30 septembrie 2015

Afect defect

A devenit din ce in ce mai scump sa iti permiti sa dezvolti, dar, mai ales, sa manifesti emotii intr-o lume atat de ieftina, unde nimic nu e ceea ce pare, iar sticla pilita trece drept diamant. Acum, cel mai important lucru pe care il inveti este cum sa iti pazesti sufletul si sa te prefaci ca simti. Putini mai sunt cei care merita sa li te daruiesti cu adevarat. Cum te-au prins ca ai sentimente, cum fac orice sa profite de ele. Mint, insala, manipuleaza, orice este nevoie pentru ca prin tine sa isi atinga scopurile. Si, la final, se descotorosesc cat pot de repede, ca de o carpa veche, fara nicio urma de suferinta sau de recunostinta pentru ca le-ai dat tot ceea ce ai avut mai scump: sinele tau.

Mai merita, oare, sa ne oferim cu tot ceea ce suntem, ce vibram, ce pulsam intr-o existenta in care cei mai multi cauta doar sa ia, sa acumuleze, sa persifleze si sa nu le pese?! - MSZ

27 septembrie 2015

Iubeste-ma sau da-te mai asa

Nu te pune niciodata cu puterea unei femei de a tine minte toate prostiile pe care i le promiti. Da, da, cu tine vorbesc: barbatul, cel ce arunca de multe ori vorbe si face planuri crezand ca pe langa urechiusele ei vor zbura la fel ca sutientul ce tii mortis sa i-l deschizi cu 2-3 vorbe. Sau poate vrei sa pari ceea ce nu esti si sa aiba o alta imagine despre tine. Ori chiar esti atat de nesimtit incat sa ii zici niste lucruri pe care chiar nu ai de gand sa le faci?

Nu va inteleg mania, vorbaria, limbarnita justificata doar de scopul vostru imediat. Si cu imaginea voastra? Ar trebui sa va aduceti aminte ca, uneori, femeia pe care astazi vreti sa o pacaliti, o sa ajungeti maine sa o iubiti, dar atunci ea nu o sa nu mai aiba incredere. Cu fiecare asteptare distrusa, cu atat mai evidenta ii devine data de plecare.

Tacticile trebuie sa stea pe o strategie. Plan ahead, my dear, sau da-te mai colea si lasa-l pe unul care stie ce vrea de la viata si nu o arde cu tehnici infantile de vrajeala sa o aiba. - MSZ

24 septembrie 2015

De cate plicuri ai nevoie ca sa te mariti?

A inceput de prin august un sezon interesant: cel al nuntilor. De ce spun interesant? Pentru ca eu experimentez pentru prima data postura de invitat direct, la astfel de evenimente. Mai pe intelesul meu, chiar daca nu vreau sa concep ca am ajuns la acea varsta, mi se marita prietenele.

Anyway, nu asta doream sa va comunic. Ale mele, pana acum, m-au facut nu doar sa ma bucur de momente extraordinare si sa imi dau seama ce oameni misto am in viata mea, dar sa ma si mandresc ca sunt zdravene la cap. Adica, eu am nimerit la nuntile alea facute pentru a celebra o alegerea si un inceput in doi, nu pentru a strange bani de pe urma chematilor.

Au trecut (credeam eu) vremurile in care nunta era un "must" si nu puteai sa iti incepi viata de adult decat avand parte de momentul asta, drept pentru care mi se parea corect sa pedepsesti societatea si sa le ceri taxa de protectie pentru noua proiectie a viitorului. Asadar de ce la momentul "want to get married" ma pui pe mine sa iti finantez petrecerea?

Aud framantari in stanga-n dreapta (ca doar nu sunt singura care trece prin asta pentru prima oara) despre cat sa las, cum sa las, care mai e "pretul" unui meniu etc.. si ma izbeste o intrebare "De ce sa iti faci o nunta, daca nu ai bani sa ti-o finantezi?". Doar pentru ca te vrei tu in rochita alba si cu poze profi in album? It's your choice, not mine. Daca vrei cu adevarat sa iti celebrezi iubirea, povestea in doi, nu consider ca e cel mai bun inceput cu o pusculita anoexica, pe care vrei sa o indopi de pe urma invitarii unor necunoscuti la ceva ce poti sa numesti linistit "strangere de fonduri". Decat asa, mai bine fa-ti o linie speciala cu "doneaza prin sms 2Euro" si scuteste-ne de false celebrari.

Eu, invitatul, vin cu drag sa ma bucur alaturi de tine, iar singurul meu stres ar trebui sa fie nivelul de voie buna pe care trebuie sa ti-l asigur, nu rata pe care trebuie sa o platesc. Daca imi fac ziua de nastere si te chem, nu te pun sa iti platesti consumatia. Asa e si cu nunta: imi faci tu un cadou (ok, de cele mai multe ori ma intrebi ce am nevoie), sau poate imi lasi o suma de bani, dar nu lasi ce calculezi ca ar fi fost cheltuiala mea.

Plicuri cu numele invitatilor (pe bune? ca sa vezi si tu cat ti-a lasat Gigel si, eventual, la nunta lui sa stii care ti-e taxa minima de intrare - sau in functie de numarul banconotelor poti sa valorifici dragostea si stima ce ti-o poarta), strigatul darului, ba am auzit-o si pe una si mai tare cu hartie in plic unde sunt trecute toate cheltuielile (cat costa band-ul, fotograful, meniul, ba chiar si rochia miresei!!!) si cu linie la sfarsit unde e trecuta suma minima/inivitat - yeey! ce zi minunata, numai buna de sarbatorit!.

Evoluam si noi, un pic? Pic am zis, nu plic. - MSZ

P.S.: Da, eu am mers la nunti fara plic sau fara nume pe plic (v-am zis ca am prieteni de laudat) si doar la oamenii care cu adevarat imi sunt dragi si apropiati, nu carora vreau sa le creez obligatia sa vina si ei la evenimentele mele viitoare chiar daca nu prea avem tangente si simpatii profunde.

23 septembrie 2015

Nu vrei si tu sa faci un copil?!

Nu inteleg apetitul omului de a freca icrele cuplurilor sau ale femeilor cu intrebarea "Vreti/Faceti copil?". Daca nu ai de gand sa finantezi cresterea lui, de ce intretii raporturi sexuale cu grija? Si, inainte sa acuzi pe cineva de egoism, de condamnarea la tristete si pustiu, de lipsirea sensului si nereproducere, gandeste-te ca poate e mai dureros decat te duce pe tine nuca aia de cocos careia ii spui cap si respectivul/a nu poate face copii.

Nimeni nu ar trebui sa isi planifice viata pe aspecte ce nu tin exclusiv de puterea lui de decizie si, mai ales, nimeni n-ar trebui sa indrazneasca sa spuna cuiva cum trebuie sa procedeze daca vrea sa fie fericit si implinit.

Incetati sa mai dictati termenii de comparatie, doar pentru ca voi aveti dubii cu privire la alegerile voastre. Oamenii multumiti si asumati cu ceea ce au, niciodata nu isi vor baga nasul in vietile altora. De ce?! Pentru ca sunt prea ocupati sa isi traiasca fericirea. - MSZ

04 septembrie 2015

Sa jucam in echipa

Intotdeauna mi-a placut echipa, parteneriatul, sinergia. Consider ca omenirea, organizatia, societatea, natiunea (si ce mai vreti voi) pot evolua doar prin eficientizarea si aprofundarea lucrului in echipa.

Cand eram in scoala generala am descoperit un citat de-a lui Goethe care trebuie sa recunosc ca a avut un puternic impact asupra felului in care am inteles ca pot sa scot tot ceea ce este mai bun de la viata: "Talentul se dezvolta in singuratate; caracterul se formeaza in tumultum multimii". Piatra are nevoie de sculptor pentru a lua forma si a avea sens, la fel cum sculptorul are nevoie de ea neprelucrata pentru a-si putea manifesta forta creatoare.

Am cautat liderii (nu sefii) care au stiu sa vada, sa incurajeze si sa dezvolte echipa/departamentul in care se aflau. Acei oameni care pot impreuna sa aiba idei, sa si le sustina in fata unui superior ierarhic, iar atunci cand le este laudata contributia sa spuna ca a fost munca echipei (nu ca a fost doar ideea unuia, care incepe apoi sa se dea de ceasul mortii ca trebuie sa ii fie pus pe perete un tablou). Bineinteles, si in caz de nereusita vina este a tuturor - nu se cauta un tap ispasitor, daca, de fapt, nu a functionat un proiect comun.

Dirijorul nu trebuie sa stie sa cante el la toate instrumentele orchestrei, ci cum este nevoie sa sune acestea impreuna pentru ca partitura interpretata sa fie armonie si muzica, nu zgomot si haos. Poate ca o idee mareata se naste in mintea unui singur om, dar pentru ca ea sa capete valoare, utilitate si inclusiv aplicabilitate este nevoie de mai multi oameni dispusi sa colaboreze si sa aduca fiecare ce are mai bun in el. - MSZ

02 septembrie 2015

Colocviu sentimental

Intotdeauna am iubit asa: ilogic, irational, nelimitat, nepamantean. Am iubit sau m-am daruit, nici nu mai stiu. Incerc sa imi dau seama in cate povesti m-am imprumutat si in cate m-am abandonat. Cu toate ca am avut retineri, frici si ganduri - Dumnezeule, cate ganduri!- am fost cu trupul, cu sufletul si cu mintea in aceeasi directie. Am vibrat, am simtit, am dorit si m-am daruit. Mai mult sau mai putin. Mai retinut sau mai necugetat. Insa am trait, ori am incercat sa traiesc, cat mai intens, cat mai profund, cat mai aproape de fiinta mea. Am vrut sa nu filtrez senzatii, sa nu prelucrez emotii... De cele mai multe ori, ratiunea a invins simtirea, dar intotdeauna a fost post, nu in timpul trairii.

Mi-e ciudat cu mine: pe de-o parte ravnesc extaz si sentiment, iar pe de alta calculez si proiectez, incercand sa ma tin departe de suferinta si esec.

Cu mine mi-e mai greu decat cu oricine. Pe mine trebuie sa ma imblanzesc, sa ma conving; sa ma inving si sa ma las mai mult sa traiesc. - MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...