24 septembrie 2015

De cate plicuri ai nevoie ca sa te mariti?

A inceput de prin august un sezon interesant: cel al nuntilor. De ce spun interesant? Pentru ca eu experimentez pentru prima data postura de invitat direct, la astfel de evenimente. Mai pe intelesul meu, chiar daca nu vreau sa concep ca am ajuns la acea varsta, mi se marita prietenele.

Anyway, nu asta doream sa va comunic. Ale mele, pana acum, m-au facut nu doar sa ma bucur de momente extraordinare si sa imi dau seama ce oameni misto am in viata mea, dar sa ma si mandresc ca sunt zdravene la cap. Adica, eu am nimerit la nuntile alea facute pentru a celebra o alegerea si un inceput in doi, nu pentru a strange bani de pe urma chematilor.

Au trecut (credeam eu) vremurile in care nunta era un "must" si nu puteai sa iti incepi viata de adult decat avand parte de momentul asta, drept pentru care mi se parea corect sa pedepsesti societatea si sa le ceri taxa de protectie pentru noua proiectie a viitorului. Asadar de ce la momentul "want to get married" ma pui pe mine sa iti finantez petrecerea?

Aud framantari in stanga-n dreapta (ca doar nu sunt singura care trece prin asta pentru prima oara) despre cat sa las, cum sa las, care mai e "pretul" unui meniu etc.. si ma izbeste o intrebare "De ce sa iti faci o nunta, daca nu ai bani sa ti-o finantezi?". Doar pentru ca te vrei tu in rochita alba si cu poze profi in album? It's your choice, not mine. Daca vrei cu adevarat sa iti celebrezi iubirea, povestea in doi, nu consider ca e cel mai bun inceput cu o pusculita anoexica, pe care vrei sa o indopi de pe urma invitarii unor necunoscuti la ceva ce poti sa numesti linistit "strangere de fonduri". Decat asa, mai bine fa-ti o linie speciala cu "doneaza prin sms 2Euro" si scuteste-ne de false celebrari.

Eu, invitatul, vin cu drag sa ma bucur alaturi de tine, iar singurul meu stres ar trebui sa fie nivelul de voie buna pe care trebuie sa ti-l asigur, nu rata pe care trebuie sa o platesc. Daca imi fac ziua de nastere si te chem, nu te pun sa iti platesti consumatia. Asa e si cu nunta: imi faci tu un cadou (ok, de cele mai multe ori ma intrebi ce am nevoie), sau poate imi lasi o suma de bani, dar nu lasi ce calculezi ca ar fi fost cheltuiala mea.

Plicuri cu numele invitatilor (pe bune? ca sa vezi si tu cat ti-a lasat Gigel si, eventual, la nunta lui sa stii care ti-e taxa minima de intrare - sau in functie de numarul banconotelor poti sa valorifici dragostea si stima ce ti-o poarta), strigatul darului, ba am auzit-o si pe una si mai tare cu hartie in plic unde sunt trecute toate cheltuielile (cat costa band-ul, fotograful, meniul, ba chiar si rochia miresei!!!) si cu linie la sfarsit unde e trecuta suma minima/inivitat - yeey! ce zi minunata, numai buna de sarbatorit!.

Evoluam si noi, un pic? Pic am zis, nu plic. - MSZ

P.S.: Da, eu am mers la nunti fara plic sau fara nume pe plic (v-am zis ca am prieteni de laudat) si doar la oamenii care cu adevarat imi sunt dragi si apropiati, nu carora vreau sa le creez obligatia sa vina si ei la evenimentele mele viitoare chiar daca nu prea avem tangente si simpatii profunde.

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...