05 iunie 2015

Absurdul indestularii false

Suntem atat de prosti in inutilitatea descompunerii sufletelor noastre. Ratacim ca niste hamesiti, naluciti si dezorientati incercand sa simtim, sa traim, sa agonisim. Si ne multumim cu substitute, pentru ca suntem atat de flamanzi de hrana sufleteasca, dar nu stim sa o sadim, sa o cultivam si, apoi, sa o culegem, incat ne indopam trupul si speram ca asa nu vom mai auzi cum ne ghiortaie spiritul. 

Mintea ne este inclestata. A devenit cleioasa, pentru ca insetata de cunoastere a aflat doar zadarnicia - alcoolul, stupefiantele i-au umplut circumvolutiunile.

Chipul... nu a mai simtit o mangaire de atata timp, incat orice atingere crede ca este o palma. Mainile... ce mult a trecut de cand au strans emotii in ele si au tremurat alunecand pe pielea ce ar fi stiut sa o iubeasca. Si gura... gura ti-e amara de cat a inghitit in sec tot asteptand sa fie sarutata - nu mai stie nici ea ce inseamna contopirea.

In fata tuturor avem si posedam: haine, masini, bijuterii, case, orice se comercializeaza. Ah, cat de bine ne merge in timp ce sufletul ne sta in genunchi!

Goi de noi, de sentimente, de fiintare - ne imbracam in haine de gala si iesim pe strazi la promenada. Zambim fals si mintim ca ne este bine. Si asteptam, tot asteptam ca intr-o zi sa ne gasim curajul de a fi altfel, poate chiar de a trai... - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...