07 martie 2015

Despre Sinele cautat

Cati dintre noi am alege dragostea intr-o lume a desfatarii? Cand ai atatea tentatii la indemana, realizezi ca poti orice, mai avem timp sa ne gandim la suflet?

Sa traiesti o mare iubire. Sa risti sa ii oferi unui om toate visele si sperantele tale, constient ca te poate ingenunchia si totusi sa ai incredere ca nu o va face.

Merita, oare, sa iti sacrifici Sinele, bazandu-te doar pe ceea ce vrei si poti sa faci sau e mai folositor sa te daruiesti complet, ireal, nestavilit unui altuia?

Poate ca la sfarsitul vietii ne vom vedea nota de plata si abia atunci vom sti ce ar fi trebuit sa alegem. Sper doar sa avem regretele corecte, deciziile asumate si sfarsitul pe care il meritam. Poate ca sunt nebuna, dar cred ca singura noastra salvare e iubirea. Aceasta denumire atat de stearpa, care de multe ori ne face sa zambim ironic si sa fim cinici in privinta ei... cred ca este singura care ne anima, care penetreaza dincolo de fiintare si ne confera adevarata nemurire.

Insa, dragostea care nu e totala, pasionala, care nu ne face sa abdicam de la imperativele fiintei noastre este doar mediocritate. Trebuie sa te daruiesti unei mari impliniri sufletesti cu tot Eul tau, cu tot spiritul tau si sa fii pregatit sa iti pierzi mintile intru iubire. Exatz al sufletului, abandon al firii... tot ceea ce ai mai bun si mai pretios, intreaga suflare. Altfel, de ce am mai trai pe acest Pamant, daca nu am avea un ideal maret pentru care sa ne metamorfozam? - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...