26 octombrie 2016

Ce faci, iubitule?

Ce faci, iubitule? Iar ma dezbarci din priviri? Iar ma gasesti printre acele amintiri, in care niciodata nu ti-am fost eu pana acum, dar ai stiut ca m-ai cautat neobosit de la inceput?

Te privesc si zambesc. Ma oglindesc in ochii tai ca niciodata. Ma scufund in bratele tale ca intr-un botez de iubire nesfarista, ca intr-o mare necuprinsa. Si imi asez capul pe pieptul tau, te simt atat de al meu cand bataile inimii tale urmeaza calea degetelor mele. Ma plimb usor pe intreaga ta suprafata si mainile tale ma dezmiarda, iar in causul palmelor tale sta linistit, astazi, sufletul meu. Buclele mele sunt ravasite pe umerii tai goi, in timp ce buzele iti cauta simtul si aroma. Ne intalnim intr-o intamplare ireala, dar plenara, cu ghidusia gandului si jocul spiritului.

Si tu ma sorbi din priviri si iti simt arsita si dorinta intreaga de a-ti fi, mereu la fel, intotdeauna ca in prima zi. Nu aceea dintr-un calendar banal si prostesc, ci aceea de la adevarata noastra initiere – eterna, inscrisa in stele, hranita de un Univers ce ne-a ursit. Atat de firesc. Atat de omenesc. Atat de asa, incat am fost dintotdeauna altceva. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...