29 ianuarie 2015

Para malaiata catre natafleata

Daca ceri si, mai ales, TE MULTUMESTI cu firmituri, macar nu te mira ca iti este tot timpul foame.

Faci alegeri?! Asuma-ti o serie de efecte, pentru ca vin la pachet, nu stau sa te intrebe pe tine daca iti convin si conditiile ofertei.

Cu o lamaie poti face mai mult decat o limonada, depinde ce ingrediente mai esti dispus/a sa pui pe masa. Si daca nu iti convine ce ti-a iesit, misca-ti repejor fizicul in alta parte, ca de vaicareli toti suntem in stare - mai pune mana si ia-ti singur/a ceea ce ai nevoie. Inceteaza sa astepti vreo para malaiata, draga natafleata! - MSZ

28 ianuarie 2015

O poseta dai, o poseta face

Bun, deci tu o aburesti pe ea cu vacante si posete. Ea viseaza la Paris, Milano si ce poate sa-si cumpere cu cardul tau (merita cacofonia). Vi-o trageti pe baza acestor "calitati". La un moment dat, unul dintre voi ramane cu buza umflata: tu vrei o alta gaura... in bugetul personal, ea constanta ca altuia ii este mai gros... portofelul.

Serios?! Astea-s criterii de selectie pentru relatii se... rioase de o noapte, doua, noua?

Tie iti place ca ea se culca cu tine doar pentru ca ai bani (si ca o pacalesti cu ce o sa ii dai si pe unde o sa o duci, pentru a-ti atinge scopul)? Tu, fatuca, chiar crezi ca toata viata o sa te tina frumusetea, tineretea si potentialul de a-l usura pe unul de cateva cifre din cont (mai putine decat iti zice el si iti promite, pentru ca pui botul repede la vrajeli si pana te dezmeticesti el nu iti mai raspunde la telefon)?

Chiar nu mai stim sa fim selectivi si sa trecem un pic de fizic/material? Sa incercam sa ne conectam si intelectual? Sa avem mai mult de 11 minute de sport si sa realizam cu partenerul de pat (atentie ca nu zic aici de relatii oficiate si oficiale, sunt constienta ca celor mai multi le este mai comod cu uniuni ocazionale si consensuale) si alte schimburi, decat de fluide?

Daca tot vindem iluzii... hai sa avem si un control al calitatii, nu doar al cantitatii. - MSZ

22 ianuarie 2015

Efectul unei cauze pierdute

Putregaiul sufletului este un efect, nu un defect. Trebuie sa identificam cauzele care au dus la rancezirea spiritului, inainte de a ne preocupa sa ascundem, sub covor. mizeria.

Platon spunea ca "trupul este mormantul sufletului", nu pentru ca ar trebui sa vedem in corp o groapa a angoaselor, ci pentru ca trebuie sa stim ca, printr-o exagerata folosire a lui, ajungem sa ne contaminam mintea si materia cu mizilicuri de care ne putem lipsi.

Cand a fost ultima oara cand ti-ai intrebat Sinele despre dorintele pe care le are - inainte sa te umpli de mancaruri, toale si retusuri estetice? De infrumusetarea materiei prime ce te anima mai ai timp? Mintea cum ti-o ingrijesti?

Suntem efectele unor cauze pierdute, intr-o societate care ne-a invatat ca totul este dominat si obtinut prin intermediul banilor. Crezi ca singura fericire ti-o aduce si ti-o intretine materialul, iar apoi te miri ca nimic nu te mai multumeste, niciodata nu iti e suficient si ca habar nu ai cine esti, ce te defineste si ce, cu adevarat, ravnesti.

Stai!
Opreste-te o secunda din goana, din fuga de tine!
Ia o gura de aer!
Bun, acum si pe a doua. Incearca sa o faci incet, sa simti ca respiri, nu doar ca inhalezi. Potoleste-ti tornada de ganduri, reintra in control asupra ta. Da-ti timp cu tine... cu acel tine dezbracat de haina grea a constrangerilor sociale. Priveste-te mai atent! Ce vezi, dincolo de reflexia din oglinda? - MSZ

21 ianuarie 2015

Suflet cu efect intarziat

Sufletul meu este defect. 

A fost odata un baiat ce mi l-a smuls... si, de nicaieri, el, iar, a incoltit si a crescut. De atunci, refuza sa moara, oricat as incerca eu sa il sufoc, sa il "usuc", sa il rup.

Sa il vand nu am reusit. Din cand, in cand l-am inchiriat unor povesti de amor pe termen scurt, dar nici asa nu s-a degradat, ci, nemernicul, a invatat sa isi infiga radacinile si pe teren arid.

Nu inteleg ce il hraneste, ce il creste. De parca, cu fiecare smucitura, devine mai rezistent si mai incapatanat. Cum sa traiesc in afara lui? Orice as face, el nu vrea sa stea potolit. Ravneste iubire, pofteste nemurire si cauta abandon - in trupuri pervetite, in minti naucite.

As incendia holda, as otravi fantanile, dar ma tem ca asta l-ar asmuti si mai tare. L-am izolat. L-am falimentat. L-am injurat. Orice i-as incropi, el se carpeste si se innoieste.

Se stinge si se reaprinde din nimic. Vietuieste in afara vointei mele, iar eu incerc sa inteleg. Sa-i dau control asupra mea nu vreau, sa il "educ" nu pot - parazitara relatie de simbioza intre ratiune si simtire.

Si-mi vad de drum, iar el se tine dupa mine. Iona inghitita de balena, caut sa gasesc fereastra de evadare. Din barca sa sar, sa scap, sa inot in afara lui pentru a ma salva, dar nu reusesc nicicum. O sa il mai tin cu mine, poate se satura si pleaca singur.- MSZ

20 ianuarie 2015

Ce am facut din existenta

Suntem, oare, prizonierii unui sistem care ne tine inchisi in intervalul L-V, minim 8 ore?

Intr-o lumea in care ni se pare ca 2 zile de week-end rasplatesc o saptamana intreaga de alergare bezmetica pentru de a ne plati facturile (si sa ne cumparam cateva toale etc.)?

Intr-o societate care ne recompenseaza cu o remuneratie suficienta cat sa avem ce manca, unde dormi si sa ne permitem aroganta unor zile (pentru norocosi saptamani, dar prea putine din cele 52) de vacanta pe an, sa stim ca n-am muncit degeaba?

Credeam ca industrializarea si evolutia tehnologica au aparut pentru a ne usura munca si a ne oferi mai mult timp liber pe care sa il petrecem alaturi de cei dragi, ori facand ceea ce ne exalta sufletul. Mai stim sa ne bucuram de viata, daca nu am fi mereu in goana dupa bani? Mai avem si alte motive pentru care ne sacrificam somn, dorinte imediate, ani si decenii de existenta? - MSZ

19 ianuarie 2015

X-Body by Monica Iagar

Stiti ca eu, pana nu incerc pe pielea mea ceva, nu recomand mai departe!
Sa va spun povestea mea cu XBody By Monica Iagar.

S-a dus a voastra Marina, caine surd la vanatoare, la una dintre putinele persoane in care are incredere atunci cand vine vorba de sportMonica Iagar Monica. Daca nu stiti cine e Monica si de ce am eu incredere in ea, va recomand sa intrati pe Google. Nu stiam despre ce e vorba, habar nu aveam unde urma sa ajung, doar ca voiam ca in 2015 sa fac si pasul catre o viata sanatoasa, nu doar o alimentatie riguroasa.

Intru. Un domn se antrena de zor, la ciudatenia asta de aparat (despre care mai citisem, auzisem, dar nu ii dadeam importanta, gandindu-ma ca e vreo inventie prosteasca). Il vedeam cum se plangea, in timp ce antrenoarea il "chinuia" de zor cu diverse exercitii.

- Dar ce poti sa simti, incat sa fii asa extenuat?
- Ai rabdare si o sa vezi!

Rabdare, deci. Bun. Am. Vine randul meu. Ma imbrac. Ma conectez la fire si mai ca ma bufnea rasul, gandindu-ma ca nu-i vreo mare scofala.

Start joc! La inceput, mi s-a parut dragut: niste gadilaturi, ce putea sa mi se intample?. Antrenoarea imi spunea ce exercitii sa fac. Pfff, floare la ureche! Hai cu o genuflexiune, hai cu doua... hopa!!! Ce avem noi aici? In timp ce eu ma chinuiam sa imi tin echilibrul, imi modifica intensitatea electrostimularii pe grupele de muschi pe care le lucram. Am crezut ca nu mai imi simt picioarele. La fiecare serie, o alta viteza. Si tot asa timp de 20 de minute, care mi s-au parut 3 ore. Apa. Incurajari si sfaturi de nutritie si o Marina care nu mai radea, pentru ca simtea fiecare particica a corpului sau cum lucreaza. Dupa ce s-a terminat programul, eram leoarca. Habar nu am cand am putut sa transpir, sa mi se modifice respiratia, sa imi simt muschii cum se contracta (si nu, nu era ceea ce voi va ganditi :)) ), dar stiu ca am avut aproape o saptamana febra musculara. Fix acolo unde voiam si trebuia sa o am!

Eu m-am convins de ce poate dracovenia asta de aparat sa faca, de cat este de important sa ai un antrenor personal care sa te indrume si ce beneficii ai intr-un timp foarte scurt (toti avem job-uri solicitante, iar aceasta cred ca este solutia ideala).

Nu m-a pus nimeni sa scriu aceste randuri, insa am fost prea incantata de marea mea descoperire incat sa nu o impartasesc cu voi! - MSZ

18 ianuarie 2015

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana cand faceti cunostinta. Sa fii capabil, la primele intalniri, sa stii clar unde o inviti. Sa o suni si sa o cauti... nu sa dispari ca magaru-n ceata si apoi sa ii spui "da' nici tu n-ai dat niciun semn". Prietene, daca ea chiar nu vrea sa te mai vada ti-o va spune, ori iti va da de inteles, dar fii barbat si intelege ca la inceput TU esti responsabil sa apesi acceleratia.

Astazi, cei mai multi, daca vad ca, dupa ce au depus "marele efort" sa ii dea un mesaj/telefon, ea nu marseaza si nu ia atitudine, se muta la alta masa. Ca doar e prea "barbat" sa treaca la actiune, sa isi dea interesul si sa o cucereasca. Ea trebuie sa se "umezeasca" doar pentru ca tu, printul, existi. Da-l naiba de preludiu! Ce-ti mai pasa tie daca mimeaza orgasmul... important e ca ai marcat, nu? Vezi, insa, ca ti-ai dat autogol! - MSZ

17 ianuarie 2015

Basmul nostru cel de toate zilele

Femeia - aceasta creatura idioata care te poate iubi mai mult decat iti poti imagina tu ca un om stie sa o faca.

Cea care iti cere totul, ba chiar si ce ai in plus, nu pentru ca vrea sa te lase fara nimic, ci pentru ca altfel nu cunoaste cum sa-i fii si cum sa ti se daruiasca.

Cea care iti toca nervii zilnic cu insistentele, pretentiile si asteptarile ei, nu pentru ca si-a descoperit vocatii sadice, ci pentru ca are nevoie ca TU sa iti atingi perfectiunea, desavarsirea, cel mai inalt nivel al Eu-lui. Ba chiar sa-l depasesti.

Femeia, cea pe care o scrii cu litere mari, aia pe care nu o gasesti la toate colturile si care nu se intituleaza asa prin constructia anatomica, ci prin acele trasaturi pe care atat de rar ti-e dat sa le vezi, incat te gandesti ca doar Legendele Olimpului au gazduit-o.

Ah, dar si Barbatul! Alpha, aparte, adevarat si de neinlocuit. Care pare ca s-a pierdut si el in negura unor povesti nemuritoare. Ala care lupta pana-n panzele albe sa o aiba alaturi pe indaratnica ce nu se lasa usor impresionata, care ii punea imperii la picioare si avea curajul sa se dezbrace de mandrie si infatuarea ce-i erau necesare pentru a se impune in fata celorlalti, dar care ii erau inutile pentru a se lasa coplesit de Ea.

Ea. FEMEIA. Proasta ce-si astepta si adora imbecilul sovaitor, cel ce avea sa ajunga sa fie OMUL EI. Si el stia s-o faca, s-o protejeze, s-o incurajeze, s-o inalte si s-o completeze. - MSZ

16 ianuarie 2015

15 ianuarie 2015

Strigat mut

Statea cu genunchii stransi la piept, pe podea, lipita de perete.
Palmele pe ochi.
Plangea si suspina.
O durea carnea de pe ea, o strangeau umbrele si regretele. O sufocau amintirile.
A fost puternica prea mult timp. A dus singura atatea lupte, incat ar fi dat orice sa se incheie razboiul.
Chiar daca pierde.

Nu o pusese nimeni sa infrunte totul de una singura, dar avea atata neincredere in oameni, incat prefera sa se bazeze doar pe ea, decat sa permita altcuiva sa se implice in viata sa - in sansa ei la fericire, la a avea ceea ce inima ravnea. Si lacrimile nu voiau sa se opreasca. Suspinele o inecau in amaraciunea propriei capitulari.

Tocmai ea...  cea care de atatea ori a fugit sa ii salveze pe altii... astazi avea nevoie sa o salveze cineva.
E greu sa ceri ajutor, atunci cand nu ai incredere in nimeni; cand te izolezei de lume, sperand ca astfel riscul sa iti faca cineva rau scade.
E dificil sa iti oferi visele pe jumatate si apoi, tot tu, sa-i reprosezi celuilalt ca nu a stiut sa ti le indeplineasca... sa te implineasca. - MSZ

12 ianuarie 2015

Vino. Pleaca. Revino. Fugi

Vino-pleaca-revino-fugi.

Odiseea continua a barbatului - din zilele noastre, din zilele lor, dintotdeauna.

"Barbatul este ca un elastic" - citeam undeva. Ce a vrut sa spuna autorul cu aceasta expresie? Ca el, masculul, are o nevoie instinctuala de a se indeparta, pentru a se putea apropia. Ca este ceva "normal" (in capul lor) ca dupa o intalnire, doua, noua cu o potentiala partenera sa aiba un moment de detasare, de ordinul zilelor, al saptamanilor sau al lunilor in care sa nu dea niciun semn de viata, pentru ca, ulterior, sa reapara ca si cum nimic nu s-a intamplat.

Si ramane femeia perplexa incercand sa se dumireasca. Lui i se pare normal ca ea sa nu aiba nicio problema cu natura lui flexibila. Doar ca nu poti sa te astepti ca o fiinta (da, ea poate fi incadrata in categoria fiintelor) dependenta in mod natural de atingere, contact, comunicare sa priceapa cum este posibil ca celalalt sa nu simta aceeasi nevoie de a fi conectat.

Mesajele alea cu "buna", "te pup", "mi-e dor", care "rapesc" aproximativ 30 de secunde din plina si ocupata viata a lui, inseamna pentru ea mai mult decat crede el. Femeia isi exprima emotia si atasamentul prin dialog, prin apropiere, prin integrarea persoanei dragi in fiecare celula a sa. El are, insa, nevoie de spatiu, de libertate de gandire, de sentimentul ca nu este prizonier. Si ea devine isterica, iar el fuge mancand pamantul cand se afla in fata crizelor ei... nedandu-si seama ca totul este, de multe ori, o neintelegere a felului de a fi a celuilalt, ci nu o nepotrivire. - MSZ

08 ianuarie 2015

"Adevarat vorbeam, ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei, ca voi egalitate, dar nu pentru catei."

Daca faci misto de Holocaust esti acuzat ca esti nazist si sanctionat legal. Daca faci misto de musulmani e libertate de exprimare. Pai cum e, dragilor, cu egalitatea asta... doar pentru dulai, nu si pentru catei?

Libertate totala de exprimare (aceasta utopie invocata ca noua zeitate) nu poate exista cat timp ai si libertatea neconditionata de a fi prost.

Condamn atacul de ieri, dar sa nu ii lasam sa ne instige si sa nu vedem si alte variante de scenarii. Ce alta solutie mai buna pentru politicienii nationalisti (conflictul asta e vechi pe teritoriul francez, nu au trait tocmai in pace) sa isi promoveze extremismul? Ce motiv mai bun sa continuam luptele si crimele in numele democratiei (si al petrolului)? Ce justificare mai buna decat a transforma interesele unor grupuri de oameni in scopul moral al umanitatii (sa o dam pe aia cu toleranta, cu sa nu ii mai lasam sa dea in noi fara sa reactionam, plantand ideea unei autoaparari & so on)?

Noi nu avem libertate de exprimare in raportul angajat-angajator, profesor-elev, dar ne dam mari aparatori ai acestui drept democratic! Serios? Vreti toleranta si libertate? Educati populatia in acest sens, prin exemplele din tara, nu-i instigati la violenta si nu mai faceti pe martirii. - MSZ

04 ianuarie 2015

La placinte, inainte!

Fii Barbat! Spune-i ce simti!

Stai si astepti sa desluseasca semnalele, sa se prinda de schemele tale alambicate prin care vrei dar nu vrei sa te dai de gol si tot crezi ca, in felul acesta, ea se va lumina si va veni alergand intr-un suflet la tine?

Sper ca esti asezat confortabil, pentru ca o sa tot ramai asa.

Serios, o femeie are nevoie de confirmarea faptului ca esti suficient de sigur pe tine incat sa iti asumi ce sentimente ai pentru ea si sa i le marturisesti. Te refuza? Daca e educata o va face astfel incat sa iti dai seama ca ai gusturi bune si ca nu e un capat de tara, ci doar o nepotrivire si nesincronizare sentimentala. Va fi "ghiolbanca", cu atat mai bine pentru tine sa afli din timp cu cine ai de-a face. Si, daca raspunde afirmativ, oh well... o sa imi multumesti ca nu ai mai taraganat si ai luat taurul de coarne.

Este o treaba de barbat sa faca primii pasi si sa spuna drept si direct ce vrea, daca tot vrea. Trebuie, insa, sa nu uite ca si manierele sunt implicate in acest proces si sa nu fie magar nici cand marturiseste, nici cand e refuzat.

Toti suntem, la un moment dat, respinsi de persoanele pentru care dezvoltam afectiuni mai profunde, deci nu-ti imagina ca se termina Pamantul (care, btw, e rotund, deci cam greu sa ii dai de capat) cand primesti un "Nu". Macar nu mai pierzi timpul alergand dupa iepurii nepotriviti. - MSZ

03 ianuarie 2015

Uniti ce salvam?!

Ma tot intreb, de cateva zile (multumesc Le Bon pentru ca mi-ai bagat ideea asta in cap, citind Psihologia multimilor) care este idealul poporului roman. Ce ne face pe noi ca natiune sa fim uniti, sa avem un traseu comun al actiunilor?

Inteleg ca ceea ce ne-a adus la starea de astazi a fost unirea teritoriala, apoi, dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, reconfigurarea societatii, urmata de Revolutia din `89 - eliberarea de sub tirania unui regim. Doar ca au trecut 25 de ani si flacara "democratiei" s-a cam stins.

Vad agitatie pe justitie, pe pedepsirea celor care au incalcat dreptul la un trai corect al cetatenilor, dar nu cred ca este idealul acestui popor.

Reformarea clasei politice? Nici atat. Nu de alta, dar nu stim cu ce vrem sa o schimbam - in cazul revolutiei am stiut ca nu vrem comunism. Unii lideri si actori politici incearca sa planteze in mintea noastra ideea unificarii cu Basarabia. Din nou, cred ca nu suntem suficient de animati de acest lucru.

De ce ma tot intreb acest lucru? Pentru ca la noi, cred ca agenda personala este cu mult mai importanta decat cea nationala. Ungurii, din Transilvania, sunt atat de uniti, inclusiv in a face afirmatii si gesturi barbare (arborarea steagului negru de 1 Decembrie), pentru ca sunt fixati in obsesia lor de autonomie. Si noi, romanii?!

Ce ideal avem, astazi, dupa 25 de ani de la Revolutie? Ce ne mai tine uniti pentru a salva Romania - sau macar stim clar ce vrem sa salvam? - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...