19 februarie 2015

Calea spre destin

Eu sa ma multumesc cu putin dupa cate am indurat si am suferit ca sa pot sa tin capul sus?
Nu am fost perfecta, dar, macar, am incercat sa nu ranesc oameni pe drumul pe care am calcat. Am cazut si eu in capcanele iubirilor contrafacute, dar am satisfactia ca nu m-am vandut. Nu mi-am injosit spiritul sa accepte ceea ce nu am vrut. Am zambit si eu fals si m-am prefacut, dar niciodata nu am ajuns sa nu ma mai recunosc in oglinda. Bineinteles, unora li se poate parea ca nici nu se poate spune ca am pacatuit prea mult. Altii m-ar arde pe rug. Sa faca ce-or vrea. Nu ma leg de viata lor, sa o lase in pace pe a mea.

Nu imi justific faptele decat in fata constiintei mele. Cu ea traiesc si ea ma pedepseste. Nu am nevoie de judecatori externi, cat timp eu insami pot sa imi fiu cel mai nemilos calau. Stiu ca fiecare alegere a fost un razboi intern intre alternative. Stiu ca fiecare decizie m-a rupt in doua, deoarece intotdeauna m-am intrebat care ar fi fost rezultatul daca mergeam pe celalalt drum. Ce mi-a mentinut echilibrul mental, spiritual si trupesc? Intotdeauna m-am gandit ca drumul vietii mele se poate bifurca si imi poate da rute ocolitoare, dar cred cu tarie ca, la final, aleile se unesc sub acelasi pavaj si ca ceea ce mi-a fost destinat se va implini. Singurul meu efort este sa imi dau seama ce peisaje imi doresc sa aiba calatoria mea, pentru ca destinatia, cu siguranta, este aceeasi. - MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...