30 martie 2017

Romania REAla

Intr-una din deplasarile mele intr-o capitala din Europa, la o farmacie, casierita avea Parkinson + vreo 65 de ani si munceste fara sa se planga de varsta sau de conditia fizica.

Acum un an si jumatate la Carrefour Unirii am vazut ceva ce am apreciat enorm: una dintre angajate, casierita, era o persoana cu probleme de auz si vorbire. Scria frumos pe ecusonul ei ca cere clientului sa fie intelegator si sa vorbeasca mai rar (sau ceva de genul acesta). Sincer? M-am bucurat atat de mult ca am vazut oameni inaintea mea la casa care au fost foarte amabili si rabdatori. Plus ca mi s-a parut extraordinar din partea companiei ca a angajat un om care a vrut sa munceasca indiferent de piedicile puse de felul in care s-a nascut.

Acum o saptamana si jumatate m-am dus la Starbucks in mall Promenada. Unul dintre baietii care prepara cafeaua, pe numele sau William, se vedea ca nu intelege foarte bine romaneste, dar se straduia de zor sa tina pasul cu volumul de munca si comenzile primite. Nea Caisa (aprox. 60 ani) mare sef la el pe scara voia o cafea mai "concentrata" (din perioada sucului la plic e probabil expresia) si o rugase pe casierita sa ii puna un semn pana unde sa fie lapte. Iaca, marele semn se oprea la 2 cm inainte de gura paharului! A luat paharocana aia s-a uitat inauntru si, cu un ton de mare comunist, grait-a urmatoarele:
- Auzi, domnule William, pe paharul asta e un semn. (era eu sa ii arat vreo doua semne cu mainile)

Sfidator, iritat si cu un ton de o superioritate sora cu parvenitul se uita scarbit la faptul ca i se pusese mai mult lapte. Mi-a fost atat de mila si de rusine de bietul angajat - imigrant, de altfel, doritor de munca.

Da, si pe mine ma enerveaza anumite lucruri, dar macar incerc sa ma adresez intr-un anume fel (mai ales daca vad ca ala din fata mea greseste pentru ca nu intelege, nu pentru ca nu ii pasa). Nimic nu e mai de admirat decat un om care munceste. Insa, la noi sa fii orice altceva decat director e rusinos. Mai bine traim din ajutoare sociale si ne dam handicapati pentru orice problema care ne poate incetini un pic capacitatea fizica decat sa ne injosim. Si cand vedem "prosti" care incearca, trebuie sa ii umilim. Scolile de arte si meserii sunt considerate injositoare, copilu' trebuie sa faca 'nspe facultati, masterate si doctorate chiar daca lui ii place la disperare sa aranjeze parul oamenilor si sa ii faca mai frumosi. Ne deranjeaza cand vedem lipsa de "profesionalism", in timp ce noi dam dovada de o prea mare lipsa de omenie.

Dureros, draga Romanie! - MSZ

P.S.: Pentru cei ce vor dori a-mi corecta faptul ca am scris la modul general si li se va parea ca am bagat pe toata lumea in aceasi oala (credeti-ma ca stiu ca sunt si oameni extraordinari pe acest pamant), am folosit acest artificiu pentru a accentua gravitatea unei astfel de mentalitati, nu pentru a jigni in masa.

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...