Treceți la conținutul principal

Romania REAla

Intr-una din deplasarile mele intr-o capitala din Europa, la o farmacie, casierita avea Parkinson + vreo 65 de ani si munceste fara sa se planga de varsta sau de conditia fizica.

Acum un an si jumatate la Carrefour Unirii am vazut ceva ce am apreciat enorm: una dintre angajate, casierita, era o persoana cu probleme de auz si vorbire. Scria frumos pe ecusonul ei ca cere clientului sa fie intelegator si sa vorbeasca mai rar (sau ceva de genul acesta). Sincer? M-am bucurat atat de mult ca am vazut oameni inaintea mea la casa care au fost foarte amabili si rabdatori. Plus ca mi s-a parut extraordinar din partea companiei ca a angajat un om care a vrut sa munceasca indiferent de piedicile puse de felul in care s-a nascut.

Acum o saptamana si jumatate m-am dus la Starbucks in mall Promenada. Unul dintre baietii care prepara cafeaua, pe numele sau William, se vedea ca nu intelege foarte bine romaneste, dar se straduia de zor sa tina pasul cu volumul de munca si comenzile primite. Nea Caisa (aprox. 60 ani) mare sef la el pe scara voia o cafea mai "concentrata" (din perioada sucului la plic e probabil expresia) si o rugase pe casierita sa ii puna un semn pana unde sa fie lapte. Iaca, marele semn se oprea la 2 cm inainte de gura paharului! A luat paharocana aia s-a uitat inauntru si, cu un ton de mare comunist, grait-a urmatoarele:
- Auzi, domnule William, pe paharul asta e un semn. (era eu sa ii arat vreo doua semne cu mainile)

Sfidator, iritat si cu un ton de o superioritate sora cu parvenitul se uita scarbit la faptul ca i se pusese mai mult lapte. Mi-a fost atat de mila si de rusine de bietul angajat - imigrant, de altfel, doritor de munca.

Da, si pe mine ma enerveaza anumite lucruri, dar macar incerc sa ma adresez intr-un anume fel (mai ales daca vad ca ala din fata mea greseste pentru ca nu intelege, nu pentru ca nu ii pasa). Nimic nu e mai de admirat decat un om care munceste. Insa, la noi sa fii orice altceva decat director e rusinos. Mai bine traim din ajutoare sociale si ne dam handicapati pentru orice problema care ne poate incetini un pic capacitatea fizica decat sa ne injosim. Si cand vedem "prosti" care incearca, trebuie sa ii umilim. Scolile de arte si meserii sunt considerate injositoare, copilu' trebuie sa faca 'nspe facultati, masterate si doctorate chiar daca lui ii place la disperare sa aranjeze parul oamenilor si sa ii faca mai frumosi. Ne deranjeaza cand vedem lipsa de "profesionalism", in timp ce noi dam dovada de o prea mare lipsa de omenie.

Dureros, draga Romanie! - MSZ

P.S.: Pentru cei ce vor dori a-mi corecta faptul ca am scris la modul general si li se va parea ca am bagat pe toata lumea in aceasi oala (credeti-ma ca stiu ca sunt si oameni extraordinari pe acest pamant), am folosit acest artificiu pentru a accentua gravitatea unei astfel de mentalitati, nu pentru a jigni in masa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ