21 mai 2015

Dum spiro spero

Niciodata nu mi-a pasat de ceea ce au spus oamenii ca pot sau nu pot. Tot ceea ce a contat a fost ce credeam eu ca imi e predestinat. Cum poate cineva sa imi traseze limite si sa prezica trasee, cand sansa e nelimitata, imposibilul doar un cuvant si imaginatia prin sine insasi potentata?

Daca ma opream la fiecare caine ce-mi latra a paguba, acum eram sfasiata. Daca ma luptam cu toti incompetentii care vedeau doar adevarul lor, acum ma risipeam. Merg inainte. De unde nu mai am ce sa culeg, nu raman in regret. Este atata viata inaintea mea, incat ar fi pacat sa nu profit sa deschid fiecare usa la care ajung, iar acolo unde sunt pereti sa creez eu iesiri. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...