe "nu pot", "nu am reusit" in brate si raman spanzurati cu el. Unii nu incearca niciodata, altii se prefac ca au vrut si nu le-a iesit. Cand ati invatat sa mergeti - erati bebelusi si nu va mai amintiti - va asigur eu ca ati luat multe trante si cazaturi pana cand ati invatat sa va tineti pe picioare. In voi exista potential, tocmai faptul ca sunteti capabili sa pasiti, sa alergati este o dovada a acestui lucru.
Intre a renunta si a te resemna sunt diferente foarte mari. Nu acceptati mediocritatea! Prefer oricand un "ratat" care a avut un vis maret, pe care cu toata fiinta a vrut sa il realizeze, decat un "multumit" cu ce primeste si pare ca i-a fost sortit.

Inainte! Chiar daca te tarasti, tot e mai bine decat sa stai si sa te dai batut! - MSZ

19 martie 2015

Roll the dice, place your bets

Ne traim viata in metafore si comparatii. Asa este structurata mintea umana sa gandeasca, sa vizualizeze si sa functioneze: pe imagini, pe posibilitatea unor proiectii, astfel incat sinapsele neuronale sa realizeze chimia necesara pentru a transmite impulsul nervos catre organele efectoare si sa ne punem in miscare.

Ne place sau nu, emotiile vor controla intotdeauna rationalul, pentru ca ele sunt primare si este normal sa se intample astfel. Fara aceasta ierarhizare, probabil, ca specia noastra nu s-ar fi perpetuat. Ce putem noi face cu privire la acest lucru? Doar sa invatam cum sa gestionam, in masura posibilitatilor, felul in care reactionam la stimuli, sa coordonam muschii in acord cu raspunsurile logice si sa preluam cat de cat controlul asupra comportamentului pe care il avem.

Lui Platon ii placea sa compare viata cu un joc de zaruri: ai in mainile tale cele doua bucati inscriptionate cu puncte si un numar de combinatii posibile, pe care le arunci cum iti convine. Unii avem doar un zar la dispozitie, altii mai multe - echitatea in ceea ce priveste conditia umana este doar la momentul mortii, atunci suntem cu adevarat egali, in rest, oricat de mult ne-ar durea, natura nu ne vrea pe aceeasi linie. Tine minte, insa, ca dupa ce ai aruncat TREBUIE sa stii sa te folosesti cat poti de bine de ceea ce a cazut.

Greseli facem toti. De multe ori, aruncam prea tare, prea incet, prea nesiguri, important este sa nu ii lasam pe ceilalti sa preia controlul asupra zarurilor noastre si sa vedem pe masa cat mai multe scenarii de actiune, pentru ca dintr-o cauza unica se vor naste intotdeauna o infinitate de efecte.

“The most painful state of being is remembering the future, particularly the one you'll never have.” ― Søren Kierkegaard . - MSZ

*recomandare: Memory for the future

15 martie 2015

A distila cu alambicul

Degeaba incerci sa ii oferi unui om apa, daca el crede ca singurele care ii potolesc setea sunt pietrele. Tot ceea ce poti face este fie sa transformi apa in stanca (alchimie pura), fie sa il faci sa creada ca apa este o alta forma a pietrei. Miza jocului? Pana cand isi va da seama ca nu sunt una si acelasi lucru, s-ar putea sa fie deja convins de beneficiile pe care i le-ai oferit. Riscul? Sa afle mai devreme decat e necesar ca l-ai manipulat si sa se pietrifice el, in relatia cu tine.

Etica? Uneori, oamenii au nevoie de ocolisuri, pentru a face bine. Daca scopul tau este unul nobil, nu-l abandona, dar adu-ti intotdeauna aminte ca ceea ce pentru tine inseamna fericire si bunastare, pentru altul nu conteaza. Nu iti investi eforturile fizice si mentale pentru a scoate apa din piatra seaca. Mergi catre cel cu adevarat insetat si ofera-i ceea ce are nevoie. Lumea a avut un Sisif, nu te transforma in cel de-al doilea. - MSZ

10 martie 2015

Tentatia liberului arbitru

Cand demonii iti dau tarcoale si totul ti se pare ispita, viciu, pacat - care este cea mai buna solutie pentru a-ti salva sufletul?

Cati pereti trebuie sa iti ingramadeasca mintile, pentru a ne pricepe menirea? Careia dintre dorinte sa ii dam intaietate? Carei virtuti sa ii oferim prioritate?

Ma sperie, uneori, neputinta mea de a rezista tentatiei, desi sunt perfect constienta cum imi pervertesc fiinta. De libertate totala se pot bucura doar aceia care nu au ganduri, care nu vad multiplele scenarii care se nasc dintr-o singura alegere.

Cum sa imi potolesc setea trupului, dar sa ofer si hrana necesara spiritului?

Sunt doua Femei in mine: una care vrea sa devoreze tot ceea ce ii scoate in cale existenta si cealalta care incearca sa ii tempereze apetitul.

Ma intreb, adesea, cum va arata viitorul meu, acel ultim inainte de trecerea in necunoscut. Ma cuprinde spaima regretului, apoi imi dau seama ca, indiferent ce cale as alege, tot vor exista melancolii si intrebari despre "ce ar fi fost daca...?".

Si totusi, pentru ce sa optez, la ce sa ma opresc din moment ce am atatea variante si nu stiu, de fapt, ce vreau cu adevarat?! Poate ca este mai bine sa gust din fiecare fel pe care-l am in fata si sa ma hotarasc, ulterior, ce mi se potriveste, dar ce ma fac daca, pana imi dau seama, va fi prea tarziu?

Din ce e viata? Pentru ce e viata? Cum sa imi definesc putinta, cand ma constrang interdictiile? - MSZ

07 martie 2015

Despre Sinele cautat

Cati dintre noi am alege dragostea intr-o lume a desfatarii? Cand ai atatea tentatii la indemana, realizezi ca poti orice, mai avem timp sa ne gandim la suflet?

Sa traiesti o mare iubire. Sa risti sa ii oferi unui om toate visele si sperantele tale, constient ca te poate ingenunchia si totusi sa ai incredere ca nu o va face.

Merita, oare, sa iti sacrifici Sinele, bazandu-te doar pe ceea ce vrei si poti sa faci sau e mai folositor sa te daruiesti complet, ireal, nestavilit unui altuia?

Poate ca la sfarsitul vietii ne vom vedea nota de plata si abia atunci vom sti ce ar fi trebuit sa alegem. Sper doar sa avem regretele corecte, deciziile asumate si sfarsitul pe care il meritam. Poate ca sunt nebuna, dar cred ca singura noastra salvare e iubirea. Aceasta denumire atat de stearpa, care de multe ori ne face sa zambim ironic si sa fim cinici in privinta ei... cred ca este singura care ne anima, care penetreaza dincolo de fiintare si ne confera adevarata nemurire.

Insa, dragostea care nu e totala, pasionala, care nu ne face sa abdicam de la imperativele fiintei noastre este doar mediocritate. Trebuie sa te daruiesti unei mari impliniri sufletesti cu tot Eul tau, cu tot spiritul tau si sa fii pregatit sa iti pierzi mintile intru iubire. Exatz al sufletului, abandon al firii... tot ceea ce ai mai bun si mai pretios, intreaga suflare. Altfel, de ce am mai trai pe acest Pamant, daca nu am avea un ideal maret pentru care sa ne metamorfozam? - MSZ

24 februarie 2015

Ruperi si intreruperi

Ai sapat adanc in sufletul meu. Mi-ai sfartecat cutia toracica incercand sa ma operezi pe cord deschis. Nu te interesa ca sangeram si imi secatuiai fiinta, tot ce voiai era sa iti demonstrezi, inca o data, ca voi lasa mainilor tale nepricepute soarta mea.

Am stat in genunchi inaintea ta, implorandu-te sa ma cruti, sa ma asculti si surd ai fost suspinelor mele. Abandonata intr-un colt din viata ta, m-am tarat sa ma adun, sa ma ridic, sa imi smulg lanturile ce singura mi le-am atarnat. Am reusit si am fugit. Ascunsa de privirea ta, papusa si-a rupt sforile si s-a eliberat. Ai inercat sa innozi firele, dar ata nu mai coase la fel. Ai turbat cand ti-ai dat seama ca m-am dezis de noi.

Acum, incerci sa te scuzi si mai aprig te acuzi. Iti marturisesti si vina ce n-ai apucat sa o porti. Un om slab - atat mai stii sa fii, iar mie nu mi-au placut niciodata slugarnicii. Puteam sa fac din tine un rege, dar ai ales sa-mi devii cersetor. Am alte planuri pentru mine, alte lupte de purtat si un alt barbat de incoronat. - MSZ

20 februarie 2015

Eu nu mai vreau sa impart la doi

Ne-am inecat amarul, supsinul, glasul, vocile ce se asumteau asupra tacerii dintre noi. Curgeau orele si secundele ne inundau extazul. Te vedeam cum ma respingi, dar te simteam cand ma cereai.

Nu ti-am inteles niciodata echivocul. Cand te chemam, surd erai soaptelor mele. Cand te alungam, iti inclestai palmele in pielea mea.

Te-am dorit cum n-am crezut vreodata ca o sa aflu. Si am suferit pana am ramas o umbra, o amintire vaga a celei ce ti-am fost. Apoi, de nicaieri, mi-ai incurcat iar drumurile si-ai vrut sa ma predau tie. Nehotaratule, dispari din calea mea! N-ai inteles a doua oara ca nu-ti mai cred minciuna, ca nu-ti mai vreau chemarea?

Ai crezut ca sunt vreo Eva de-a lui Tudoran, dispusa sa te astept, sa te inteleg, sa te intregesc. Atat de sigur ai fost pe mine, incat, la ce-a de-a doua despartire, radeai printre ruine. Si nu te-am pacalit. Nu m-am jucat cu tine. N-am pus doar punct, te-am rupt definitiv din cartea cu destine. Tu stai si inca ma astepti, crezand ca o sa ma intorc, ca o sa te iert, ca o sa te reincep. Asculta-mi sfatul, straine: de aceasta data, eu ma dezic de noi, eu nu mai vreau sa impart la doi. - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...