Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2015

Roll the dice, place your bets

Ne traim viata in metafore si comparatii. Asa este structurata mintea umana sa gandeasca, sa vizualizeze si sa functioneze: pe imagini, pe posibilitatea unor proiectii, astfel incat sinapsele neuronale sa realizeze chimia necesara pentru a transmite impulsul nervos catre organele efectoare si sa ne punem in miscare.

Ne place sau nu, emotiile vor controla intotdeauna rationalul, pentru ca ele sunt primare si este normal sa se intample astfel. Fara aceasta ierarhizare, probabil, ca specia noastra nu s-ar fi perpetuat. Ce putem noi face cu privire la acest lucru? Doar sa invatam cum sa gestionam, in masura posibilitatilor, felul in care reactionam la stimuli, sa coordonam muschii in acord cu raspunsurile logice si sa preluam cat de cat controlul asupra comportamentului pe care il avem.

Lui Platon ii placea sa compare viata cu un joc de zaruri: ai in mainile tale cele doua bucati inscriptionate cu puncte si un numar de combinatii posibile, pe care le arunci cum iti convine. Unii avem do…

A distila cu alambicul

Degeaba incerci sa ii oferi unui om apa, daca el crede ca singurele care ii potolesc setea sunt pietrele. Tot ceea ce poti face este fie sa transformi apa in stanca (alchimie pura), fie sa il faci sa creada ca apa este o alta forma a pietrei. Miza jocului? Pana cand isi va da seama ca nu sunt una si acelasi lucru, s-ar putea sa fie deja convins de beneficiile pe care i le-ai oferit. Riscul? Sa afle mai devreme decat e necesar ca l-ai manipulat si sa se pietrifice el, in relatia cu tine.

Etica? Uneori, oamenii au nevoie de ocolisuri, pentru a face bine. Daca scopul tau este unul nobil, nu-l abandona, dar adu-ti intotdeauna aminte ca ceea ce pentru tine inseamna fericire si bunastare, pentru altul nu conteaza. Nu iti investi eforturile fizice si mentale pentru a scoate apa din piatra seaca. Mergi catre cel cu adevarat insetat si ofera-i ceea ce are nevoie. Lumea a avut un Sisif, nu te transforma in cel de-al doilea. - MSZ

Tentatia liberului arbitru

Cand demonii iti dau tarcoale si totul ti se pare ispita, viciu, pacat - care este cea mai buna solutie pentru a-ti salva sufletul?

Cati pereti trebuie sa iti ingramadeasca mintile, pentru a ne pricepe menirea? Careia dintre dorinte sa ii dam intaietate? Carei virtuti sa ii oferim prioritate?

Ma sperie, uneori, neputinta mea de a rezista tentatiei, desi sunt perfect constienta cum imi pervertesc fiinta. De libertate totala se pot bucura doar aceia care nu au ganduri, care nu vad multiplele scenarii care se nasc dintr-o singura alegere.

Cum sa imi potolesc setea trupului, dar sa ofer si hrana necesara spiritului?

Sunt doua Femei in mine: una care vrea sa devoreze tot ceea ce ii scoate in cale existenta si cealalta care incearca sa ii tempereze apetitul.

Ma intreb, adesea, cum va arata viitorul meu, acel ultim inainte de trecerea in necunoscut. Ma cuprinde spaima regretului, apoi imi dau seama ca, indiferent ce cale as alege, tot vor exista melancolii si intrebari despre "ce ar fi…

Despre Sinele cautat

Cati dintre noi am alege dragostea intr-o lume a desfatarii? Cand ai atatea tentatii la indemana, realizezi ca poti orice, mai avem timp sa ne gandim la suflet?

Sa traiesti o mare iubire. Sa risti sa ii oferi unui om toate visele si sperantele tale, constient ca te poate ingenunchia si totusi sa ai incredere ca nu o va face.

Merita, oare, sa iti sacrifici Sinele, bazandu-te doar pe ceea ce vrei si poti sa faci sau e mai folositor sa te daruiesti complet, ireal, nestavilit unui altuia?

Poate ca la sfarsitul vietii ne vom vedea nota de plata si abia atunci vom sti ce ar fi trebuit sa alegem. Sper doar sa avem regretele corecte, deciziile asumate si sfarsitul pe care il meritam. Poate ca sunt nebuna, dar cred ca singura noastra salvare e iubirea. Aceasta denumire atat de stearpa, care de multe ori ne face sa zambim ironic si sa fim cinici in privinta ei... cred ca este singura care ne anima, care penetreaza dincolo de fiintare si ne confera adevarata nemurire.

Insa, dragostea care nu e …