Treceți la conținutul principal

Roll the dice, place your bets

Ne traim viata in metafore si comparatii. Asa este structurata mintea umana sa gandeasca, sa vizualizeze si sa functioneze: pe imagini, pe posibilitatea unor proiectii, astfel incat sinapsele neuronale sa realizeze chimia necesara pentru a transmite impulsul nervos catre organele efectoare si sa ne punem in miscare.

Ne place sau nu, emotiile vor controla intotdeauna rationalul, pentru ca ele sunt primare si este normal sa se intample astfel. Fara aceasta ierarhizare, probabil, ca specia noastra nu s-ar fi perpetuat. Ce putem noi face cu privire la acest lucru? Doar sa invatam cum sa gestionam, in masura posibilitatilor, felul in care reactionam la stimuli, sa coordonam muschii in acord cu raspunsurile logice si sa preluam cat de cat controlul asupra comportamentului pe care il avem.

Lui Platon ii placea sa compare viata cu un joc de zaruri: ai in mainile tale cele doua bucati inscriptionate cu puncte si un numar de combinatii posibile, pe care le arunci cum iti convine. Unii avem doar un zar la dispozitie, altii mai multe - echitatea in ceea ce priveste conditia umana este doar la momentul mortii, atunci suntem cu adevarat egali, in rest, oricat de mult ne-ar durea, natura nu ne vrea pe aceeasi linie. Tine minte, insa, ca dupa ce ai aruncat TREBUIE sa stii sa te folosesti cat poti de bine de ceea ce a cazut.

Greseli facem toti. De multe ori, aruncam prea tare, prea incet, prea nesiguri, important este sa nu ii lasam pe ceilalti sa preia controlul asupra zarurilor noastre si sa vedem pe masa cat mai multe scenarii de actiune, pentru ca dintr-o cauza unica se vor naste intotdeauna o infinitate de efecte.

“The most painful state of being is remembering the future, particularly the one you'll never have.” ― Søren Kierkegaard . - MSZ

*recomandare: Memory for the future

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ