Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

Ruperi si intreruperi

Ai sapat adanc in sufletul meu. Mi-ai sfartecat cutia toracica incercand sa ma operezi pe cord deschis. Nu te interesa ca sangeram si imi secatuiai fiinta, tot ce voiai era sa iti demonstrezi, inca o data, ca voi lasa mainilor tale nepricepute soarta mea.

Am stat in genunchi inaintea ta, implorandu-te sa ma cruti, sa ma asculti si surd ai fost suspinelor mele. Abandonata intr-un colt din viata ta, m-am tarat sa ma adun, sa ma ridic, sa imi smulg lanturile ce singura mi le-am atarnat. Am reusit si am fugit. Ascunsa de privirea ta, papusa si-a rupt sforile si s-a eliberat. Ai inercat sa innozi firele, dar ata nu mai coase la fel. Ai turbat cand ti-ai dat seama ca m-am dezis de noi.

Acum, incerci sa te scuzi si mai aprig te acuzi. Iti marturisesti si vina ce n-ai apucat sa o porti. Un om slab - atat mai stii sa fii, iar mie nu mi-au placut niciodata slugarnicii. Puteam sa fac din tine un rege, dar ai ales sa-mi devii cersetor. Am alte planuri pentru mine, alte lupte de purtat si un alt …

Eu nu mai vreau sa impart la doi

Ne-am inecat amarul, supsinul, glasul, vocile ce se asumteau asupra tacerii dintre noi. Curgeau orele si secundele ne inundau extazul. Te vedeam cum ma respingi, dar te simteam cand ma cereai.

Nu ti-am inteles niciodata echivocul. Cand te chemam, surd erai soaptelor mele. Cand te alungam, iti inclestai palmele in pielea mea.

Te-am dorit cum n-am crezut vreodata ca o sa aflu. Si am suferit pana am ramas o umbra, o amintire vaga a celei ce ti-am fost. Apoi, de nicaieri, mi-ai incurcat iar drumurile si-ai vrut sa ma predau tie. Nehotaratule, dispari din calea mea! N-ai inteles a doua oara ca nu-ti mai cred minciuna, ca nu-ti mai vreau chemarea?

Ai crezut ca sunt vreo Eva de-a lui Tudoran, dispusa sa te astept, sa te inteleg, sa te intregesc. Atat de sigur ai fost pe mine, incat, la ce-a de-a doua despartire, radeai printre ruine. Si nu te-am pacalit. Nu m-am jucat cu tine. N-am pus doar punct, te-am rupt definitiv din cartea cu destine. Tu stai si inca ma astepti, crezand ca o sa ma int…

Calea spre destin

Eu sa ma multumesc cu putin dupa cate am indurat si am suferit ca sa pot sa tin capul sus?
Nu am fost perfecta, dar, macar, am incercat sa nu ranesc oameni pe drumul pe care am calcat. Am cazut si eu in capcanele iubirilor contrafacute, dar am satisfactia ca nu m-am vandut. Nu mi-am injosit spiritul sa accepte ceea ce nu am vrut. Am zambit si eu fals si m-am prefacut, dar niciodata nu am ajuns sa nu ma mai recunosc in oglinda. Bineinteles, unora li se poate parea ca nici nu se poate spune ca am pacatuit prea mult. Altii m-ar arde pe rug. Sa faca ce-or vrea. Nu ma leg de viata lor, sa o lase in pace pe a mea.
Nu imi justific faptele decat in fata constiintei mele. Cu ea traiesc si ea ma pedepseste. Nu am nevoie de judecatori externi, cat timp eu insami pot sa imi fiu cel mai nemilos calau. Stiu ca fiecare alegere a fost un razboi intern intre alternative. Stiu ca fiecare decizie m-a rupt in doua, deoarece intotdeauna m-am intrebat care ar fi fost rezultatul daca mergeam pe celalalt dr…