Treceți la conținutul principal

Ce-ar putea sa fie dulcea Romanie

Ceea ce ii lipseste Romaniei este spiritul autocritic. Nu, draga mea tara, tu nu ai fost niciodata armasar. Cu forma ta actuala (cat de cat, ca dupa al doilea RM ai mai scapat de cateva parti din tine) ai avut o incercare in perioada postbelica, dar ai ratat dezvoltarea si te-ai facut martoaga, iar acum iti traiesti o "batranete" sufletasca pe seama unor vremuri in care crezi ca ai fost cal de cursa lunga.

Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca, Dobrogea, pana si mult prea neinteleasa Dacia nu-s Romania. Ele si-au creat istoria in alt context, alta structura. Unite fac la anul centenarul. Este atat de tanara varsta pentru o natiune (2 generatii), incat nu inteleg de ce ne imbatam cu apa rece spunandu-ne ca suntem ceea ce, de fapt, niciodata nu am fost.

Ne mandrim cu stramosii nostri, dar 99% dintre ei au fost dati de regiunile si influentele ce erau in acele regiuni. Rusi, sasi, austroungari, otomani s.a.m.d. fiecare prin alta parte, fiecare cu un imens aport in ceea ce a insemnat dezvoltarea unei zone - doar ca suntem prea mandri sa acceptam, desi nu e deloc rusinos, ci din contra arata o adaptabilitate si o capacitate de a intelege ca evolutia e posibila prin cat mai multa informatie culturala, genetica, lingvistica etc..

Romania la care au visat poetii nu este cea de azi. Romania era un concept, un simbol, o metafora, iar noi am luat literatura si istoria prea ad literam si nu intelegem de ce coroana de aur a ruginit. Cerem recunoasterea maretiei cand noi de 28 de ani incercam o resuscitare stangace, pentru ca ne tot repetam cat de extraordinari am fost noi. Nu am fost. Noi, ca forma actuala, nu am fost. Trebuie sa vrem sa fim. Trebuie sa devenim. Altfel, ne paste o lunga batranete cu memoria unor lucruri ce n-au existat. Suntem prea tineri sa fim atat de senili. - MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Cand iubesti nu gasesti pretexte

Dragi femei, nu mai regretati toti nevertebratii! Un barbat adevarat are coloana verticala. Scurt si la obiecte. Textele si pretextele sunt pentru cei neevoluati. Si-au lasat regi coroane si voi credeti tot felul de ineptii din partea unor neasumati?!

Mi-a spus un barbat, candva, cu toata convingerea - si nu am stiut sa il ascult pentru ca voiam sa neg situatia in care ma aflam- ca atunci cand un barbat iubeste nu exista imposibil. Barbatul indragostit face ORICE pentru femeia iubita. Si avea dreptate, o dovedesc istoria, cat si prezentul. Lasati scuzele si nu mai zaboviti la usi inchise. - MSZ

“Dragostea este o boala fara de care nu esti sanatos.”

“Dragostea este o boala fara de care nu esti sanatos.”
(Alexandru Paleologu)


Dragostea este o boala a sufletului, care te duce la suferinta, te chinuie, iti macina sufletul, dar fara ea nu poti trai… Frumusetea si unicitatea acesteia consta in tocmai acest lucru, in faptul ca pentru a ajunge la ea si a atinge fericirea, apogeul vietii, trebuie sa infrunti numeroase obstacole si piedici.

Este ca o boala… incepe din nimic… urmeaza o convalescenta grea si dureroasa, se termina greu, dar intodeauna iti va ramane in minte. Dragostea reprezinta cel mai frumos lucru din lume care te duce la suferinta. Este o boala pe care daca nu o tratezi, se agraveaza si ca orice floare, daca nu o uzi, se ofileste.

Iubirea este izvorul vietii, iti confera oxigenul necesar pentru a supravietui. Asa cum trupul nu poate trai fara oxigen, nici sufletul nu poate trai fara iubire. Fara dragoste, esti pustiit, simti ca nu ai pentru ce trai, esti…