04 mai 2015

Binele și Răul - instinct sau deprindere

Mi se pare important să poţi să fii capabil să te desăvârşeşti pe tine ca persoană şi să accepţi că nu îi poţi aduce pe cei din jurul tău la aceelasi tip de împlinire şi nu poţi să ai aceleaşi aşteptări de la fiecare. Consider că, în primul rând, trebuie să fie moral pentru tine şi în tine, iar tu trebuie să fii capabil să înţelegi de ce este bine să acţionezi într-un anumit fel şi cum te poate ajuta acest lucru să devii fericit. În acelaşi timp, nu trebuie să uiţi de această „fericire străină” şi trebuie să înţelegi că dorinţa ta internă de mulţumire ar trebui să se răsfrângă şi asupra societăţii din care faci parte. Libertatea ta de a fi împlinit se încheie în momentul în care încalci libertatea celuilalt de a face acelaşi lucru.

Progresul moral cere compromisuri, dar poate tocmai această trecere prin etape ne învaţă că nu există ideea de compromis, ci că pe parcursul vieţii învăţam să ştim ceea ce vrem. Mi se pare o evoluţie firească şi naturală a lucrurilor. Mi se pare un act de înaltă moralitate să îţi integrezi Binele tău în Binele universal şi să reuşeşti să rămâi împăcat atât cu tine însuţi cât şi cu societatea. Dobândirea unor virtuţi, capacitatea de a face instinctiv distincţia dintre bine şi rău sunt lucruri care se obţin prin educaţie şi participarea la viaţă socială. Nu cred că tu, ca persoană, te naşti cu anumite dorinţe, ci le dobândeşti pe parcursul vieţii. Aşadar, în momentul în care ele nu mai sunt privite ca fiind de factură morală, înseamnă că şi în procesul tău de gândire şi simţire a intervenit un aspect imoral ce te-a adus în acel punct.

Tot societatea ţi-a indus acţiunile sau gândirile imorale, precum a reuşit să îţi contureze şi principiile morale. Raţiunea ta nu poate funcţiona independent de observaţie şi experienţă. Dacă un om ar trăi încă din momentul naşterii pe o insulă pustie, nu cred că ar avea cum să greşească, ori să procedeze în mod corect. Nu cred că ar fi capabil să acţioneze într-un fel, dacă nu ar putea să vadă la altcineva ce înseamnă a acţiona. Ar fi precum un calculator pe care nu s-a instalat niciun program, care nu a fost deschis niciodată. Cu toate că este perfect funcţional din punct de vedere tehnic, dacă nu îl foloseşte cineva nu are nicio utilitate. Dacă cineva nu îi instalează anumite programe, nu îl conectează la internet, nu descărcă poze, mai pe scurt nu intervine deloc în dotările sale, nu are cum să se viruseze. La fel consider că se întâmplă şi în cazul omului. Fără societate şi factori externi, nu îşi poate folosi capacităţile interioare. Naturalul, ca şi firesc, nu poate fi pus în funcţiune şi considerat ca fiind bun sau rău. - MSZ

*fragment din eseul pentru examenul din anul I de facultate, 2010, disciplina "Introducere in filosofie"

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...