15 ianuarie 2015

Strigat mut

Statea cu genunchii stransi la piept, pe podea, lipita de perete.
Palmele pe ochi.
Plangea si suspina.
O durea carnea de pe ea, o strangeau umbrele si regretele. O sufocau amintirile.
A fost puternica prea mult timp. A dus singura atatea lupte, incat ar fi dat orice sa se incheie razboiul.
Chiar daca pierde.

Nu o pusese nimeni sa infrunte totul de una singura, dar avea atata neincredere in oameni, incat prefera sa se bazeze doar pe ea, decat sa permita altcuiva sa se implice in viata sa - in sansa ei la fericire, la a avea ceea ce inima ravnea. Si lacrimile nu voiau sa se opreasca. Suspinele o inecau in amaraciunea propriei capitulari.

Tocmai ea...  cea care de atatea ori a fugit sa ii salveze pe altii... astazi avea nevoie sa o salveze cineva.
E greu sa ceri ajutor, atunci cand nu ai incredere in nimeni; cand te izolezei de lume, sperand ca astfel riscul sa iti faca cineva rau scade.
E dificil sa iti oferi visele pe jumatate si apoi, tot tu, sa-i reprosezi celuilalt ca nu a stiut sa ti le indeplineasca... sa te implineasca. - MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...