10 martie 2015

Tentatia liberului arbitru

Cand demonii iti dau tarcoale si totul ti se pare ispita, viciu, pacat - care este cea mai buna solutie pentru a-ti salva sufletul?

Cati pereti trebuie sa iti ingramadeasca mintile, pentru a ne pricepe menirea? Careia dintre dorinte sa ii dam intaietate? Carei virtuti sa ii oferim prioritate?

Ma sperie, uneori, neputinta mea de a rezista tentatiei, desi sunt perfect constienta cum imi pervertesc fiinta. De libertate totala se pot bucura doar aceia care nu au ganduri, care nu vad multiplele scenarii care se nasc dintr-o singura alegere.

Cum sa imi potolesc setea trupului, dar sa ofer si hrana necesara spiritului?

Sunt doua Femei in mine: una care vrea sa devoreze tot ceea ce ii scoate in cale existenta si cealalta care incearca sa ii tempereze apetitul.

Ma intreb, adesea, cum va arata viitorul meu, acel ultim inainte de trecerea in necunoscut. Ma cuprinde spaima regretului, apoi imi dau seama ca, indiferent ce cale as alege, tot vor exista melancolii si intrebari despre "ce ar fi fost daca...?".

Si totusi, pentru ce sa optez, la ce sa ma opresc din moment ce am atatea variante si nu stiu, de fapt, ce vreau cu adevarat?! Poate ca este mai bine sa gust din fiecare fel pe care-l am in fata si sa ma hotarasc, ulterior, ce mi se potriveste, dar ce ma fac daca, pana imi dau seama, va fi prea tarziu?

Din ce e viata? Pentru ce e viata? Cum sa imi definesc putinta, cand ma constrang interdictiile? - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...