18 mai 2015

Tace cine face si vorbeste cine stie

Stiu ca va era dor (not) de analiza mea pe situatii politice actuale. Astazi, vreau sa va scriu despre tacere. Cum e ea de aur si cum poate fi transformata, printr-un proces invers alchimic, intr-o tinichea, extrem de usor de adus in punctul de rugina.

In politica a vorbi, a fi capabil de oratorie este unul dintre cele mai importante si cautate atribute. Vorbele sculpteaza adanc in mintea publicului. Oricate fapte am avea in jur, fara o gura capabila sa ni le povesteasca, sa ni le prevesteasca si sa ni le explice am fi mai putin atasati si predispusi empatiei, astfel incat sa cream un scop din a le dezvolta sau, din contra, a le stopa. Sa stii sa taci, cand sa taci, cat sa taci si de ce sa taci este, de asemenea, extrem de onorant si important. Ce-i drept este mai usor sa iti fie imputat ceea ce ai spus, decat ceea ce ai tacut. Doar ca prea multa mutenie, da impresia unei lipsiri de libertate. Mai ales, in cadrul unui popor caruia, cu mai putin de 26 de ani in urma, ii era interzisa exprimarea.

Aici, de fapt, este cheia. Vrei ca politician sa fii perceput ca independent, autonom - ai nevoie sa vorbesti. Vrei sa ai credibilitate, putere de convingere dincolo de papagal - trebuie sa taci si sa faci. Vrei sa ramai pe scena politica in mod activ si implicat - invata sa stapaneste arta ambelor momente. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...