02 septembrie 2015

Colocviu sentimental

Intotdeauna am iubit asa: ilogic, irational, nelimitat, nepamantean. Am iubit sau m-am daruit, nici nu mai stiu. Incerc sa imi dau seama in cate povesti m-am imprumutat si in cate m-am abandonat. Cu toate ca am avut retineri, frici si ganduri - Dumnezeule, cate ganduri!- am fost cu trupul, cu sufletul si cu mintea in aceeasi directie. Am vibrat, am simtit, am dorit si m-am daruit. Mai mult sau mai putin. Mai retinut sau mai necugetat. Insa am trait, ori am incercat sa traiesc, cat mai intens, cat mai profund, cat mai aproape de fiinta mea. Am vrut sa nu filtrez senzatii, sa nu prelucrez emotii... De cele mai multe ori, ratiunea a invins simtirea, dar intotdeauna a fost post, nu in timpul trairii.

Mi-e ciudat cu mine: pe de-o parte ravnesc extaz si sentiment, iar pe de alta calculez si proiectez, incercand sa ma tin departe de suferinta si esec.

Cu mine mi-e mai greu decat cu oricine. Pe mine trebuie sa ma imblanzesc, sa ma conving; sa ma inving si sa ma las mai mult sa traiesc. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...