19 martie 2015

Roll the dice, place your bets

Ne traim viata in metafore si comparatii. Asa este structurata mintea umana sa gandeasca, sa vizualizeze si sa functioneze: pe imagini, pe posibilitatea unor proiectii, astfel incat sinapsele neuronale sa realizeze chimia necesara pentru a transmite impulsul nervos catre organele efectoare si sa ne punem in miscare.

Ne place sau nu, emotiile vor controla intotdeauna rationalul, pentru ca ele sunt primare si este normal sa se intample astfel. Fara aceasta ierarhizare, probabil, ca specia noastra nu s-ar fi perpetuat. Ce putem noi face cu privire la acest lucru? Doar sa invatam cum sa gestionam, in masura posibilitatilor, felul in care reactionam la stimuli, sa coordonam muschii in acord cu raspunsurile logice si sa preluam cat de cat controlul asupra comportamentului pe care il avem.

Lui Platon ii placea sa compare viata cu un joc de zaruri: ai in mainile tale cele doua bucati inscriptionate cu puncte si un numar de combinatii posibile, pe care le arunci cum iti convine. Unii avem doar un zar la dispozitie, altii mai multe - echitatea in ceea ce priveste conditia umana este doar la momentul mortii, atunci suntem cu adevarat egali, in rest, oricat de mult ne-ar durea, natura nu ne vrea pe aceeasi linie. Tine minte, insa, ca dupa ce ai aruncat TREBUIE sa stii sa te folosesti cat poti de bine de ceea ce a cazut.

Greseli facem toti. De multe ori, aruncam prea tare, prea incet, prea nesiguri, important este sa nu ii lasam pe ceilalti sa preia controlul asupra zarurilor noastre si sa vedem pe masa cat mai multe scenarii de actiune, pentru ca dintr-o cauza unica se vor naste intotdeauna o infinitate de efecte.

“The most painful state of being is remembering the future, particularly the one you'll never have.” ― Søren Kierkegaard . - MSZ

*recomandare: Memory for the future

15 martie 2015

A distila cu alambicul

Degeaba incerci sa ii oferi unui om apa, daca el crede ca singurele care ii potolesc setea sunt pietrele. Tot ceea ce poti face este fie sa transformi apa in stanca (alchimie pura), fie sa il faci sa creada ca apa este o alta forma a pietrei. Miza jocului? Pana cand isi va da seama ca nu sunt una si acelasi lucru, s-ar putea sa fie deja convins de beneficiile pe care i le-ai oferit. Riscul? Sa afle mai devreme decat e necesar ca l-ai manipulat si sa se pietrifice el, in relatia cu tine.

Etica? Uneori, oamenii au nevoie de ocolisuri, pentru a face bine. Daca scopul tau este unul nobil, nu-l abandona, dar adu-ti intotdeauna aminte ca ceea ce pentru tine inseamna fericire si bunastare, pentru altul nu conteaza. Nu iti investi eforturile fizice si mentale pentru a scoate apa din piatra seaca. Mergi catre cel cu adevarat insetat si ofera-i ceea ce are nevoie. Lumea a avut un Sisif, nu te transforma in cel de-al doilea. - MSZ

10 martie 2015

Tentatia liberului arbitru

Cand demonii iti dau tarcoale si totul ti se pare ispita, viciu, pacat - care este cea mai buna solutie pentru a-ti salva sufletul?

Cati pereti trebuie sa iti ingramadeasca mintile, pentru a ne pricepe menirea? Careia dintre dorinte sa ii dam intaietate? Carei virtuti sa ii oferim prioritate?

Ma sperie, uneori, neputinta mea de a rezista tentatiei, desi sunt perfect constienta cum imi pervertesc fiinta. De libertate totala se pot bucura doar aceia care nu au ganduri, care nu vad multiplele scenarii care se nasc dintr-o singura alegere.

Cum sa imi potolesc setea trupului, dar sa ofer si hrana necesara spiritului?

Sunt doua Femei in mine: una care vrea sa devoreze tot ceea ce ii scoate in cale existenta si cealalta care incearca sa ii tempereze apetitul.

Ma intreb, adesea, cum va arata viitorul meu, acel ultim inainte de trecerea in necunoscut. Ma cuprinde spaima regretului, apoi imi dau seama ca, indiferent ce cale as alege, tot vor exista melancolii si intrebari despre "ce ar fi fost daca...?".

Si totusi, pentru ce sa optez, la ce sa ma opresc din moment ce am atatea variante si nu stiu, de fapt, ce vreau cu adevarat?! Poate ca este mai bine sa gust din fiecare fel pe care-l am in fata si sa ma hotarasc, ulterior, ce mi se potriveste, dar ce ma fac daca, pana imi dau seama, va fi prea tarziu?

Din ce e viata? Pentru ce e viata? Cum sa imi definesc putinta, cand ma constrang interdictiile? - MSZ

07 martie 2015

Despre Sinele cautat

Cati dintre noi am alege dragostea intr-o lume a desfatarii? Cand ai atatea tentatii la indemana, realizezi ca poti orice, mai avem timp sa ne gandim la suflet?

Sa traiesti o mare iubire. Sa risti sa ii oferi unui om toate visele si sperantele tale, constient ca te poate ingenunchia si totusi sa ai incredere ca nu o va face.

Merita, oare, sa iti sacrifici Sinele, bazandu-te doar pe ceea ce vrei si poti sa faci sau e mai folositor sa te daruiesti complet, ireal, nestavilit unui altuia?

Poate ca la sfarsitul vietii ne vom vedea nota de plata si abia atunci vom sti ce ar fi trebuit sa alegem. Sper doar sa avem regretele corecte, deciziile asumate si sfarsitul pe care il meritam. Poate ca sunt nebuna, dar cred ca singura noastra salvare e iubirea. Aceasta denumire atat de stearpa, care de multe ori ne face sa zambim ironic si sa fim cinici in privinta ei... cred ca este singura care ne anima, care penetreaza dincolo de fiintare si ne confera adevarata nemurire.

Insa, dragostea care nu e totala, pasionala, care nu ne face sa abdicam de la imperativele fiintei noastre este doar mediocritate. Trebuie sa te daruiesti unei mari impliniri sufletesti cu tot Eul tau, cu tot spiritul tau si sa fii pregatit sa iti pierzi mintile intru iubire. Exatz al sufletului, abandon al firii... tot ceea ce ai mai bun si mai pretios, intreaga suflare. Altfel, de ce am mai trai pe acest Pamant, daca nu am avea un ideal maret pentru care sa ne metamorfozam? - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...