12 ianuarie 2016

Răvaș

Mă întreb dacă ne cunoaștem mai mult de un gând. Și îți vorbesc aici despre gând ca despre o unitate de măsură a distanței dintre noi, a greutății ce-o purtăm, a timpului ce ne-a rămas.

Cu o tăcere mai aproape, ne-am îndepărtat de scriere. Și vorba ne-a luat sensul și ne-a dat migala faptei, înlănțuind în soarta noastră destinul ce ne-a pecetluit.

Cât pot să te aberez atunci când te definesc. Ce clar îmi ești în obscurul tuturor simțămintelor ce mi le-ai dat.

Ai ținut morțiș să mă oprești a ta. Așa, ușor ciufulită și nărăvașă, poate-poate învăț a te dresa. - MSZ

Niciun comentariu:

Oroare de onoare

Am ajuns intr-un punct al natiunii si al naratiunii in care ideea de a avea cuvant de onoare nu doar ca nu mai are aproape nicio valoarea, ...