31 decembrie 2015

Cea care, uneori, scrie si pe hartie

Cea care simte.
       Care nu minte.
       Care asteapta. Cuminte.

Cea care mai viseaza - inca.
               Mai crede - si acum.
               Mai spera - ca atunci.

Macar pentru ea sa mai pot visa in privinta lui.
Poate ca ea merita sa nu ii sting cuvinte.
                              Sa nu ii sfaram dorinte.

O privesc cum ma roaga din oglinda sa nu-i frang sufletul, sa nu-i iau suflul - sa o las sa vrea, sa cunoasca si sa traiasca o unica mare iubire.
Dragostea pe care cu atata patima o apara si o cere.
Cea care asteapta un sarut, ce in noapte cauta o mangaiere si ca cele doua maini dintotdeauna stiute sa o cuprinda, sa o aprinda.

Ce sa ma fac cu inima asta incapatanata care nu vrea sa vada ca nu mai traim timpuri de simtire, ca nu mai cunoaste nimeni cum se atinge, ca nu mai are loc omenirea pentru cei cee nu-si vand ieftin sufletele?

Ma doare carnea pe mine de atata dor. Ma strang gandurile in amintirile cu tine. Mi-au crestat pielea urmele tale si-ti santurile ce le-ai sapat in mine in regasiri cand ma faceai sa uit ca mai respir, ca mai am nevoie sa exist si in lipsa ta.

Cu ce oi fi gresit eu, oare, sa te am asa: incomplet, incorect, incoerent?
Cata karma sa-mi fi ramas de platit, pana sa pot sa fiu pe de-a intregul fericita, suficient si inca mai mult iubita?

Neconditionat. Neincetat.
Noi doi - nemarginiti. - MSZ 
          

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...